Dupa ce toti isi facusera bagajele, intre timp Hizy prezentandu-le-o pe Julieta fratelui ei, si iubitului sau, au iesit afara, unde o duba neagra, vopsita cu flacari, si cativa motociclisti ii asteptau. Jake isi saluta vechiul prieten, un barbat bine facut, de-o vreo treizeci de ani, si conducatotul uneia dintre cele mai renumite bande de motociclisti din California, dupa care le prezenta pe fete - baietii deja il stiau. Odata ce terminara si cu asta, pornira la drum. Andy vruse sa conduca o motocicleta, asa unul din barbatii din gasca lui Hok i-o dadu pe-a lui, el urcandu-se in spatele altuia. Iar Hizy urcase in spatele iubitului ei, incolacindu-si bratele in jurul taliei lui, in timp ce-si odihnea capul pe spatele lui.
Era o senzatie placuta. Nu urcase niciodata pe-o motocicleta, dar isi dorise. Iar acum, ca era pe una, si pe deasupra, mai era si impreuna cu Andy, parea un vis.
Andy marii viteza, cand sirenele politiei incepura sa se faca auzite, iar Hizy isi stranse si mai tare bratele in jurul lui. In fata lor era Hok, care-i conducea, iar in dreapta Jake cu Julieta, restul fiind in duba. Ii era teama sa nu-i prinda, insa spre marea ei fericire, reusira sa scape de politie, ajungand intr-un final dincolo de granitile Romaniei. Pe drum, oprira pe la un fast-food, unde-si umplura cu totii burtile - cu exceptia celor doi Zombie, carora inca nu le era foame - dupa care-si continuara traseul.
Ajunsi in California, Hok ii gazduise in casa lui, zicandu-le ca pot sta pana cand doresc. Jake ii era recunoscator, si-si dorea sa-l poata rasplati intr-un fel, dar vechiul lui prieten il asigura ca-i placerea lui. Hok intotdeauna il considerase pe Jake fratiorul lui mai mic, el fiind si cel care-l indemnase sa-si faca o cariera in muzica.
Zilele treceau, iar ei nici nu pareau sa-si dea seama, petrecand in fiecare zi, la cate-un gratar, si-o bere. De asemenea, Benjamin isi informase tatal unde e, cerandu-i totusi sa nu-i zica mamei sale, deoarece nu voia sa vina dupa el, si sa-l tarasca acasa. Ii placea sa-si petreaca timpul alaturi de Aslan, si de sora lui. Si-i mai si poveste despre ce era Aslan, considerand ca avea dreptul sa stie, atat timp cat ei erau prieteni. Desigur ca Marilyn la inceput crezu ca-si bate joc de el, da' Aslan ii confirma, urmand apoi o serie de injuraturi si reprosuri intre cei doi - cele mai multe venind din partea rockstar-ului.
Hizy decise si ea c-ar fi bine sa-i povesteasca fratelui ei despre mama '' perfecta '', dupa o lunga si serioasa discutie cu Julieta, acesta nevenindu-i sa creda cat de catea putea sa fie mama sa. Dar o crezu, ceea ce-o linstii pe satena, care-si facuse griji ca avea sa-i zica ca-i nebuna, sau ceva de genu'. Si cum Benji era cam gura sparta, dupa cum se si putea vedea, il suna din nou pe taica'su, si-i povesti tot, cerandu-i sa-i dea numele sau, si sa-l ia la el. Nu prea mai voia sa locuiasca cu mama lui, dupa ce aflase toate astea. Plus ca ea nici macar nu i-ar mai fi permis sa se vada cu Aslan. Si nu putea accepta asta.
Marilyn, zapacit de toate noutatile aflate, amana concertul pe care trebuia sa-l sustina, reprogramandu-l peste trei saptamani. Ceea ce fu un lucru bun, deoarece intre timp se ocupase de situatia lui Benjamin, care acum era in mod legal fiul sau. O daduse in judecata pe Elena, care acum nu mai avea niciun ban, si pierduse si tutela lui Benji, si ocazia de-a mai pune mana pe mostenirea Hizey, fiind in acelasi timp retrase si acuzatiile false pe care i le aruncase Julietei.
