Benjamin deschise ochii, simtindu-se usor ametit. Se ridica in sezut, uitandu-se confuz prin camera in care se afla. N-o recunostea, si nici nu-si amintea cum a ajuns aici.
- Vad ca te-ai trezit, se auzi glasul lui Aslan, si-n urmatoarea clipa il vazu intrand pe usa, c-o tava in brate.
- Unde sunt?
- Romania.
- Romania?! Incuviinta, lasandu-i tava pe pat. La multi ani, pustiule! adauga, furandu-i un sarut scurt.
- Ce dracu'...?! Aslan! Se dadu jos din pat, tragandu-i un pumn brunetului. Numai ca in loc sa-l doara pe el fata, mai mult il durea pe el pumnul. Baga-mi-as!
- Calmeaza-te, pustiule, chicoti brunetul. Mananca.
- Nu mi-e foame! Vreau sa stiu cum am ajuns aici!
- Asta-i simplu: te-am rapit.
- Ai facut ce?!
- Ce-ai auzit, asa ca nu mai face pe surdul.
- De ce?
- De ce? Aslan se apropie de el, ducandu-si palmele pe talia lui, si lipindu-i trupul de-al sau. In timp ce zambea in felul ala sexy, facandu-l pe saten sa uite si unde este.
- C-ce v-vrei s-sa faci? se balbai Benjamin, simtindu-si bataile inimii din ce in ce mai accelerate. Erau mult prea apropiati.
Aslan ranji, apropiandu-si fata de-a lui, dar baiatul isi rasuci gatul. Ii simtea respiratia rece a brunetului pe obraz, si-i dadea fiori. Genul ala de fiori care ti se plimba prin tot corpul, facandu-l sa tremure de frica. Si nu orice frica. Acea frica, cand persoana pe care-o placi e mult prea aproape de tine, si simti ca esti pe punctul de-a face vreo prostie.
- Ce zici de inca o partida? ii propuse, coborandu-si degetele spre pantalonii lui, in timp ce buzele-i atinsera usor obrazul, coborand pana pe gat, unde-i saruta pielea.
- N-n-nu...sopti baiatul, inchizandu-si ochii. Asta nu se intampla! Asta nu se intampla! Asta nu se intampla!
- Poti s-o consideri cadou de ziua ta. Degetele lui deja ii deschisera slitul pantalonilor, strecurandu-se in boxeri si masandu-i sexul. Benjamin inghiti in sec, incercand sa-i ignore atingerea, insa oricat de mult se straduia, nu reusea. Simtea fiecare atingere a degetelor brunetului, sau a buzelor, pana-m adancul fiintei lui.
Simtea c-o sa innebuneasca.
Monstrule!
Criminalule!
Omoar-o!
Fa-o acum!
- Gura! tipa Andy, ducandu-si palmele la cap. Isi simtea capul gata-gata sa explodeze din cauza fantomelor. Erau mult prea multe...Mult prea multe vieti pe care le-a luat. Trebuia sa fie doar Laur. Apoi doar Laur si blonda. Apoi...Plecati! striga in mintea lui. Era epuizat, si voia sa se odihneasca. Numai ca nu-l lasau. Ii tot urlau prin cap, innebunindu-l.
Inca nu era acasa, si nici nu voia sa se intoarca. Ii era teama de ce i-ar putea face lui Hizy.
Am zis s-o omori! Haide! Ce mai astepti?
Da! Du-te si omoar-o!
Exact cum ai facut cu noi!
- Am zis sa plecati! Se prabusi pe cimentul fierbinte, privindu-si mainile pline de sange.
Niciodata!
Da, niciodata!
N-ai nicio seanta!
Viata ta e terminata, ucigasule! Renunta!
Chiar n-aveti altceva de facut? se auzi un glas din departare, atragandu-i atentia lui Andy. Era Laur, care statea sprijinit de capota unei masine, cu mainile incrutisate la piept. Era diferit de restul fantomelor, silueta fiindu-i foarte clara, si nu in ceata.
Tu cine esti?
Ce vrei?
El e al nostru, dispari!
Al vostru? rase fantoma baiatului. Ma indoiesc. Andrew Dennis Biersack e al meu! Tonul glasului ii crescu, facand siluetele incetosate sa se cutremure, si intr-un final sa dispara. Cu placere! adauga, privindu-l pe Andy.
- Ce fost asta? vru sa stie. Se ridica, stergandu-si sangele pe tricoul de pe el. Cum adica sunt al tau?
Tu esti ala care m-a omorat, asa ca suporta-ma, replica inainte de-a disparea.
Andy hotari s-o lase balta, ducandu-se spre casa Reylei. Era inca cufundata in liniste, ceea ce insemna ca ceilalti inca dormeau, asa ca se strecura in dormitorul lui si-al iubitei sale, bagandu-se la dus, si scapand de hainele murdare. Dupa care cobori la bucatarie cu ele, bagandu-le intr-un sac, si aruncandu-le la gunoi. Iar cand urca inapoi, dadu peste fantoma lui Laur, care statea cocotata in pat, uitandu-se la Hizy.
- Ce naiba faci aici? sopti, aruncandu-i o privire urata.
In loc sa-mi multumesti ca te-am scapat de tacanitii aia, tu ma iei la intrebari? Urat din partea ta. Isi duse mainile suc cap, punandu-si piciorul drept peste cel stang.
- Te-am intrebat ce cauti aici.
Bine. Stau. Tu?
Andy isi dadu ochii peste cap, nemai bagandu-l in seama. Se aseza uor langa Hizy, astfel incat sa n-o trezasca, si-i saruta parul.
Cred ca o parte din mine a stiut intotdeauna ca n-o s-o omori.
Zombie-ul inchise ochii, ignorandu-l.
Tacanitii se vor intoarce, sa stii. Ce-ai de gand sa faci? Nu-i pot scoate din peisaj la infinit, iar tu n-o sa mai rezisti mult in felul asta.
- Si ce-ti pasa tie?
Avand in vedere ca te-ai pricopsit cu mine, si eu cu tine, ma intereseaza. Nu vreau sa-mi petrec ne-viata langa un Zombie nebun.
- Cine a zis c-o sa innebunesc?
Tu glumesti? Te-ai vazut mai devreme?
- In fine. Explica-mi care-i treaba cu faza ''e al meu''.
Eu sunt fantoma ta, iar tu Zombie-ul meu, nu-i evident? De vreme ce te-am facut sclavul meu, iar tu m-ai exterminat - intr-un mod de-a dreptul oribil, as putea adauga - ne apartinem unul altuia. Si stai linistit, ca nu esti singuru' care-i impotriva acestui lucru.
- Si n-ai altceva de facut? Ca de exmplu sa fantomesti, sau orice altceva ce fac fantomele?
Nu prea. Singurele fantome de care am dat, sunt cele ucise de tine, si nu sunt prea sociabile.
- Si ce-ar trebui sa-mi pese mie? Eu te urasc. Dor te-am omorat!
Da, mersi ca-mi amintesti. N-ai idee cat de mult ma enerveaza faptul ca nu-ti pot face nimic.
- Poti sa-ti inchizi gura? Deja m-ai plictisit.
Ha! Ce sa zic!
- Taci odata!
- Andy...? Hizy isi deschise ochii, frecandu-si-i somnoroasa.
- Ce faci, iubire? O saruta usor pe buze, zambindu-i dulce.
- Bine. Mi s-a parut ca te aud vorbind cu cineva.
Pai da! Vorbea cu mine.
- Probabil ti s-a parut. Culca-te la loc, daca ti-e somn.
- Okey. Isi puse capul pe pieptul lui, lasandu-l sa-si incolaceasca bratele in jurul ei. Iti multumesc ca-mi esti alaturi, Andy! Nu stiu ce m-as face fara tine.
- Nu-ti fa griji de nimic, doar dormi, iubito. Ii saruta parul, mangaind-o usor pe spate.
S-a intamplat ceva ce eu nu stiu?
- Ce-ti pasa tie?
Auzi! Vezi c-a fost iubita mea, inainte sa fie a ta.
- Statea cu tine doar fiindca o santajai, asa ca tine-ti gura.
Adevarat, dar asta nu inseamna ca n-am tinut la ea.
- Ce gluma buna. Stii foarte bine ca singuru' tau interes era sa te culci cu ea.
In mare parte da, insa daca chiar voiam doar asta, puteam s-o oblig din prima. De ce mi-as mai fi pierdut timplu' jucandu-ma de-a iubitu'?
- Pe mine ma intrebi?
Hai ca va las. Ciao, my darling.
- Jet! Andy se facu mai confortabil, usurat ca Laur isi luase talpasita. Il enerva la culme. Si viu, si mort.
Aslan statea pe marginea patului, imbracat doar intr-o pereche de boxeri, si fumand o tigara, iar Benjamin era bagat sub cearceaf, intins pe burta.
- Esti enervant, stiai asta? zise, privind televizorul inchis.
- Stiam. Altceva, pustiule?
- Nu-mi mai zice asa, nu sunt pusti. Am implinit nouaspe ani. Aslan chicoti, lasandu-se pe spatele lui. Hei, da-te jos! Esti greu!
- Zi-mi ca ma placi.
- Ce? Nu-i adevarata! Acum da-te!
- Zi-mi ca ma placi, si ma dau.
- Ti-am mai zis ca esti enervant? Enervantule!
- Spune-o.
- De ce? Nu e ca si cum n-ai stii deja, sopti ultima parte, tragandu-si cearceaful peste cap. Deja isi simtea obrajii arzand precum un vulcan gata de eruptie.
- Vreau s-o aud de la tine. Se ridica, pentru a se urca cu tot trupul peste el. Spune-o. Ii simtea abdomenul prin materialul subtire, lipit de spatele lui, iar una din maini se strecurase pe sub cearceaf, atingandu-i buzele, in timp ce cealalta era probabil ocupata cu tigara.
Benjamin ii musca degetele, facandu-l sa chicoteasca, insa nu si sa si-o retraga.
- Of, bine! Te plac! Multumit?! Nu mi te-am mai putut scoate din cap inca din prima noapte, iar atingerile tale ma innebunesc!
- A fost greu? chicoti brunetul, ridicandu-se, si lasand tigara in scrumiera. Trase cearceaful in jos, rasucindu-l invers. Si eu te plac, sa stii. Ii atinse buzele cu ale lui, frecandu-i-le usor, apoi i le saruta, facandu-si in curand loc printre ele, si avantandu-se intr-un adevarat duel al dominatiei.
Satenul era surprins de cuvintele brunetului. Intr-un mod placut. Era oarecum bucuros ca nu era singuru' cu astfel de sentimente, desi inca il enerva. I se parea stupid din partea lui sa fie indragostit de Aslan. Abia de-l stia de vreo doua zile. Si-n plus, el ii zise ca-l place. Nu ca-l iubeste. Deci nu aveau chiar aceleasi sentimente. Una era sa-ti placa o persoana, si alta era sa fii indragostita de ea.
Hopa, se pare c-am picat intr-un moment nepotrivit, se auzi glasul unui baiat, razand usor. Voiam doar sa te anunt ca l-am gasit pe baiatul acela, Dennis. Se pare l-a omorat pana la urma pe tipu' care l-a transformat in sclavul lui. Si apropo, probabil ai fii interesat sa afli ca c-a mai mancat inimi umane. Aura lui e aproape galbena.
Aslan se ridica brusc, tragandu-si pantalonii pe el, si tricoul.
- Imbraca-te. Mergem sa-ti intalnesti sora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu