Lumea povestilor: Capitolul 8:Secretul

marți, 29 martie 2011

Capitolul 8:Secretul

Cand m-am trezit, Damon nu era langa mine.L-am cautat cu privirea,dar nu era nici în camera,asa ca m-am ridicat ca sa-l caut la bucătărie,iar el,chiar în acel moment,intra pe usa cu o tava în mana.
-Buna dimineaţa,iubito.
-Ce-i asta?l-am intrebat zambind.
-Micul dejun la pat.
  -Eşti un dulce,am zis dandu-i un sărut scurt.
-Mă bucur sa aud asta.
Am început sa mananc din salată,privandu-l.
Damon era foarte adancit în ganduri.Oare la ce se gandea?
După ce am terminat salata,l-am întrebat la ce se gandeste,iar el a zis ca la nimic.A dus tava si castronul la bucătărie,iar cand sa întors avea o fata ingrijorata.
-Te simţi bine,dragule?
-Anna,trebuie sa vorbim.
-Te ascult.
  -Înainte de asta vreau sa ştii ca te iubesc din toata inima,zise luandu-mi mana si ducand-o la inima lui,si nu te-as răni niciodată.
-Ştiu,si eu te iubesc,am zis gandindu-mă la ce vrea sa spună.Ce se intampla?
-Eu nu sunt o persoana normală,zise uitandu-se pe fereastra.
-Ce vrei sa spui cu asta?
-Anna,eu sunt un...,zise privindu-mă în ochi de data asta,sunt un vampir.
-Glumesti,nu?
-Nu glumesc.
  Eram uimită.Niciodată nu-mi imaginasem ca mi se va intampla asa ceva.Cu siguranţa,citisem si văzusem multe filme cu vampiri,dar niciodată nu mă gandisem ca voi da peste unul.
  Trebuie sa recunosc,imi era puţin teamă.Dar ce puteam zice,ca nu-l iubesc?Asta ar fi cea mai mare prostie pe care as putea s-o fac.Îl iubeam,si nimic nu putea schimba asta.
-Reacţionează,zise Damon zgaltaindu-mă.
  Fusesem atat de adancita în ganduri incat nici nu observasem cat de ingrijorat era de faptul ca nu răspund.
-Ai putea fi si cea mai diabolică persoana din lume,fiindcă eu tot te-as iubi.
-Vorbeşti serios?mă intreba el cu un zambet imens pe chip.
-Normal prostutule,am zis mangaindu-i fata.
-Te iubesc,te iubesc,te iubesc...,începu el sa strige invartindu-mă prin casa.
. . .
   Mersem la patru magazine de bijuterii pană acum,si nu găsisem absolut nimic pentru scumpul meu iubit, vampir.
-Scumpo,dacă nu găseşti nimic,asta e,zise el intrand în al cincilea.
  -Am zis ca-ti cumpăr,asa ca o sa-ti cumpăr,am zis incepand sa mă uit după ceva potrivit.
-Incapatanata mai eşti,zise el dandu-mi un pupic mic pe obraz.
-Pană cumpăr ce-ar fi sa mă aştepţi la cafeneaua de langa?i-am zis dorindu-mi sa-i fac o supriza si sa nu fie de fata cand il cumpăr.
-OK,sa nu intarzi mult,zise iesind.

Mă plimbam prin magazin pană am dat de medalionul perfect.Era o pantagrama,iar în jurul ei un sarpe.
   Am cumparat medalionul si am plecat spre Damon.
   -Buna,iubitule,am zis asezandu-mă.
   -Buna draga,ai gasit ce cautai?
   -Da,am zis zambind,inchide ochii.
   -Anna,mă faci nerabdator.
   -Inchide ochii.
   -Bine,zise inchizandu-i.E bine acum?
   I-am luat mana dreapta si i-am pus medalionul în ea.
   -Acum ii poti deschide.
   Privi medalionul,apoi i-mi zambi.
   -E superb,iubito,mersi.
   -M-am gandit ca ti-sar potrivi.Pantagrama inseamna putere,iar sarpele sefnifica pradatorul din tine.Stii ca serpii sunt pradatori foarte buni,nu?
   -Da,dar nu mai buni ca noi.
   -Aici ai dreptate,am zis.
   -Vrei sa mergem pe plaja?mă intreba
   -Sigur.
   Am plecat de la cafenea direct spre plaja,iar cand am ajun,nu era nimeni,doar noi doi.

Ne-am descaltat si am început sa ne plimbam tinandu-ne de mana,si simtind valurile marii atingandu-ne picioarele.
Cat de mult mi-a schimbat viata de cand a aparut.A adus cu el bucurie si fericire.

A fost si suferinta la început,dar asta nu conta,ci doar prezentul,care era minunat.

El era lumina ochilor mei,fara el na-s putea trai,era sensul existentei mele.

Se lasase seara,dar mie nu-mi pasa,vream sa mai stam în acest loc magic si sa privim apusul.

Am început sa ne alergam si sa ne balacim în apa,precum doi copii mici,pană cand am cazut amundoi pe nisipul ud.Damon a început sa-mi mangaie fata,sapatele,apoi sa mă sarute pe frunte,pe gat,apoi sa oprit pe buze,în timp ce eu i-mi plimbam mainile prin parul lui ud.