- Sunteti gata?! striga Marilyn Manson in microfon, zambind la strigatele venite din partea publicului. Atunci sa inceapa nebunia! continua, indreptandu-si privirea spre Hizy, care astepta cu nerabdare sa intre pe scena, alaturi de idolul ei. Hizy Mihail, vino sa ne incanti urechile, papusica! Zambi larg, inaintand cu microfonul in mana, iar aplauzele si fluieraturile ii dadeau si mai multe emotii de cat avea deja.
- Salutari, iubitori de rock! striga ea, facandu-le cu mana. Vocile din public ii strigara numele, entuziasmati. Cu ce incepem, Marilyn? Noua melodie?
- Nu, hai sa-i mai tinem in suspans. Ce zici de Arma-goddamn-motherfuckin-geddon?
- Ador melodia asta! Voi ze ziceti? Fanii au strigat incantati, determinandu-i pe cei doi sa dea drumul la show.
Intre timp, in spatele scenei, Andy isi privea iubita de pe un scun, asteptandu-si numarul. Avea sa cante si el, impreuna cu baietii.
Zambetul dansa intr-una pe buzele lui, iar ochii albastri ii straluceau incontinuu. Se simtea implinit. Fiecare secunda petrecuta alaturi de iubita sa era unica, si plina de fericire. O iubea cum numai iubise pe nimeni niciodata, si probabil ca-si repetase de-un milion de ori acest lucru, insa nu se putea abtine. Chiar o iubea. Ea era ancora lui, care-l salvase din ghiarele fantomelor, scutindu-l de-o eternitate de dementa. Singurul motiv pentru care-l suporta pe enervantul de Laur, care printr-o minune numai de el stiuta, nu mai era chiar asa enervant. De fapt, nici nu-l prea mai vazuse in ultimul timp. Poate era ocupata sa fantomeasca prin oras, sau ceva de genu'.
Zece zile patate cu sange. Zece zile in care lumea va sangera, anuntand-I ridicarea. Zece zile patate cu sange vor urma...
Glasul ce tocmai il auzisem nu-i apartinea lui Laur, si nici a-l altei fantome, deoarece nu le mai vedeam pe restul. Ceea ce il facea sa ma intreb a cui era...? Si ce voia sa insemne? Se ridica de pe scaun, ducandu-se sa-l caute pe Aslan. Era pe undeva, printr-o camera ingusta, tragandu-si-o cu Benjamin, probabil.
Se opri in fata usii, de dupa care se auzeau gemete de placere, si ciocani de doua ori. Auzi un ultim geamat, lung, apoi un oftat. Dupa care se deschise usa, primul care iesii, fiind Aslan. Urmat de Benji, rosu la fata, si ciufulit.
- Ce-i? il intreba Aslan, scotandu-si o tigara, si aprizandu-si-o.
- Am auzit ceva ciudat, si vreau sa stiu ce inseamna, ii raspunse el, furandu-i tigara dintre buze. Mersi! adauga, ranjindu-i. Aslan se stramba, mormaind o injuratura, apoi isi scoase alta tigara.
- Ce-ai auzit?
- Suna cam asa: '' Zece zile patate cu sange. Zece zile in care lumea va sangera, anuntandu-I ridicarea. Zece zile patate cu sange vor urma...''
- Nu-i de bine, rosti brunetul, aruncand tigara din care abia trase doua fumuri, calcand-o.
- De ce? se interesa Andy, curios. Cine se ridica dupa zece zile?
- Osiris. Zeul Mortii.
Intreg cerul s-a cutremurat la auzul numelui lui, picaturi mai si reci de ploaie incepand sa cada peste oras, urmat de-un vant puternic, cum nu se mai vazuse pana atunci. Concertul a fost oprit, fiecare croindu-si drum prin ploaia torentiala, si raceala ca de ghiata a vantulu, pentru a ajunge cat mai curand la adapost.
Hizy se uita dupa Andy, gasindu-l cu Aslan si fratele ei. Se duse la el, imbratisandu-l, si lasandu-i un sarut scurt pe buze, apoi pleca sa-i anunte pe ceilalti ca plecau acasa. Unde odata ajunsi, se facura confortabili pe canapea, sau pe jos, infasurati in prosoape, si cu cate-o cana de ciocolata calda in mana.
Afara incepuse sa ninga. In timpul verii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu