Criminalule!
Monstrule!
Bestie!
Sange.
Hizy.
Mainile lui manjite de sangele ei.
- Nu! striga mut, sculandu-se in capul oaselor. Doar un vis. Isi cobori privirea peste iubita lui, vrand sa se asigure ca-i bine. Dormea. O saruta usor pe buze, astfel incat sa n-o trezeasca, apoi se dadu jos din pat, tragandu-si niste haine la nimereala. Trebuia sa-si potoleasca foamea, mancarea de aseara nu-l ajutase cu nimic. Fusese buna, ce-i drept, insa doar atat. Mancarea umana nu-i mai satisfacea foamea, avea nevoie de carne. Carne umana.
Parasi casa in liniste, realizand in momentul cand iesi ca abia rasarise soarele. Insemna ca era destul de devreme, si poate va avea noroc sa se intoarca inainte ca Hizy si ceilalti sa se trezeasca. O lua drept inainte, cu mainile in buzunarele jachetei si privirea dupa prada. Nu dura mult pana s-o gaseasca. O fata scunda, bruneta, cu-n mic rucsacel in spate. Probabil mergea la liceu. Inainta cu pasi rapizi spre ea, nedandu-i seanta sa-l observe, punandu-i mana la gura. O trase pe-o alee pustie, lipind-o de zidul cladirii. Dupa care-si etala zambetul, zapacind-o. Acel zambet. Buzele fetei se intinsera intr-un zambet mic, pierdandu-se de tot in ochii lui albastri. Ii atinse gatul, simtindu-i caldura pielii. Atat de apetisanta... Ii dadu capul pe spate, trecandu-si limba peste clavicula ei. Gustandu-i delicioasa carne. Apoi o musca. O musca pana ajunse la os, coborand apoi spre umar. Tresari usor cand degetele ii atinse din greaseala pieptul. Mai precis, locul unde ii batea inima. Bum! Bum! Bum! Mangaie locul, hipnotizat. Inimile umane erau chiar o delicatesa. Erau fierbinti, moi si dulci. Nu! se certa mintal, retragandu-si mana. Nu putea s-o faca din nou. Nu putea sa mai ia inca o viata. Trei fusesera de ajuns.
~ ~ ~
Cand m-am trezit Andy nu era langa mine, asa c-am iesit sa-l caut. Nu era pe nicaieri prin casa, ceea ce insemna ca iesise. Probabil sa manance, desi la cat bagase in el aseara, m-as si mira daca ar mai incapea ceva. Insa era Zombie, si presupun ca haleala umana n-avea nimic deosebit pentru el. Am oftat, asezandu-ma pe-un scaun, in bucatarie. Stiindul plecat, nici ca mai aveam chef sa ma culc la loc. Chiar daca era vreo sapte dimineata - ora la care de regula, eu dormeam dusa.
- Ce faci cu noaptea in cap, piticot? Benjamin tocmai intrase in bucatarie, taraindu-si picioarele pana la scaun. Avea parul ciufulit, si ochii pe jumatate adormiti.
- Ma gandesc ca trebuie sa-mi fac o cafea. Tu?
- N-am putut sa dorm deloc, se planse, trecandu-si mana prin par. Casca, lipindu-si obrazul de masa. Vreau si io cafea.
M-am ridicat, chicotind, si apucandu-ma de preparat singura bautura care ne putea scoate pe amandoi din starea in care eram - mai ales pe el.
- De ce n-ai dormit? Ti-era frica ca te papa bau-bau? l-am intrebat, razand.
- Mie nu mi-e frica de bau-bau, mormai el, cascand din nou. Am stat ca prostu' si m-am holbat pe pereti, gandindu-ma la el. A fost un adevarat mitocan, stii... Sa mi-o faca in felul ala, ca dupa sa plece. Nici macar un numar de telefon...o adresa...Nimic.
- Despre cine tot vorbesti?
- Mhm...tipu' ala. Cand e gata cafeaua?
- Abia am pus-o la fiert, mai dureaza. Acum zi-mi care tip, am insistat, asezandu-ma inapoi pe scaun.
- Aslan, zise, ridicandi-si fata de pe masa. Un tip pe care l-am cunoscut aseara, si cu care mi-am tras-o.
- Nu stiam ca esti gay.
- Cum nu stii nici ce caut in casa asta. Si nici eu.
- Nu stii ce cauti aici, sau ce caut eu aici?
- A doua varianta.
- Marilyn m-a invitat sa cant cu el in concert. Tu?
- Eu doar pierd vremea. Imi cicalesc taticutu' si-i mananc banii.
Tocmai a zis...
- Da, sunt fiul lui, replica, vazand ca ma holbez ca o nebuna scapata de la balamuc. Da' nimeni nu stie, deoarece s-a trezit ca-i tata abia dupa opt ani de la nasterea mea. A preferat sa-si tina gura, si sa ne faca pe mine si mama sa facem la fel. Desi mamei ii convine de minune, fiindca-i da o gramada de bani. Si mie intr-un fel. De fiecare data cand eu vreau ceva, si el nu-i de acord, il amenint c-o sa le zic la toti. Ranji, aratandu-si dintii. Mereu ma aleg cu ce vreau.
Ceea ce-mi zicea mi se parea de-a dreptul imposibil. Marilyn? Un copil? Da' pana la urma totu' era posibil. In pana mea, Andy era un Zombie! Asa ca idolul meu de ce n-ar putea avea un copil nelegitim?
- In ultima vreme aflu numai chesti socante.
- Nu esti singura. Acum cinci luni mi-am dat seama ca's invers, si mi-m dorit sa ma omor. Aseara mi-am tras-o prima data cu-n tip, si mi-a placut. Cine dracu' sa mai inteleaga si viata asta?
- Bine zici. Eu am aflat de curand ca maica'mea vrea sa ma ia la ea numai pentru o afurisita de mostenire, si colac peste pupaza, iubitu' meu e un Zombie, care trebuie sa asculte de fostu' meu.
- Zombie, ce?
Fi-ar sa fie, ce dracu' am facut?! Mi-am dus mana la gura, parca vrand sa-mi opresc cuvintele pe care deja le-am scos. Hai ca's tare!
- Aam...Nimic. Doar o gluma proasta. Am incercat sa rad, da' nu prea mi-a iesit.
Ibricul de cafea incepu sa tiue, asa ca m-am ridicat repede, oprindu-l. Si-acum ce-ar trebui sa fac? Sa ma ingrop cat mai adanc in pamant, si sa-mi mai trag si-o mama de bataie, asta-i sigur. Cum naiba sa-i zic ca Andy e un Zombie? Nu's intreaga la minte, sau ce? Poate doar...
- Ah, la naiba! am tipat, simtind fierbinteala cafelei pe picioarele mele. Ma ustura rau, si in curand am ajuns pe jos, cu restul cafelei peste burta mea.
- Hizy! facu Benjamin, ingrijorat. S-a repezit spre mine, luandu-ma in brate si ducandu-ma pe-o canapea din living. Dupa care a fugit, intorcandu-se cateva secunde mai tarziu cu o olicica umpluta cu apa. Apa o sa raceasca arsurile, imi zise, dandu-si jos tricoul si bagandu-l in apa. Dupa ce-l uda bine, imi ridica pijamaua, punandu-mi-l pe burta. Apoi si-a scos pantalonii, udandu-i si pe ei, si punandu-mi-i peste arsurile de la picioare.
- Sper ca nu-ti scoti si boxerii, am glumit eu, incercand sa nu ma gandesc la durere.
- Ai vrea tu, ranji el, plecand sa duca olicita, si venind inapoi cu-n borcan de miere.
- Ba nu, i-am replicat, scotandu-i limba. Si nici Aslan.
- Aslan e doar un tip cu care s-a intamplat sa fac sex. Acum taci. A indepartat hainele ude, asezandu-se langa picioarele mele si desfacand borcanul.
- Eu cred ca-i mai mult decat un tip cu care ai facut sex, am adaugat cand a inceput sa-mi intinga mierea peste arsuri. De fapt, cred ca-ti cam place de el.
- Ne-am intalnit doar o data, e imposibil sa-mi placa de el. A venit mai aproape de mine, trecand la arsurile de pe burta.
- Nimic nu-i imposibil.
- La fel cum Andy e un Zombie?
- A fost doar o gluma stupida, m-am rastit la el, fara sa realizez. Scuze.
- Nu face nimic. Mi-a zambit, punand capacul la loc. Stai asa o vreme, apoi poti sa te duci sa faci dus.
- Mersi, Benji. Ma simteam nasol ca tipasem la el. Saracu' n-avea nicio vina. Doar eu si gura mea mare.
- Stai linistita, stiu cand nu-i treaba mea. Imi ciufuli paru si pleca sa sus.
- Of, ce belea sunt...am suspinat, incercand sa nu ma misc.
- Iubito, ce s-a intamplat? l-am auzit pe Andy ingrijorat. S-a lasat pe vine, mangaindu-mi orazul, in timp ce privirea i se plimba pe locurile ranite.
- M-am fript cu cafea, dar acum sunt bine. Usturimea a mai disparut.
- Cum naiba ai facut-o si pe-asta? Rase amar, lasandu-mi un sarut pe frunte.
- Sunt neindemanatica.
- Foarte neindemanatica.
Am suras usor. Voiam sa-i zic de prostia care-o facusem, da' prea stiam cum. Daca se supara pe mine?
- Stiu ca vrei sa-mi zici ceva. Fara secrete intre noi, iti amintesti?
- Nu vreau sa te superi pe mine.
- Si de ce-as face-o?
- Fiindca am facut o prostie mare mare de tot.
- L-ai vazut pe Marilyn Manson gol? glumi el.
- Ce? Nu! Desi ar fi o chestie destul de...WOW! Doamne, ce pot sa ma gandesc! Andy!
- Da, eu sunt ala.
- Nu mai zi chesti de-astea, am soptit, rusinata.
- Hai taci, ca ti-ar placea, mi-o arunca, ranjind.
- Andy! Te bat! M-am facut ca-i dau o papma peste fata, da' n-am facut decat sa-l ating. Esti un pervers!
- Din cate-mi amintesc, asta-i domeniul lui Ashley.
- Atunci esti...Nu stiu ce esti, da' esti ceva!
- Sunt un cavaler a-l noptii, dedicat in slujba ta, si-am venit sa-ti fur inima.
- Deja mi-ai furat-o, mai Batman mai.
- Oh, chiar? Nu-mi amintesc. Ai putea sa-mi reinprospatezi memoria? Zambi sexy, aplecandu-de deasupra mea.
- Cu mare placere. L-am tras de jacheta, lipindu-mi buzele de-ale lui. Erau atat de dulci, c-o tenta zahar ars. Le-as putea gusta la nesfarsit. De fapt, si voiam s-o fac. Sa-i simt gura peste a mea, limbile noastre duelandu-se pentru dominarea celuilalt, pentru totdeauna. Insa corpul meu avea nevoie de aer.
- Respira, chicoti, mangaindu-mi parul. Mergem sus?
- Da. Trebuie sa fac un dus si sa scap de mierea asta.
- Imi convine, ranji, saltandu-ma in brate precum o papusa. Acum ia zi-mi ce prostiuara ai facut?
- Nu-ti zic. O sa te superi pe mine.
- Ba n-o s-o fac.
- Ba da.
- Ba nu,
- Ba da.
- Hizy, ce nu intelegi ca eu nu m-as putea supara niciodata pe tine?
Mi-am ingropat fata in scobitura gatului lui.
- I-am zis din greseala lu' Benji ce esti.
- Ce-ai facut?!
- Ti-am zis c-o sa te superi pe mine, am soptit, in timp ce ma aseza pe marginea patului. N-aveam curaj sa-l privesc in ochi, asa c-am ramas cu privirea in podea. Simteam c-o sa izbucnesc in plans, iar faptul ca el nu zicea nimic nu ma ajuta deloc.
- Nu sunt suparat pe tine, zise intr-un final, ridicandu-mi barbia. Ochii lui erau atat de albastri si de frumosi. Plini de iubire si intelegere. Ce-am facut sa-l merit? Era un inger, iar eu nimeni. Era imposibil ca cineva ca mine sa fie demna de cineva ca el.
- Dar sunt atat de proasta!
- Nu-i adevarat! Esti minunata.
Am pufnit, stergandu-mi ochii. Ah, ai naibii incepeau sa ma usture. Ar fi trebuit sa-m iau o pereche de ochelari la mine, avand in vedere ca pe aceeia ii pierdusem in noaptea in care Laur il transformase pe Andy in sclavul lui. Dar s-au intamplat atatea.
- Ar trebui sa-ti luam niste ochelari.
- Cum de le stii tu pe toate?
- Ti-am zis, esti usor de citit. Acum hai sa te scapam de mierea asta, continua, ajutandu-ma sa-mi dau jos pijamaua. M-a luat din nou in brate, lasandu-ma pe picioarele mele abia dupa ce-a dat drumul la apa, tinandu-si insa un brat dupa mijlocul meu, ajutandu-ma astfel sa-mi mentin echilibrul si sa nu cad in fund. Desi usturimea disparuse, arsurile de pe talpa inca ma dureau cand intrau in contact cu gresia rece. Dupa ce am reusit sa scap de mierea aia lipicioasa, m-a dus in in pat, venind si el langa mine. Mi-am lasat capul pe pieptul lui, inchizandu-mi ochii. El incolacindu-si bratele in jurul meu, in timp ce-mi canta usor:
She'll be right here in my arms
So in Love
She'll be right here in these arms
She can't let go
She can't let go
So hard she's trying
But her heart won't turn to stone, oh no
She keeps on crying
But I won't leave her alone
She'll never be alone
~ ~ ~
Dupa ce-si facu un dus fierbinte, mai alungand somnul, Benjamin se tolani in pat, deschizand TV-ul. Auzise usa de la camera satenei, insemnand ca reusise sa urce singura, sau ii aparuse iubitu'. Indiferent de caz, ea era in camera ei, deci nu mai avea nevoie de el. Butona telecomanda, cautand ceva care sa-i atraga atentia. Nu voia ca mintea sa-i zboare la el. Incerca totusi sa dezbata ce-i zise Hizy - ca Andy ar fi un fel de zombie - da' esua lementabil. Tot ce putea sa vada in fata ochilor era ochii aia verzi si zambetul ala al dracu' de sexy. Si ca si cum nu era de ajuns, incepea sa-l vada si la televizor. Pe bune acum? Halucinatii? gandi nevenindu-i sa creada. Totusi, dupa ce relua canalele de la capat, realiza ca era chia el. Nu o halucinatie. Avea tuns mai scurt, da era el. Se fataia pe langa un geam fumuriu, cantand, in timp ce pe partea cealalta era o tipa care-l privea, fataindu-se si ea din cand in cand. Lasa pe acel post, vrand sa afle cine canta.
HIM - Right Here In My Arms.
Isi deschise repede laptopul, tastand pe GOOGLE numele trupei, si aparandu-i imediat o gramada de rezultate. Dadu clic la nimereala, nimerind pe wikipedia. HIM era o trupa finlandeza de rock, formata de catre vocalistul Ville Valo - deci asta era numele lui real.
- Rockar? Pe bune? Nu-mi ajunge unu'? Asta daca nu-i calcula pe Andy si Hizy. Ofta, trantindu-se pe spate? Sa se intoarca la bar si sa-l caute? Nu! Sau poate...Baga-mi-as! injura dand cu pumnii in pat. Trebuia sa-l mai vada macar o data, asa ca se imbraca de plecare, ducandu-se sa-i mai ceara niste bani lu' taica'su.
- Mai pastreaza-ti-i si tu, ii zise, cand dadu buzna in camera lui, cerandu-i bani.
- Da-mi mai multi si poate o sa tin cont de sfatul tau. Ranji, luand ce-i 900 de dolari care i intinse.
- Asta-i tot ce mai primesti pana la ziua ta.
- Ajung, avand in vedere ca-i chiar maine.
- Trebuia sa zic dupa, da' nu conteaza. Sterge-o de-aici.
- Pa-pa taticutule! zise, inchizand usa in urma lui. Isi lua cheile masinii imprumutate din camera lui, si porni spre club. Il gasi deschis, spre norocul lui, asa ca intra, uitandu-se prin jur. Nu se vedea pe nicaieri, asa ca hotari sa-l intrebe pe barman daca-l cunoaste.
- Hei, poti sa-ti pun o intrebare? Ii intinse o bacnota de 50 de dolari.
- Zi repede, am treaba.
- Barbatul de aseara, care mi-a comandat Mojita, il stii?
- Normal, e patronul clubului. Il gasesti sus. Ii facu semn spre o usa, pe care scria mare ACCES INTERZIS. Ii multumi inclinand din cap, pornind spre usa. Cand o deschise, dadu peste o scara in spirala. Urca, dand intr-o incapere spatioasa si mobilata cu-n birou din lemn de mahon, doua fotolii din piele, si-o plasma enorma. In dreapta biroului observa o usa o usa din lemn cu geam de sus pana jos. Dadea in balcon, unde-l putea vedea pe Aslan fumand o tigara.
- Leule, l-a strigat, facandu-l sa se intoarca. Il privi uimit, aruncand restul de tigara.
- Cum m-ai gasit, pustiule? intreba trecand pe langa el si asezandu-se pe unul din fotolii. Stai jos.
- L-am intrebat pe barman. S-a asezat, plimbandu-si privirea peste tinuta lui. O pereche de blugi, si-atat.
- Si?
- Si ce?
- De ce ai venit?
A inceput sa-si musc buza, scormonindu-si mintea dupa un raspuns.
- Stiu ca numele tau real e Ville Valo, a zis, schimband complet subiectul.
Chicoti, lipindu-si spatele de fotoliu si ducandu-si piciorul stang peste cel drept.
- De-asta ai venit? Sa-mi zici ca-mi stii numele? Oare de ce nu te cred?
- Tu de ce crezi c-am venit?
- Sa ma vezi, ii raspunse simplu si sigur pe el.
- De ce as vrea sa te vad?
- Fiindca ma placi.
- Asta-i ridicol! ridica tonul, ridicandu-se in picioare. Avea muschii incodrati si palmele stranse in pumni. Cum putea sa-i zica ca-l place? Adica da, au facut sex, iar acum el nu putea sa si-l scoata din cap, da' asta nu insemna ca...Fir-ar sa fie! Avea dreptate! Trebuie sa plec, a adaugat grabit, luand-o spre iesire. Nu s-a uitat deloc inapoi, nepasandu-i ce credea Aslan despre schimbarea lui brusca de dispozitie. Tot ce stia era ca trebuia sa plece de acolo. Trebuia sa plece de langa el. Cum a put sa fie atat de orb? Oare holbatu' la pereti o noapte intreaga din cauza ca nu si-l putea scote din cap nu era destul pentru el? Cum naiba sa nu-si dea seama? Atat de idiot era?
Imediat ce intra in masina, porni motorul si apasa pe acceleratie. Era cat pe-aci sa dea peste un cuplu care trecea strada, da' tot nu incetini, ci din contra, mari si mai mult viteza. Era furios. Furios pe el insusi ca nu-si daduse seama de ce era fix in fata lui. Furios ca a fost nevoit s-o auda de la el, ca sa relizeze adevarul. Furios ca-l lasase sa-i intre pe sub piele, iar acum nu-l mai putea scoate. Furios...
Marilyn era in bucatarie, bandu-si cafeaua, cand ii suna telefonul.
- Da?
- Buna ziua, Joseph Broke la telefon, de la politia locala. Dumneavoastra sunteti Brian Hugh Warner?
- Da, eu sunt. S-a intamplat ceva?
- V-am gasit masina la locul unui accident. Vi s-a furat cumva?
- Nu, i-am imprumutat-o nepotului meu. Benjamin este bine?
- Din pacate este la terapie intesiva. A suferit multipe traumatisme la cap, si de asemenea a pierdut si mult sange.
- Ce spital?
- Santa Monica.
- Multumesc pentru informatii. Inchise, grabindu-se sa ia cheile uneia dintre masini si sa plece spre spital.
- Ce s-a intamplat? il intreba Andy, coborand scarile.
- Benjamin a suferit un accident. E la Santa Monica, intr-o stare destul de grava, asa ca nu stiu cand ma intorc. Simtiti-va ca acasa!
- O sa fie bine?
- Nu stiu. Va anunt imediat ce aflu ceva.
- Bine. Il privi cum pleaca, apoi urca inapoi, s-o anunte pe Hizy.
~ ~ ~
Asteptam ca Andy sa se intoarca cu micul-dejun, cand usa se deschise brusc. Era Andy, si arata ingrijorat.
- Benjamin a suferit un accident de masina si Marilyn a trebuit sa plece la spital.
- Ce?! Cum?!
- Nu stiu. A zis doar ca nu stie cat timp va lipsi. Pare sa fie in stare grava.
- Trebuie sa mergem acolo! am exclamat, dandu-ma jos din pat. Nu ma mai durea mai deloc cand paseam, asa ca era bine. M-am dus spre sifonier, scotandu-mi un tricou si-o pereche de pantaloni.
- Ma duc sa ma uit dupa niste chei, sunt sigur ca Marilyn n-o sa se supere daca-i imprumutam o masina, ma anunta Andy inainte sa iasa pe usa.
Oh, Doamne, sper sa fie bine! Benji e un baiat asa de treaba. Nu merita sa moara asa.
Odata imbracata, am coborait jos, facandu-si imediat aparitia si Andy cu cheile. Ne-am dus spre garaj, si spre norocul nostru, mai era o singura masina. Ne-am urcat, ponind spre spital, si cand am ajuns, ne-am interesat unde era. Receptionista ne-a zis ca-i la etajul patru, la Terapie Intensiva, asa c-am fugit amandoi pe scari, nemai stand dua lift. L-am pe Marilyn plimbandu-se agitat de colo-colo.
- Cum se simte? m-am interesat eu.
- Hizy! Nu era nevoie sa veniti.
- Ba da. Stiu ca e fiul tau. El mi-a zis.
Ofta, incercand sa schiteze un zambet.
- Doctorul zice c-a pierdut o gramada de sange, si trebuie sa-i faca o transfuzie. Problema este ca eu n-am aceeasi grupa cu el, si nici nu-i pot gasi repede un donator.
- Ce grupa are?
- AB.
- O am eu.
Marilyn facu ochii mari, apoi isi reveni, ducandu-se sa-l anunte pe doctor.
- Doctor Richard Harris, se prezenta barbatul in halat alb care-l insotea pe Marilyn.
- Hizy Mihail, m-am prezentat si eu, dand mana cu dansul. Avea in jur de cinzeci de ani, cu par carunt si ochi mari, albastri. M-a condus intr-un cabinet, unde o asistenta draguta mi-a luat o monstra de sange pentru analize. Trebuiau sa se asigure mai intai ca eram sanatoasa, apoi puteam sa-i dau sange. Din fericire analizele au iesit bine, reusind in sfarsit sa-i donez din sangele meu lui Benji.
Cand am intrat la Terapie Intensiva, si l-am vazut zacand pe jumatate mort in patul ala, conectat la tot felul de aparate, mi s-a strans inima de tristete. Nu-mi placea sa-l vad in starea aia. Poate nu-l cunosteam destul de bine, dar tineam la el. Era un sentiment ciudat. Un sentiment pe care l-am avut din prima clipa cand l-am vazut trecand pe langa mine.
~ ~ ~
Andy si Marilyn asteptau sa vada cum a mers transfuzia, cand un barbat isi facu aparitia, intreband de starea lui Benjamin.
- Ville? facu uimit tatal baiatului. De unde-l stii pe Benji?
- Ne-am intalnit aseara. A venit la club si i-am facut cinste c-o bautura, apoi ne-am cam...
- Te-ai culcat cu fii'miu?!
- Practic am facut doar sex, avand in vedere ca eram pe-o alee intunecata, lipiti de-un zid,dar daca tu vrei s-o iei asa...Si cum adica fii'tu?
- Poveste lunga. Se tranti pe-un scaun, ducandu-si mainile la cap. Tocmai aflase ca fiul sau e gay - nu c-ar avea vreo problema cu asta - si ca facuse sex cu unul din cei mai buni prieteni ai lui. Pe Ville - sau Aslan, cum se poreclise singur - il cunoscuse cu ceva ani in urma, la un interviu. Si desi erau destul de apropiati, nu-i dezvaluise niciodata ca are un copil, si nici nu-i facuse cunostinta cu Benjamin. De obicei se vedeau numai pe la interviuri sau concerte, amandoi fiind ocupati cu muzica lor. Si da, stia ca-i plac si baietii. Era singurul care stia. Da' cu fii'su?! Benjamin abia de implinea nouspe ani peste cateva ore, pe cand el avea dracu' treizeci si doi de ani. In finea, nu prea avea nimic cu diferentele de varsta, mai ales daca era vorba de sex, da' era vorba de copilul lui, si cu Ville nu se stia nicioada. Mai ales daca venise sa se intereseze de starea lui.
- A fost la mine inainte sa aiba accidentul, zise, c-o urma de regret. Si s-ar putea sa-l fi enervat.
- De ce te-a vizitat?
- Sa-mi zica ca stie cum ma cheama, iar eu i-am zis ca nu de-asta a venit, ci ca sa ma vada pe mine. I-am zis ca ma place.
- Te rog, zi-mi ca nu te place!
- Ba cam cred ca da.
- Atunci zi-mi, te rog, ca n-ai nicio intentie serioasa cu el!
- Ba cam am.
- Atunci te rog, du-te si spanzurate pana nu te omor cu mana mea.
- O sa-l iau eu la o plimbare, replica Andy, apucandu-l de brat pe brunet si tragandu-l cat mai departe de Marilyn. Stiu ce esti, adauga apoi, dandu-i drumul.
Isi daduse seama din prima clipa ca nu-i cine pretinde ca e. Sau ce e.
N-avea miros, inima nu-i batea, si pielea ii era palida. Era la fel ca el. Un Zombie. Si pe deasupra, unul batran.
- Ha, ca sa vezi, chicoti el. N-am mai dat de unu' ca mine de doua secole.
- Mai sunt?
- Normal, doar nu credeai ca esti singuru' din lume.
- Ba da.
Aslan redeveni serios, privindu-l curios.
- N-ai ales sa devii ceea ce esti, nu?
- Nu.
- Ma gandeam eu. De obicei atunci cand cineva vrea sa se transforme intr-un Zombie, cauta mai intai unul, ca sa-l invete.
- Cine ar vrea sa devina asa ceva?
- Crede-ma, mult prea multa lume. Multi nu sunt deloc facuti pentru o astfel de viata, asa ca dupa transformare mor imediat. Doar cativa sunt norocosi.
- Si toti pot vedea fantome?
- Nu, zise brunetul, scotandu-si o tigara si aprizandu-si-o. Fantomele vin doar daca de hranesti cu inima victimei, si nu carnea. De asemenea, trebuie sa ai si mustrari de constiinta, altfel n-ar avea cum sa te deranjeze. Ai mancat cumva vreo inima de curand, Biersack?
- De unde-mi stii numele?
- L-am auzit din cand in cand. Esti destul de cunoscut.
- Si tu la fel. Desi nu mi-as fi imaginat c-ai fi un Zombie. Adica...exista poze cu tine mic.
- Am platit un demon sa faca niste vraji. Copilaria mea e doar o iluzie bagata in mintea oamenilor.
- Ca tot veni vorba de vraji....as avea nevoie de una.
- Pentru?
- Sa nu mai ascult de-un om ipocrit. Da-mi si mie o tigara.
- Oh, am fost si eu acolo, rase, dandu-i o tigara si aprizandu-i-o. L-am omor pe dobitoc, si-acum sunt procopsit cu fantoma lui.
- Si tu le vezi? Inseamna ca...
- Dragule, inimi e tot ce mananc. Bine, poate cu exceptia catorva oameni pe care n-am vrut sa-i omor.
- Si n-ai probleme cu fantomele?
- Darius e singura fantoma de pe capu' meu. Am constiinta impacata. Si nu face fata aia la mine. Cand ucizi de cinspe secole, inveti sa nu-ti mai pese.
- Cinspe secole?! Am mirosit eu ca esti batran, da' nici chiar asa. In fine. Si exista vreo vraja sau ceva pentru problema mea.
- Nu, singura cale e sa-l ucizi.
Andy ofta, sufland fumul afara. Daca nu exista alta cale...
- Andy! il striga Hizy, apropiandu-se de ei.
- Iubito, cum e? O saruta scurt pe buze, tragand-o la piept.
- Doctoru' a zis ca-si va reveni. Ce-a fost mai rau a trecut.
- Slaviti fie Zombie! exclama Aslan, atragandu-i fetei atentia. Se desprinse de Andy, cercetandu-l cu privirea. Inalt, brunet, ochi verzi, si piele palida.
- Hizy, el e Ville...
- Aslan, il corecta brunetul. Imi place mai mult.
- Tu esti Aslan?
- Nu-mi spune ca pustiu' ti-a vorbit despre mine?
- Ba da.
- Si ce ti-a zis?
- C-ati, stii tu...
- C-am facut sex? Zi cu toata gura, ca nu te mananc, rase, ciufulind-o.
- Lasa-mi iubita in pace, se baga Andy, arucand tigara si tragand-o pe satena la pieptu' lui.
- Iubita, ha? chicoti. Stie?
- Ea m-a adus inapoi.
- O, micutei ii place sa faca pe vrajitoarea. Interesant.
- Nu te mai lua de inaltimea mea! se planse fata, realizand dupa ca vorbeau despre invierea lui Andy. Stii de Zombie?!
- Si mai bine. Sunt unu' dintre ei.
Hizy facu ochii cat cepele, nevenindu-i sa creada. Strangandu-si in acelasi timp si mai tare bratele in jurul lui Andy.
- Stai linistita, ca nu-ti face nimic, zise iubitul ei, dandu-si seama ca-i e putin frica. Rasufla usurata, da' tot nu-si desprinse bratele din jurul lui. Ii placea sa-l tina asa.
- Aici este Terapia Intensiva? se auzi vocea unei femei, care tocmai iesise din lift. Purta o rochie eleganta, de-un roz pal. Era decoltata in V, scurta pana deasupra genunchilor, si mulata pe corp. In picioare avea o pereche de sandale cu platforma, de aceeasi culoare cu rochia, si parul saten il avea indreptat, si prins c-o clema la spate. De asemenea, machiajul in nuante de verde-smarald si vernil ii scotea in evidenta ochii verzi-vernili.
- Mama? sopti Hizy, departandu-se brusc de Andy.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu