Tot inainte

                 
 

 Pletele albastre-i cadeau libere pana deasupra umerilor, iar bretonul putin cam lung, ii acoperea din cand in cand, ochii micuti si caprui, ce adeseori erau pierduti in lumea viselor. Vestimentatia ei era compusa dintr-un tricou XXL, de culoare neagra, si-o pereche de blugi taiati - tinuta pe care si-o asortase cu ghetele negre cu tinte. In urechi avea cate-un piercing, si inca unul in buza, iar la ambele incheieturi, purta cate-o bandana cu cranii - si-ar fi dorit si-un inel, sau doua, insa deocamdata mai avea de asteptat. Banii pe care i daduse parintii saptamana asta, si-i cheltuise din prima zi, pe dulciuri si bautura - tocmai o terminase cu un baiat si avea nevoie sa-si omoare cumva tristetea.

In ciuda faptului ca ea singurica se despartise de el, si nu invers, inca-l iubea. Numai ca el nu simtea nimic pentru ea, si-ar fi fost aiurea sa continuie relatia. Fetei nici macar nu-i trecuse prin minte, ca el acceptase sa iasa cu ea, doar pentru simplul fapt, ca cea mai buna prietena a sa, il rugase s-o faca. Iar cand i-a auzit vorbind, in urma cu o saptamana, a simtit ca intreg cerul i s-a prabusit in cap. Desigur, asta a fost pe moment. Acum nu mai era chiar atat de distrusa - cu toate ca inca avea sentimente pentru el.

Era hotarata sa-l uite si sa-si gaseasca pe altcineva. El o iubea cu siguranta pe Larisa - motiv pentru care si acceptase sa aiba o relatie cu ea, la rugamintea prietenei sale - asa ca n-avea niciun rost sa incerce sa se impace din nou, sau ceva de genul. Trebuia sa mearga inainte.

Norocul cu siguranta-i va surade odata si-odata.

Poate isi va intalni alesul intr-un parc, in timp ce se plimba cu castile in urechi, admirand peisajul, sau poate intr-o seara inorata, cand se intoarce singura de la scoala; el se va oferii s-o conduca cu masina, ajungand sa vorbeasca tot drumul unul despre celalalt, si intr-un final, sa se imprieteneasca. Sau poate-l va intalni intr-un spital, sau intr-un bar, ori la magazin - el fiind doar un client sau noul vanzator.

Exista o multime de posibilitati.

Tot ce trebuia sa faca, era sa continuie sa inainteze. Sa nu priveasca deloc in trecut, dar nici sa-si faca griji pentru viitor; ci sa se bucure de prezent.