Inima nemiloasa
ochi de gheata
asculta-mi ruga:

iubeste neincetat
iubeste fara frica
iubeste pan-la final

Versuri by Maria


vineri, 3 ianuarie 2014

In Love With a Zombie - Capitolul 6 - I'm a monster



- Fiu de catea! injura Andy dandu-se jos de pe mine si luandu-l la fuga pe CC. Te omor, cap patrat!

- Mai intai trebuie sa ma prinzi! rase, disparand in bucatarie.


M-am pus pe picioare, stergandu-mi buzele nervoasa. Ce pana mea fuses in capul lui?


- Ho, dementule! CC tinea un capac in mana, ferindu-se de tigaia lui Andy. N-am facut decat sa-mi iau revansa. N-o mai stii pe Kayla?


- Nici macar nu erati impreuna!


- Ba da!


- Atunci scuze ca m-am culcat cu iubita ta, da' ea s-a dat la mine. 


- Iar tu n-ai putut rezista, nu? chicoti CC, lasand capacul pe canapea.


- Nu, n-am putut, acum treci aici! Scapa si el de tigaie, ducandu-si bratele in jurul gatului lui, frecandu-i apoi parul cu palma stransa in pumn. Sa nu-mi mai saruti iubita, ca ramai fara coaie.


- Mi s-a intiparit, gata, facu, incercand sa scape. Andy ii dadu drumul, venind spre mine si sarutandu-ma.


- Gata, acum nu mai ai gust de CC.


- Hai ma, ca abia am atins-o.


L-am privit urat, scotand limba la el.


- Perversule!


- Eu?! Ashley e ala care vorbea despre cat de bine iti cunoaste corpul.


- Nesimtitule! exclama Lina, tragandu-i si-o palma. Filmarile alea trebuiau sa dispara.


- Se poate sa fi facut cateva copii.


- Te omor! Am vrut sa ma duc si sa-l strangulez, da' Andy m-a aruncat peste umarul lui, urcand sus. Lasa-ma sa-l omor, te rog! Lasa-ma sa-l omor!


- Altadata, acum trebuie sa dai un telefon. M-a lasat jos, inanandu-mi telefonu'.


- Ah, uitasem! L-am sarutat scurt, incepand sa-i caut numarul lui Marilyn. Parca l-am bagat in telefon,nu? Ah, iata-l! Am dat apelare, si-am astept sa-mi raspunda.


- Da?


- Sunt Hizy Mihail.


- Hizy, ma bucur sa te aud! Te-ai gandit la propunerea mea?


- Raspunsul meu e da! Abia astept sa cand din nou alaturi cu tine!


- Foarte bine. Voi trimite o masina sa te ia. Ne vedem curand.


- Pot sa vin si cu iubitu' meu?


- Desigur. Nu-i nicio problema. Pa-pa, papusico!


- Oh, Doamneee! M-am trantit in pat, suspinand. Mi-a zis ''papusico''!


- Ar trebui sa fiu gelos?


- Nu! am adaugat repede, zambindu-i. Eu doar pe tine te iubesc.


- Chiar asa? Ranji, punandu-se deasupra mea.


- Aha. Mi-am dus bratele pe dupa gatul lui, sarutandu-l. 


- Cred c-ar trebui sa ne oprim inainte sa uiti ca trebuie sa-ti faci bagajele, chicoti, depunandu-mi un sarut pe gat.


- Fir-ar sa fie, iarasi am uitat.


S-a dat de-o parte, chicotind, apucandu-se apoi sa-si bage hainele in valize, si tot ce-i mai trebuia. Dupa ce-a terminat, ne-am luat ramas-bun de la ceilalti - eu tragandu-l bine de tot pe Ashley de par, ca sa ma tina mine, si facandu-i cunostiinta lui CC junior cu genunchiul meu - , pornind spre casa mea. Julieta mi-o luase deja inainte, pregatindu-mi totul, asa tot ce aveam de facut era sa asteptam.


- Baga-mi-as, trebuie sa vorbesc cu Laur!


- De ce? l-am intrebat, dandu-ma de pe pieptul lui.


- Sa stie ca nu sunt in oras, daca se trezeste ca are nevoie de-un ''serviciu''.


- Si daca n-o sa te lase sa pleci?


- Sunt destul de cunoscut, Hizy. Daca incep dintr-o data sa-mi las balta munca, lumea ar incepe sa-si puna intrebari. Nu cred ca i-ar conveni sa se implice in asa ceva.


- Asa e, nu i-ar conveni.


- Ai numarul lui?


- E in telefon.


