Deep down it's just a boy who needs love-Capitolul 2

     
    Am urcat in masina,si-am pornit spre casa - apelandu-l pe Elijah.
    -Da Niklaus?
    -Salut Elijah!Te-am sunat sa te intreb daca te poti intoarce in Mystic Falls pana mine-seara.
    -S-a intamplat ceva ce-ar trebui sa stiu?
    -Nu,totul este perfect!Doar...Poti veni?
    -Bine,voi veni.
    -Fantastic!Am zambit in sinea mea multumit.Hai ca te las.Pa-pa!
    -La revedere,Niklaus!
    Dupa ce-am terminat de vorbit cu Elijah,l-am sunat si pe Kol.
    -Nu-mi spune ca vrajitoarea aia n-a reusit sa rupa legatura...,se auzi vocea lui Kol de la celalalt capat al telefonului.
    -Nu-i vorba despre asta.
    -Deci problema-i rezolvata?
    -Da.
    -Atunci de ce m-ai sunat?
    -Poti ajunge in Mystic Falls pana maine-seara?
    -Cu ce ocazie?
    -Aaa...Trebuie sa afli ceva important.
    -Si acum nu-mi poti spune?
    -Nu,trebuie sa fiti toti prezenti.
    -Deci sa inteleg ca deja ai vorbit cu Elijah si Bekha.Ce-au zis?
    -Rebekha inca n-a plecat,iar Elijah va veni.
    -Hai ca vin si eu...
    -Bun!Atunci ne vedem maine-seara.
    -Da...Sper sa merite,Nik.Bye!
    -Bye!
    Odata terminata discutia,mi-am vazut de drum.Cand am ajuns acasa,m-am uitat dupa Rebekha.Era in sufragerie.
    -Credeam c-ai plecat,spuse ea sorbind din paharul cu sange.
    -Nu mai am de gand sa plec.Raman.
    -Ramai?repeta uimita,lasand paharul pe masuta,si privindu-ma.
    -Da.
    -De ce?Mai devreme erai foarte hotarat sa-ti iei fata si sa pleci.
    -Sa spunem ca s-a intamplat ceva ce trebuiea sa se intample de mult timp.
    -Nik,nu te inteleg.
    -Vei afla maine-seara.
    -Ce e maine-seara?
    -O petrecere.Iar Elijah si Kol vor fi prezenti.
    -Se intorc?
    -Da.
    -De ce dai o petrecere?
    -O sa afli,dar acum trebuie sa plec,asa ca te las.
    -Unde pleci?
    -In camera mea,i-am spus,si-am ''zburat'' in dormitor.
    Am dat comanda la bauturi,mancare,si tot ce mai era nevoie.Dupa care m-am bagat la somn,fiindca maine trebuie sa ma trezesc la 7:00.

                                                     A doua zi dimineata

     M-am intors pe partea dreapta - inca avand ochii inchisi - ,si-am pipait dupa telefon,dupa care am oprit alarma.
     -Deja e 7:00....?
    Am azvarlit plapama de pe mine,si m-am indreptat spre baie.M-am clatit cu niste apa pe fata ca sa ma trezesc ca lumea,apoi am facut un dus.Dupa care mi-am luat o pereche blugi negri - parca as fi Damon - ,si o bluza alba,ale carei maneci i le-am suflecat pana la coate,si-am coborat in bucatarie.Mi-am facut rapid un nes,si-am fugit la masina.
    Odata ajuns la Caroline,am ciocanit de doua ori,si-am asteptat.
     -Imediat!se auzi vocea ei de la etaj,iar in cateva secunde fu in fata usii,deschizand-o.Tu erai..
     -Buna dimineata si tie,soare!
    Caroline isi dadu ochii peste cap,apoi imi facu semn sa intru.
     -Ce vrei?
     -In seara asta dau o petrece,iar tu esti invitata de onoare.
     -Si daca refuz sa vin?
     -Atunci....Nu cred ca mai am ce sa fac,am spus ridicand din umeri,si afisand o fata trista.Adio Caroline...!Mi-am sters o lacrima imaginara,si-am iesit pe usa,dar o voce cristalina m-a impiedicat sa merg mai departe.
     -N-am spus ca refuz.
    M-am intors cu fata spre ea,si i-am afisat cel mai sincer zambet de fericire.
     -Sunt onorat ca ma vei incanta cu prezenta ta,Caroline Forbes!
     -Hai sa spunem ca si eu sunt.Mi-a zambit.
     -Oare asta sa insemne ca nu esti incantata?Dar cu ce ti-am gresit incat sa nu fi onorata de-a ma incanta cu prezenta ta?
     -Vrei sa-ti prezint o lista?Te asigur ca nu ne mai miscam de-aici in urmatorii o mie de ani.
     -Pfff....Cred ca mai bine ma lipsesc.
     -Atunci nu mai pune astfel de intrebari,si multumeste-te ca vin.
     -Asa am sa fac!
     -Pai asa sa faci.Apropo,ce fel de petrecere e?Trebuie sa stiu cu ce sa ma imbrac,nu?
     -Daca doresti,iti pot trimite eu ceva,am spus repede.
     -Nu,de data asta ma imbrac cum am eu chef,sau nu mai vin!
     -Bine,bine.Poti sa porti orice.Invit doar cateva persoane,asa ca...nu va fi cine stie ce.
     -OK.
     -Bun.Hai ca ar trebui sa plec.Ne vedem diseara,da?La ora 20:00.
     -Da.
    Am urcat in masina,si-am plecat spre urmatoarea mea destinatie.Casa Gilbert.
    -Buna Elena!am saluat-o cand mi-a deschis usa.
    -Klaus!
    -Nu,Santa Claus.Normal ca eu!
    -Ce vrei?
    -Vreau ca tu si Rick sa veniti in aceasta seara,la petrecerea mea.
    -De ce?
    -De ce,ce?
    -De ce sa venim?
    -Fiindca va invit eu,asa ca sa nu indraznesti sa ma refuzi,domnisorica!Ai inteles?
    Elena se uita la mine cu o fata....Da...Cam foarte confuza.
    -Ora 20:00,i-am spus luand-o spre masina.Nu uita!Si poti veni imbracata cum doresti.A!Si s-o iei si pe Bonnie!Am urcat la volan,si-am plecat spre pensiunea Salvatore.
    -Buna Stefan!Buna Damon!i-am salutat,intrand.
    -Ce cauti tu aici?se trezi sa ma chestioneze Stefan.
    -Chiar asa de nemanierat est,Stefan?Nu dai su tu un ''Buna Klaus'',sau, ''Ce mai faci Klaus?''...Pur si simplu incepi cu ''Ce cauti aici?''.
    -Daca ai venit pentru ultima tepusa,sa stii ca exista o mica problema....,se baga si Damon.
    -Hai da-o naibii de tepusa!Eu am venit pentru altceva.
    -Pentru ce?intreba Stefan privindu-ma suspicios.
    -Sa va invit la petrecerea mea.In seara asta.Ora 20:00.Si sa nu intarziati.
    Dupa ce-am plecat de la fratii Salvatore,m-am dus acasa.De unde am gonit-o pe Rebekha la The Grill,si-am spus ca la ora 20:00 fix sa fie inapoi acasa,imbracata de petrecere.Iar apoi m-am apucat de decorat,si de pregatit totul.

                                              Mai tarziu,la bunica Silvia

    -Bunico,esti gata?am intrebat-o tare,incat sa ma auda din camera ei,uitandu-ma din secunda in secunda la ceas.Eram foarte nerabdator.
    -Imediat,dragule!se auzi vocea bunicii,si pasii ei coborand scarile.
    M-am ridicat in picioare,si m-am dus s-o imbatisez
    -Arati ca un inger,bunico!
    -Multumesc,dragule! 

    Mi-a zambit cu dragoste,iar ochii ei verzi s-au oprit asupra chipului meu pentru un minut.
    -Nici nu stii cat de bucuroasa ma faci,numai vazandu-ti fericirea de pe chip,dragul bunicii!
    -Iar asta ti-o datorez tie!I-am sarutat obrajii,si-am mai imbratisat-o o data.Iti multumesc ca existi in viata mea!
    Bunica Silvia m-a sarutat in frunte,apoi mi-a facut semn sa ma uit la ceas.Ora 20:00!
    -Trebuie sa mergem!
    Am mers rapid spre masina,si-am deschis portiera pasagerului.Dupa ce am ajutat-o sa se urce,am pornit motorul,si-am accelerat spre casa.