Deep down it's just a boy who needs love!-Capitolul 1

   
   Stiu ca am fost foarte dur in legatura cu ceea ce i-am spus Rebekhai,dar pur si simplu nu pot fi altfel.
  Am urcat in masina,si-am iesit din Mystic Falls,oprindu-ma in mijlocul pustietatii.De unde am luat-o pe jos,prin campul de levantica,pana ce-am ajuns la copacul meu.M-am intins pe jos,ducandu-mi mainile la ceafa,si inchizand ochii.
  Acesta era locul meu secret.Locul unde puteam sa fiu singur de cate ori simteam nevoia.Locul unde-mi lasam sentimente sa iasa la iveala.
  Stiu ca sunt un monstru,si nu merit nimic pe aceasta lume.Stiu ca ma port ca un diavol si cu propii mei frati....Dar pur si simplu nu pot spune niciodata ce-am pe inima.Nu-mi pot lasa sentimentele la iveala.Trebuie sa fiu nepasator.
  Tata m-a urat mereu,iar de mama nu pot spune prea multe.Probabil m-a iubit odata,dar acel sentiment a disparut din inima ei.Desi eu inca o iubesc,chiar daca nu recunosc.Ma doare sa stiu ca tot ce poate simtii pentru mine este ura.Dispret.Dezamagire...Si o inteleg.O inteleg perfect.Cine ar putea ierta un criminal ca mine?Sau mai ales sa iubeasca...?Nimeni.
  Odata ii aveam pe Elijah si Rebekha alaturi de mine,gata sa-si dea si vietile pentru mine,dar din cauza comportamentului meu acum ma detesta.Si nu-i invinuisc.Au tot dreptul din lume.
  Uneori ma gandesc ca daca taca-meu vitreg nu m-ar fi urat mereu atat de mult,nu as fi lasat ca singuruele sentimente ce ma pot controla,sa fie ura si furia.Poate as fi putut fi impreuna cu fratii meu....Si-am fi putut fi o adevara familie!
  Prostia aia care i-am spus-o Rebekhai,cum ca o sa-mi fac mai multi hibrizi,si ca ei vor fi familia mea,fiindca adevara mea familie nu ma vrea,e o mare minciuna.Adevarul este ca nu vreau sa raman cu ei,deoarece mi-e frica sa nu-i dezamagesc.Sa nu fac vreo prostie,si sa ma urasca si mai mult decat o fac.Si-as putea creea si-o intreaga populatie de hibrizi,ca tot n-ar fi acelasi lucru.Nimeni nu poate inlocuii familia.
  -Baiete,aici erai!i-am auzit vocea bunicii Silvia,si m-am ridicat rapid in picioare.Ti-am adus niste furecuri abia scoase din cuptor.
  Bunica Silvia era o batrna pe care am indragit-o mult,de cand mi-am facut drum spre Mystic Falls.
  Niste debedei dadu-se-ra foc plantatiei de levantica - care-i apartinea - ,iar ea incerca sa opreasca focul,care mai avea putin si-o inghitea.Dar eu am luat-o de-acolo,si am oprit flacarile sa se extinda.Zambetul de multumire,si recunoastere pentru ceea ce facusem,erau atat de sincere,si pline de iubire,incat n-am putut sa n-o indragesc.
 Stia ce eram,si ce-am facut,dar totusi nu ma judeca.Spunea ca singurul care poate judeca o persoana,este Dumnezeu.Niciodata n-am intelesc cum poate o persoana atat de buna,sa ma priveasca cu iubire,si sa uite ca sunt un monstru.
  -Multumesc,bunico!Am luat cosul si l-am pus jos,apoi am imbratisat-i,si i-am sarutat obrajii.
  -Pentru nimic,baiete.Imi zambi.Acum spune-mi,continua afisand o fata serioasa,de ce vad atata tristete in ochii tai?
 Am ajutat-o sa se aseze jos,apoi am facut si eu acelasi lucru.
  -Nimic bunico...doar ma gandeam.
  -La ce,dragul bunicii?
  -La viata mea...
  -Dragule,tu ai nevoie de iubire.Ai nevoie sa fi iubit,si-ai sa vezi cum inima ta va canta mereu de bucurie.
  Am ras amar.
  -Cine m-ar putea iubii pe mine...?Nimeni.
  -Te inseli!Eu te iubesc,dragule!
  -Bunico,tu estu tu.Si-n plus...inca ma mai intreb ce fapta buna am facut,incat sa primesc dragostea ta...!Imi esti ca o mama!La ultima propozitie am lasat sa-mi scape cateva lacrimi,si-am strans-o puternic in brate.
  -Si eu te iubesc ca pe un fiu,dragule!Si sa stii ca exista mulre persoane care te iubesc!
  -Nu-i adevarat bunico,toti ma urasc!Chiar si fratii mei...
  -Nu...ei n-au cum sa te urasca!
  -Ba da!Si e numai vina mea!
  -Dragule,eu cred ca in adancul sufletelor lor n-au incetat sa te iubeasca,doar ca felul tau de-a fi ii impiedica sa-ti arate asta.Daca le-ai spune ce-ai pe suflet,sunt sigura ca te-ar ierta,si te-ar primii din nou cu bucurie in inimile lor.
 -Chiar crezi asa?
 -Da,iar tu ar trebui sa faci acest lucru!Fiindca speranta nu moare niciodata,si nu stii ce ti-ar putea rezerva viitorul.
 -Multumesc bunico!Intotdeauna m-au ajuta cuvintele tale!
 -N-ai pentru ce,dragule!
 Am ajutat-o sa se ridice,apoi am dus-o la casa ei,plecand apoi si eu spre casa mea.De data asta cu speranta in suflet.Speranta ca ma vor ierta,si vom putea incepe o noua viata impreuna.Lasand trecutul intunecat in urma.Lasandu-l pe vechiul Klaus in urma,si permitandu-i noului Eu sa se ridice din adancul fiintei mele,unde a fost prizioner de multi ani,si care acum a venit timpul sa fie liber.Liber sa iubeasca,si sa fie iubit.Liber sa se bucure de viata,si nu doar sa treaca prin ea.