Mi-a luat telefonul de pe noptiera, tragandu-ma din nou la pieptul lui. 


- Hizy? se auzi vocea lui Laur, imediat ce Andy l-a apelat.


- Nu, doar moartea ei.


- Oh, Andrew. Ce cauta telefonul ei la tine?


- E moarta, de ce-ar avea nevoie de el?


Vorbea atat de calm, ca si cum nu l-ar fi afectat deloc moartea mea. 


- Presupun ca ai dreptate. De ce m-ai sunat?


- Voi fi plecat cateva saptamani. Trebuiri de-ale formatiei.


- Inteleg. Sa ma anunti cand te intorci.


- S-a facut. Pa! incheie, oprind convorbirea. Problema rezolvata.


- Esti un actor foarte bun. 


- Poate prea bun.


- Ce vrei sa zici?


- Nimic. Las-o balta.


- Andy, poti sa-mi spui orice, i-am zis, ridicandu-mi capul si mangaindu-i obrazul. Nimic din ceea ce faci n-o sa-mi schimbe vreodata sentimentele care le am pentru tine.


Mi-a zambit, sarutandu-mi mana.


- Incep sa cred ca nu te merit.


- Vorbesti prosti. Eu sunt aia care nu te merita pe tine. Sunt doar e fetiscana care se crede mare rebela, cand colo e decat o timida. Iar tu...Tu esti Andy Biersack, un inger cu ochi frumosi si zambet sexy, care ar putea sa aiba orice fata isi doreste. 


- Ma flatezi! Ranji, ciufulindu-ma. Si sa stii ca nu esti doar o fetiscana timida, care se da rebela. Esti mult mai mult. Esti inteligenta, frumoasa, adorabila. 


Am rosit, lasandu-mi obrazul pe pieptul lui.


- Faptul ca te-am intalnit pe tine este cel mai minunat lucru din viata mea.


- Si tu din a mea.


Am ramas imbratisati si tacuti pana cand a ajuns masina. Julieta mi-a sarutat obrajii, imbratisandu-ma si cerandu-mi sa am grija de mine. Am asigurat-o ca voi fi bine, si l-a fel si Andy. Apoi ne-am urcat in Jeep-ul negru, asteptand sa ajungem la destinatie. Care era tocmai in Los Angeles, California.



                                                * * *



- Bine ati venit! ne intimpina Marilyn, poftindu-ne in living. Cum a fost drumul?


- Lung, am zis, avand putin emotii.


- Da-i voie taticului Manson sa-ti dea o imbratisare, zise venind spre mine si cuprizandu-ma in brate.


Oh, Doamne! MOR! Idilolul meu tocmai m-a imbratisat?!


- Respira, imi sopti Andy la ureche, moment in care Marilyn ma elibera din imbratisare.


- Vad c-ati ajuns impreuna pana la urma? zambi spre Andy.


- Da, asa se pare. Viata asta-i tare ciudata.


- Mie imi spui, replica Marilyn, cand zgomotul unei usi trantite se facu auzit. Duceti-va bagajele si coborati la masa, pun pariu ca va e foame. Camera de oaspeti este prima pe dreapta.


I-am multumit, luad-o spre scari si observand un baiat coborandu-le. Ne-a aurncat o privire fugara, da' si-a continuar drumu' nezicand nimic. La fel si noi. Ajunsi in camera, ne-am apucat de despachetat, urmand sa coboram. Bucataria era enorma si moderna, in mijloc fiind asezata masa, avand in jurul ei vreo zece scaune - cate unu' in fiecare capat, si cate patru de fiecare parte. Baiatul care-l zarisem mai devreme statea intr-un capat, infulecand niste cartofi prajiti cu-n sos de maioneza si keceap - stiam asta, deoarece si eu obisnuiam sa mananc asa. Combinam sosul cu aproape orice. Era saten, bretonul cazandu-i pe partea stranga peste ochi, avea piercinguri in buza de jos, si niste ochi verzi ce dadeau mai mult spre vernil. Imi aminteau intr-un fel de-ai mamei.

Aceeasi culoare si aceleasi gene micute si dese.

- Asezati-va unde vreti, ne zise, punand pe masa trei portii de cartofi prajiti, si-un castron mare de salata.


- Mai e sos? l-am intrebat pe baiat pofticioasa.


- Uite aici, zise intinzandu-mi un castron. 


- Mersi, i-am zambit, turnand ce mai ramasese peste cartofi. Delicios!


- Nu inteleg cum puteti sa mancati aia, se stramba Marilyn. Se asezase pe partea cealalta, in fata mea, iar Andy era in dreapta mea.


- Nu stii ce-i bun, m-am trezit spunand in acelasi timp cu satenul. Ne-am holbat unu' la altu cateva clipe, apoi am izbucnit in ras, scapand si mancarea din gura. Scuze, am adaugat eu, luand un servetel din mijloc.


- Apropo, eu sunt Benjamin, ne informa el, stergandu-si murdaria de la gura. Voi?


- Eu sunt Hizy, el Andy.


- Hei! facu Andy, golind aproape tot castronul de salata.


- Ho, nahalitule, am chicotit, mai lasa-i si idolului meu, ca te bat!


- Lasa baiatu' sa manance, rase Marilyn. Oricum eu sunt satul.


Dupa ce ne-am umplut stomacurile, Benjamin a tulit-o in camera lui, eu si Andy ramanand in living cu Marilyn. Voia sa ne arate noua melodie la care lucrase - ma rog, el doar a pomenit de ea, eu fiind aia care a insistat sa ne-o cante. Imi placea sa-i aud creatiile. Erau unice si frumoase.


Si-a luat chitara si a inceput sa cante:



Oh, ah ah ah ah
Oh, ah ah ah ah, oh

Crushing, cheating, changing.
Am I deaf or dead?
Is this constricting construction
Or just streets with rusty signs
Of something violent coming?

Oh, ah ah ah ah
Oh, ah ah ah ah, oh

This'll hurt you worse than me.
I'm weak, seven days a week.
Don't run from me. I won't
Bother counting one, two, three...

I don't know which me that I love.
Got no reflection.
I don't know which me that I love.
Got no reflection.

Show myself how to make a noose
A gun's cliche, and a razor too
I'm not a deathshare vacation, vacant station
Made of scars and filled with my old wounds

Oh, ah ah ah ah
Oh, ah ah ah ah, oh

This'll hurt you worse than me.
I'm weak, seven days a week.
Don't run from me. I won't
Bother counting one, two, three...

I don't know which me that I love.
Got no reflection.
I don't know which me that I love.
Got no reflection.

You don't even want to know what I'm gonna do to you.
You don't even want to know what I'm gonna do to you.
You don't even want to know what I'm gonna do to you.
You don't even want to know what I'm gonna do to you.

I don't know which me that I love.
Got no reflection.
I don't know which me that I love.
Got no reflection.

No Reflection.
No Reflection.

I've got no reflection.


- E absolut superba! am chitait, batand din palme.

- Mersi, mersi. Ii intinse chitara lui Andy, adaugand: Ce-ar fi sa canti si tu ceva? Sa mai treaca timpul.

- Presupun c-ar fi ceva. Lua chitara, trecandu-si usor degetele peste corzile ei. Si-a ridicat privirea spre mine, zambindu-mi. Tu ai inspirat-o, asa ca ciuleste urechiusele, Femeie ursulet in chilotei.

- Deci asta era porecla, mi-am dat eu seama, bosumflandu-ma. Nu-mi place deloc.


- Eu cred ca-i adorabila, chicoti Benjamin, facandu-si aparitia. Se aseza in pozitie turceasca, intre mine si Marilyn, ciufulindu-mi parul.


- Liniste, canta Morcovelul meu, am facut, ducandu-mi degetul aratator la buze.


- Ha..., fu tot ce scoase pe gura Andy, inainte de-asi da drumul la vocea de inger.



Now you're adrift in the sea of lies
A foolish villain in an endless chapter
The demons running behind your eyes
A simple shadow
We can fight together

I'll never walk away
Tear down! the walls that will surround
Cry out! above the burning sound
Show me! how bleeding hearts still pound
If we stand together, we will be unbroken!

We carry forward into the night
The strength of innocence like children's laughter
An army standing for what is right
We'll fall like angels if we lose what matters

I will not walk away
Tear down! the walls that will surround
Cry out! above the burning sound
Show me! how bleeding hearts still pound
If we stand together, we will be unbroken!

(Woah Woahh..)

We will not walk away
Tear down! the walls that will surround
Cry out! above the burning sound
Show me! how bleeding hearts still pound
If we stand together, we will be unbroken!

Tear down! the walls that will surround
Cry out! above the burning sound
Show me! how bleeding hearts still pound
If we stand together, we will be unbroken!




                                                       ~ ~ ~ ~ ~


 Nici bine n-a lasat chitara jos, ca Hizy sari sa-l imbratiseze pe iubitul ei. Cantase atat de frumos si de mirific, incat ii daduse si lacrimile. Inima ei batea numai pentru el, si se simtea foarte norocoasa datorita faptului c-o alese chiar pe ea dintre toate. Andy ii saruta obrajii, zambind usor. Ii placea s-o vada fericita. Mai ales cand stia ca el este motivul acelei fericiri. Era ciudat. Niciodata nu crezuse ca se va indragosti de-o fata ca ea. Era diferita de celelalte. Atat de micuta. De fragila. Ii era frica c-o s-o sparga. Ca-i va frange inima intr-un miliard de bucatele, si-o va condamna la o viata de suferinta. Fiindca trebuia sa recunoasca. El nu era destul de bun pentru ea. Era un monstru. O creatura care n-ar trebui sa existe. Uneori chiar se gandea serios c-ar fi trebuit sa ramana mort, decat sa devina ceea ce era. Si nu, n-o invinovatea pe Hizy. Si nici pe baieti. Stia ca tot ce facusera fusese pentru ca tineau la el. Numai ca...era un monstru. Si Hizy nu putea sa stea langa un monstru. Va veni o zi cand va pleca de langa el. Sa-si faca o viata. Sa-si ia un sot. Sa aibe copii. Va pleca sa caute ceea ce el nu-i putea da.


- Te iubesc, ii sopti fata, iar el o saruta usor pe buze. Si el o iubea. Atat de mult!


Omoar-o, ce mai astepti? sopti un glas, facandu-l pe Andy sa impietreasca. Stia acea voce. 


Da, haide! Omoar-o! Omoar-o, la fel cum ai facut cu noi! Alte glasuri.


Privi in spatele setenei, vazandu-le. Fantomele celor a caror viata o loase in acea seara. Cand il chemase Laur. Doi barbati si o femeie. Toti pana-n treizeci de ani. Toti c-o familie care-i plangea.


Inchise ochii, ingropandu-si fata in umarul fetei. Inpirandu-i mirosul de primavara. Un miros atat de...apetisant! 


- Nu! icni, dandu-se in spate si ridicandu-se in picioare. O privi speriat pe Hizy, apoi fugi in dormitor. Nu putea sa se gandeasca la asta. Nu! Nu ea! Oricine, dar nu ea!


- Ce-a fost asta? intreba Marilyn ridicandu-se in picioare si uitandu-se ingrijorat dupa tanar. 


- Nu stiu,ma duc sa vad, raspunse fata, luand-o la fuga pe scari.


- Bineee, asta a fost ciudat, replica Benjamin. In fine, imi dai niste bani? Vreau sa ies.


- Din nou? facu Marilyn, scotand 500 de dolari din portofel.


- Aha. Benjamin lua banii si pleca. Voia sa mearga la un club care se deschidea in seara asta - sau deja se deschisese, ma rog. Era in jur de unu si ceva noaptea. Ar fi vrut s-o invite si pe satena - Hizy, parca. Ii placea de ea. Era draguta si amuzanta. Exact ca o surioara mai mica. 


Benjamin si-ar fi dorit sa aibe o surioara, da' mama lui nici nu voia sa se gandeasca la inca un copil. Ii agungea unul. Mai ales ca nici nu se ocupase cum trebuie de el, lasandu-l la orfelinat de la varsta de un an, intorcandu-se abia peste sapte ani. Normal ca el s-a bucurat, doritor s-o cunoasca pe femeia care-i era mama. Parea atat de buna, iar el avea nevoie de cineva bun in viata lui. Cineva care sa-l iubeasca. Lucru care orfelinatul nu i-l oferise. Locul ala nu-i daduse decat lacrimi si durere. Copiii mai mari isi bateau joc de el iar ingrijitoarele il pedepseau pe nedrept. Nici macar anii in care fusese doar un princhidel de cativa anisori nu-i fusesera linistiti. De fiecare data cand plangea primea palme peste fund si fata. 


Oricum, odata cu intoarcerea mamei lui scapase de calvarul ala. Isi cunoscuse si tatal, lucru care-l bucura enorm, chiar daca nu putea sa sa-i spuna nimanui despre el. Ii trimitea multe jucari, dulciuri, tot ce si-ar dori un baietel de varsta lui. Iar mama lui primea bani, ca sa-l poata intretine cum trebuie. Devenise un copil fericit. 


Plati intrarea 50 de dolari, apoi intra. Muzica rasuna puternic in difuzoarea, explodandu-i urechile, luminile albastre si verzi se plimbau peste siluetele care-si miscau corpurile pe muzica. Unii intr-un mod senzual, altii doar prostindu-se. Isi facu loc prin multime, ducandu-se la bar.


- O vodka, ii ceru barmanului. 


- Legitimatia, zise acesta, intinzandu-si mana. Era trecut de treizeci de ani, cu-n par verde si tepos. Ochii de-un maroniu-spalacit privindu-l plictisiti.


- Desigur, ii zambi, scotandu-si legitimatia din buzunarul blugilor negri. Era adevarata, asa ca n-avea de ce sa-si faca griji. Implinise optispe ani anul trecut. I-o arata, barmanul dand multumit din cap, dupa care ii turna vodka. Lua paharul, ducandu-l la gura si sorbind o gura. Era buna. Mai sorbi cateva guri, lasand paharul aproape gol. 


Barmanul ii intinse un Mojito, aratandu-i spre un barbat care statea la trei scaune distanta de el, zambindu-i. Ii raspunse la zambet, ridicand paharul in semn de multumire. Era destul de chipes, daca statea sa se gandeasca. Par lung si brunet, ochi verzi. Purta niste jeansi negri si-un maieu de aceeasi culoare, ce-i lasa tatuajul care-i acoperea in intregime bratul stang la vedere. Ii facu cu ochiul, observandu-l holbandu-se, asa ca Benjamin isi feri privirea, uitandu-se la cuplurile de gay care dansau pe muzica.






















- Prima oara? auzi o voce de langa el, si cand isi intoarse privirea realiza ca era el.


- In clubul asta? Da. Abia s-a deschis.


- Nu ma refeream la asta. 


Satenul se juca cu cercelul din limba, ezitand sa-i raspunda. Chiar era prima oara cand intrase intr-un astfel de club, si se simtea putin rusinat. Nu prea avea experinte in ceea ce privea chestile de genu' asta. Abia in urma cu cinci luni aflase ca-i invers, cand colegul lui de banca il sarutase pe neasteptate, in toatela baietilor. Si-i placuse.


- Da, recunoscu intr-un final, sorbind din Mojito.


- Banuiam eu. Aslan, se prezenta, intizandu-i mana. 


- Aslan*? se mira satenul, strangandu-i-o. Mana lui era rece la atingere, dar totusi placuta.


- Mi-a placut filmul, ce pot sa zic. Zambi intr-un fel sexy, trecandu-si degete peste bratul baiatului.


- A, n-n-ui numele tau real? se balbai Benjamin, strabatut de-un fior.


Barbatul clatina din cap, lasandu-i bratul sa-i cada pe langa corp.


- Ce zici de-o plimbare? ii propuse, si inainte sa-si dea seama, deja il urma spre iesire. Era ceva la acel barbat care-l atragea. Ceva ce-i facea picioarele sa-l urmeze fara sa gandeasca.


Aslan il trase intr-un loc retras, lipindu-l de perete si gustandu-i buzele cu salbaticie, in timp ce-i desfacea cureaua. Benjamin fu luat prin suprindere, dar asta nu insemna ca nu reactiona imediat. Isi baga mainile pe sub maieul lui, bagandu-si limba in gura lui. Aslan chicoti, strecurandu-si mana in pantalonii si facandu-l sa scoata gemete de placere. Pentru baiat era prima oara cand experimenta asa ceva, dar cu siguranta ii placea la nebunie. Isi dorea s-o fi facut cu mult timp in urma, si nu-si mai piarda vremea cu fete. 


Dupa ce terminara, Benjamin avea fata rosie, aratand ca fundu' lu' Mos Craciun dupa ce-si petrecea o noapte intreaga pe wc, scremandu-se. Isi ciufuli parul, scotand un fluierat.


- A fost bine pentru prima data, pustiule, ranji Aslan, trecandu-si limba peste buze.


- Nu sunt un pusti, am optispe ani, se revolta el, scotandu-i limba brunetului. Acesta chicoti, apucandu-l de brat si lipindu-i trupul de-al lui. Isi trecu limba peste clavicula lui, vrand sa-i reguste pielea, apoi il musca usor. Satenul isi lasa capul pe spate, simtinu-se usor ametit. Corpul ii era amortit, neraspunzandu-i la comenzi, insa isi reveni repede, observandu-l pe Aslan plecand. Stai! striga dupa el, da' intunericul il inghiti. Ofta, trecandu-si mana prin par. Ii parea rau ca plecase asa, fara a-i da macar un numar de telefon.




                                                                                                                     


Aslan* = Personajul principal din seria Cronicile din Narnia.  Un leu magic, care vorbeste, terifiant, magnific si frumos. Toate dintr-o data.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu