Stau şi-ţi privesc mormântul,
cel de sub pomul de cleştar,
cel ce mi te-a furat şi mi te-a dus în neant.
Stau şi le ascult murmurul,
celor pierduţi, ce-şi caută liniştea în zadar,
şi celor a-l căror suflet e de mult amanetat.
Stau aici, iubito, încercând să-ţi înţeleg destinul,
încercând să nu mă mai înec în amar,
şi inima să mi-o sufoc cu chipul tău agonizant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu