Zâmbeşte

            




   E uimitor cât de mult poate însemna un zâmbet. Poate fi un zâmbet fals, care exprimă nepăsarea unei persoane în legătură cu ceva anume, poate fi despreţuitor, în felul ăsta persoana respectivă arătându-şi ura. Şi mai poate fi un zâmbet trist, care ascunde în spate o poveste mult prea dureroasă, încât s-o poată povesti. Iar la final, ar mai fi zâmbetele blânde, pe care ţi le daruiesc întotdeauna persoanele care ţin la tine; şi cele care exprimâ fericirea şi iubirea - zâmbete venite din suflet. Sincere. Pure.

Astfel de zâmbete ar trebui să ne lumineze mereu chipul. Înfrumuseţându-l.

Ce contează dacă lumea te consideră urât / urâtă? Zâmbeşte. Fiindcă un zâmbet venit din suflet, e de-o mie de ori mai frumos decat o faţă perfectă, astupată cu machiaj. Şi-atunci când o faci, până şi îngerii coboară pe pământ pentru a-ţi admira sufletul luminos. Fiindcă atunci când zâmbim, sufletul e fericit şi străluceşte, însă când suntem trişti sau cuprinşi de ură şi invidie, stralucirea-i dispare. 

Depinde de noi, ce fel de suflete vrem să avem: fericite şi luminoase, sau triste şi întunecate?