- Hizy? Ce cauti aici? ma intreba, aruncandu-le o scurta privire celor doi baieti.
- Un prieten a avut accident de masina. Am venit sa-l vad.
- Oh! Si cum se simte?
- E bine. Am observat cum chipul ii devine dintr-o data mai usurat, ca si cum pana atunci ar fi fost ingrijorata pentru ceva. Dar tu ce cauti aici?
- Ah, eu...Voiam sa vizitez pe cineva, dar acum daca ma gandesc mai bine, trebuie sa plec. Zambi fortat, intorcandu-se sa plece.
Si-atunci s-a intamplat.
- Elena! Slava Cerului c-ai venit! Doctoru' vrea sa vorbeasca cu amandoi despre Benji.
Dintr-o data am simtit ca ma prabusesc, insa doua brate m-au prins. Era Andy, care-mi soptea ca totul va fi bine. Dar nu era adevarat. Nimic nu era bine, si nici nu va fi. Mama ma abandonase pentru Benjamin. Pentru banii tatalui lui. Banii lui Marilyn. Iar Benjamin era fratele meu...Oh, Doamne! Aveam un frate, iar eu n-am stiut niciodata.
M-am desprins de Andy, apropiandu-ma de femeia care mi-a dat viata. Ma privea intr-un fel ciudat. Ca si cum ar fi stiut ca eu sunt singura care putea s-o dea de gol. Si-asa era. Stiam despre ea lucruri despre care Marilyn si Benjamin nici n-aveau habar. Mi-am ridicat mana, lipindu-i-o cu furie de obrazul dat cu prea mult fond de ten.
- Hizy, ce faci? exclama Marilyn, confuz. Mi-am intors privirea spre el, vrand sa-i zic marele secret care-l ascundea femeia din fata lui, insa m-am trezit luata de brat, si tarata destul de departe, incat ceilalti sa n-auda discutia. Desi eram sigura ca Andy si Aslan auzeau tot.
- Daca indraznesti sa-i zici, jur ca adorata ta Julieta va putrezi in inchisoare.
- Ce?! am facut, lacrimile curgandu-mi incontinuu pe obrajii palizi.
- Exact ce auzi, chicoti, ranjindu-mi. Iubitica dragului tau tatic zace intr-o celula chiar in momentul asta, acuzata de rapire si crima.
- Dar n-a ucis pe nimeni! Si nici n-a rapit!
- Ba cum sa nu! Te-a rapit pe tine, oblingandu-l pe tatal tau sa se casatoreasca cu ea, iar cand s-a saturat de el, l-a ucis, umblandu-i la frane.
- Astea sunt numai minciuni!
- Judecatoarea a crezut altceva cand a dat verdictul, scumpo, asa ca te sfatuiesc sa-ti ti gura, daca nu vrei sa ramana acolo pe viata. Fiindca crede-ma, pot aranja asta foarte usor. Mi-a zambit dulce, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, apoi a plecat, lasandu-se condusa de Marilyn spre cabinetul doctorului Richard.
M-am prabusit jos, ducandu-mi mainile la cap. Nu, nu, nu! Asta nu mi se poate intampla! Nu! Totul e doar un cosmar. Doar un cosmar...
- Sunt aici, iubito, sunt aici, mi-a soptit Andy, lasandu-se in genunchi si strangandu-ma in brate. Lasandu-ma sa-mi ingrop fata la pieptul lui, si sa-i ud tricoul cu lacrimile mele care nu mai voiau sa se opreasca. Ma simteam distrusa. Atat de distrusa incat nu-mi doream decat sa mor. Sa dispar pentru totdeauna de pe acest pamant.
* * *
Acum eram in avion. Ma intorceam in Romania.
Trebuia neaparat s-o vad pe Julieta, asa c-am hotarat sa ma intorc. I-am zis lui Marilyn ca una din prietenele mele si-a rupt piciorul, dandu-se cu skate-ul, asa ca n-a avut nimic impotriva plecarii mele. Pe Benjamin n-am apucat sa-l vad, da' Marilyn mi-a promis c-o sa ma tina la curent cu starea lui. Asa ca iata-ma. Inapoi in Romania.
Prietenele mele ne asteptau pe mine si Andy la iesirea din aeroport, impreuna cu baietii. Andy a fost cel care le-a zis. Eu n-am avut curaj. Cand m-au vazut, au sarit toti pe mine, imbratisandu-ma si umplandu-ma de pupici. Stiam ca voiau sa ma faca sa ma simt mai bine, asa ca m-am straduit sa zambesc, chiar daca pe dinauntru meu eram complet sparta. Nu mai aveam chef de nimic. Voiam sa ma ascund intr-un colt si sa plang. Sa plang pana-mi crapa sufletul, si scap de toata durerea asta.
Poate moartea era soltuia pana la urma. Poate daca dispaream, totul se va rezolva de la sine.
Am ras amar, stiind ca ma pacalesc singura. N-as fi rezolvat nimic daca-mi luam viata. Problemele ar fi ramas tot acolo, si cel mai important, l-as rani pe Andy si pe toti cei dragi. Trebuia sa fiu puternica pentru ei. Sa lupt, si sa nu-i dezamagesc. Sa-i fac mandri de mine.
Cu totii m-au insotit la inchisoare, insa doar pe mine m-au lasat sa intru. Frica a inceput sa puna stapanire de mine, in timp ce asteptam ca Julieta sa-si faca aparitia pe partea cealalta a geamului. Frica ca nu cumva atunci cand ii voi intalni privirea, sa vad doar ura si repulsie fata de mine. Eram speriata, fiindca odata cu toate astea, eram sigura ca i-am pierdut iubirea. Si ca ma considera pe mine vinovata pentru situatia ei. Ceea ce era adevarat. Daca eu si tatal meu nu am fi aparut in viata ei, ea n-ar mai fi fost unde era acum. Intr-o inchisoare.
Am vazut-o apropiandu-se, si-am inghitit in sec. Mainile imi tremurau, iar lacrimile amenintau sa-si faca aparitia. Voiam sa fug, dar am ramas pe loc.
S-a asezat, ridicandu-si privirea spre mine. Avea ochii rosii de la plans, iar cearcanele imi aratau ca n-a prea dormit in ultimul timp. Insa spre surprinderea mea, se bucura sa ma vada. Buzele i s-au intins intr-un zambet calduros, in timp ce ducea telefonul la ureche.
- Hizy!
- Imi pare atat de rau, am inceput eu, punandu-mi palma pe geamul care ne daspartea. Ea facand la fel. Numai din vina mea esti aici!
- Nu-i adevarat, scumpo! Elena m-a bagat aici, nu tu.
- Da, dar...
- Niciun dar! Tu n-ai nicio vina! Si-acum spune-mi : Esti bine? Ti-a facut ceva?
- Nu...nu mi-a facut nimic. Am aflat ca am un frate, am schimbat eu subiectul, zambindu-i incantata.
- Chiar?! Nu-mi vine sa cred! Ma bucur mult pentru tine, scumpo!
- Si eu! Desi el nu stie, si nici nu pot sa-i zic.
- De ce?
- Mama m-a amenintat...A zis...a zic c-o sa aibe grija sa ramai aici pe viata.
- Scumpo...!
- Si nu vreau asta! Asa ca...n-o sa-i zic nimic. Benjamin nu va afla niciodata ca sunt sora lui.
- Hizy...
- Vizita s-a incheiat! anunta gardianul.
- Inca cinci minute, va rog! l-am implorat, insa mi-a negat categoric din cap, facandu-i semn celui care-o insotise pe Julieta, s-o ia de acolo.
- Voi fii bine, scumpo! mi-a zis, inainte ca barbatul ala sa-i ia telefonul.
- Nu...! Am inceput sa plang, taraindu-mi picioarele pana afara. Andy m-a imbratisat imediat ce m-a vazut, ducandu-ne apoi spre casa Reylei.
~ ~ ~
Andy ii canta iubitei sale pana adormi, sarutandu-i apoi usor parul. Cobori scarile, plecand afara. Voia sa se duca la Laur, si sa scape odata pentru totdeauna lumea de-o jigodie ca el. Nu-i pasa ca va ramane cu fantoma lui pe cap, voia doar sa-l omoare. Nu. Mai intai avea sa-l chinuie. Sa-l faca sa plateasca pentru tot. Pentru impuscatura, pentru c-o santajase pe Hizy, pentru ca-l obligase sa ucida oameni nevinovati, pentru tot.
Il gasi acasa, facandu-si cap c-o blonda. O apuca de par, trantind-o cu capul de perete, apoi il trase pe brunet pana-n bucatarie, de unde facu rost de-un cutit, cu care sa-l chinuie. Laur era speriat, si nu intelegea de ce Zombie-ul nu-i mai asculta comenzile. Numai ca uitase ceva important. Ii putea ordona NUMAI sa omoare. Altceva nu-l putea obliga sa faca, asa ca n-avea cum sa-l opreasca. Si intr-un final realiza si el asta.
Tipetele baiatului umplura incaperea, aducand pe chipul lui Andy un ranjet diavolesc. Se simtea bine facandu-l sa sufere. Ii dadea o stare de euforie. Asa ca continua, pana-n clipa cand foamea isi facu aparitia, provocata de mirosul dulce a-l inimi ce-o tinea in mana. O scoase cu gandu-l s-o striveasca, da' sfarsi prin a manca-o. Ispita era prea mare. Iar o data ce dadu din nou de delicosul gust a-l inimii umane, avea nevoie de mai multe. Mult mai multe.
Inapoi in Los Angeles, California, Benjamin se foia in patul de spital, evitand sa-l priveasca pe Aslan. Nu-l voia aici. Il zapacea prea mult, si nu-i placea asta.
- Ti-am luat un cadou, zise brunetul, lasand un ursulet maroniu in bratele sale.
- Nu-l vreau, replica Benjamin, vrand sa para indiferent, insa adevarul era ca acel cadou chiar il incanta, mai ales venind din partea lui.
- Treaba ta, da' eu nu-l iau inapoi. Isi trecu degetele peste bratul lui, dandu-i fiori pe sira spunarii, facandu-l intr-un final pe saten sa-l priveasca. Luandu-i apoi fata in palme, si sarutandu-l.
In ciuda faptului ca baiatul se zbatea ca un nebun, sa-l indeparteze de el, Aslan nu-i dadu drumul decat cand il simti cedand. Ii ciufuli parul, ranjindu-i, dupa care pleca, lasandu-l buimacit si norvos in acelasi timp. Era amuzant sa se joace cu el in felul asta. Sa-i dovedeasca c-a avut dreptate cand i-a zis ca-l place.
- Ahhh, ce ma enerveaza! facu Benjamin, luand ursuletul cu intentia de-al arunca, insa renunta. Il privi bosumflat, scotand limba la el, apoi il imbratisa, razand ca un copil mic ce tocmai si-a primit jucaria mult dorita.
- Ben, trebuie sa vorbim, zise mama lui, intrand in salon.
- Hei, mama! o saluta, ascunzandu-si cadoul sub cearceaf.
- Nu vreau sa te ai vad pe langa barbatul ala. Nu-mi place.
- E doar un prieten de-al lu' tata, replica, multimindu-i in gand lui taica'su pentru ca-i povestise de el.
- Nu conteaza. Oricum, maine plecam, adauga, zambindu-i ca o mama iubitoare.
- Ce? Da' maine e ziua mea!
- Ti-o poti face si acasa, puiule. Nu vreau sa te mai las singur aici.
- De ce? N-am facut nimic!
- Ti-i se pare ''nimic'' aproape c-ai murit? Taica'tu nici n-ar fi trebuit sa-ti dea voie sa conduci o masina pana nu-ti iei permisul!
- N-am murit, da!
- Ai grija pe ce ton imi vorbesti, ca ne suparam.
Ofta.
- Scuze, mama.
- Am vorbit cu doctorul, si-a zis ca-i in regula sa nu mai stai in spital, atat timp cat platesc o asistenta sa aibe grija de tine.
- N-am nevoie de dadaca. Prefer sa stau aici.
- Nu-i dupa tine. Acum plec, trebuie sa vorbesc cu taica'tu. Ii saruta fruntea, iesind.
- Nu-i corect! se planse baiatul, scotandu-si urusuletul si strangandu-l la piept. Acum n-o sa-l mai vad deloc. Ah, cat il urasc! De fapt nu-l urasc, da nu conteaza. Io zic ca-l urasc, asa ca-l urasc. Nu-i asa Domnu' Pufosenie? Il pupa in bot, zambind. Totusi...maine plec. Lasa sa-i cada o lacrima, strangandu-se ca un copilas, si intr-un final adormind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu