Inima nemiloasa
ochi de gheata
asculta-mi ruga:
iubeste neincetat
iubeste fara frica
iubeste pan-la final
Versuri by Maria
duminică, 26 ianuarie 2014
What is Happiness?
'' Nu este pentru noi. Relatia asta. Este destinata esecului.
Te iubesc, stii...atat de mult...incat ma doare.
Dar n-o pot face.
Nu putem fii impreuna.
Imi pare rau, Elena. ''
Damon aseza scrisoare pe noptiera, mutandu-si apoi privirea spre chipul ei. Atat de frumos, si pur. Ii atinse cu-n deget obrazul, zambind in coltul gurii. Poate ca-l va ura pentru asta, dar nu conta. Relatia lor nu era posibila. Nu conta cat de mult o iubea. Sau cat de mult zicea ea ca-l iubeste. Pur si simplu n-aveau niciun viitor impreuna.
Fiindca stia.
Stia ca va veni o zi, in care isi va da seama ca Stefan este adevarata ei dragoste. Si unica.
Sufletul ei pereche.
Lasa o lacrima sa i se prelinga pe obraz, in timp ce-i saruta buzele pentru ultima data.
Un ultim sarut.
- Adio, printesa mea, ii sopti, pasand apoi spre usa. Ramase in prag, cu mana pe clanta.
Durea.
Durea s-o paraseasca.
Inspira profund, apasand clanta.
O ultuma privire.
Un pas. Doi. Trei.
Inchise usa, cobori scarile, si parasi casa Gilbert.
Pentru totdeauna.
~ ~ ~ ~ ~ * * * ~ ~ ~ ~ ~
Zece ani.
Trecusera zece ani.
Damon intra in club, ducandu-se direct spre bar. Se aseza, si-i facu cu ochiul barmanitei, care zambi, timida.
- Cu ce va servesc? il intreba, rosind.
- Un whiskey sec, papusa. Tanara se duse sa ia sticla de wishkey, si-un pahar, lasandu-l pe brunetul cu ochi albastri sa-si plimbe privirea prin clubul plin de adolescenti, pe jumatate dezbracati, si morti de beti.
Oamenii.
- Un wiskey sec, anunta barmanita, punandu-i paharul in fata. El ii zambi. Un zambet strengar, cu care avea obiceiul sa zapaceasca orice fata. Fie ea om, sau vampir.
- La cat iesi? o intreba, dupa ce lua o gura din bautura. In seara asta avea chef de ceva proaspat.
- La 12:00, ii raspunse ea, vizibil entuziasmata ca un barbat asa chipes precum era el ii acorda atentie.
- Bun, zambi el, mai luand o gura. Te conduc acasa. Ii arunca un ultim zambet, inainte de-a parasi scaunul, si-a se pierde prin multime, lasandu-se purtat de acordurile muzicale ce-i explodau in ureche. In curand vreo cateva tipe incepura sa danseze in jurul lui, evident atrase, si dorind mai mult, insa el doar le zambea, plimbandu-si cate-un deget pe bratul, sau coapsele lor.
Pierdea vremea.
In sfarsit se facuse si ora 12:00, si putea s-o conduca acasa pe micuta barmanita. Jucaria lui din aceasta seara.
Ii oferi bratul, mergand pe jos pe strazile New York-ului, pana ajunse la casa Adrianei. Asa o chema. Un nume foarte frumos, pentru un chip frumos.
Adriana il invita in casa, oferindu-i ceva de baut, iar el accepta. Petrecura cateva minute vorbind. Etalandu-si farmecul irezistibil. Apoi trecu la actiune.
Se apleca peste ea, facand-o sa se intinda cu totul pe canapeaua din piele, de culoare maro, dupa care o saruta. Un sarut pasional. Plin de dorinta. Iar ea ii raspunse, ducandu-si bratele dupa gatul lui. Damon chicoti, coborandu-si buzele pe pielea gatului, unde-i lasa si-o muscatura, furandu-i un geamat de placere. Degetele i se plimbau pe coapsele ei, urcand pe sub rochia neagra cu volanase, si atingandu-i intimitatea, prin materialul chiloteilor. Ea isi lasa capul pe spate, simtindu-i degetele cum o mangaie in locul acela umed, trimitandu-i mii de fiori prin tot trupul infierbantat.
Nu dura mult pana o patrunse, aducand-o in extaz. Facand-o sa-i strige numele. In timp ce-si satisfacea si setea, sorbindu-i sangele cald si dulce, ce-i curgea prin vene.
Apoi pleca.
Pleca in noapte, plimbandu-se cu mainile in buzunarul jachetei negre, pe strazile New York-ului. Ca in fiecare seara.
Avand s-o ia de la capat.
Si din nou...
Si din nou...
Si din nou...
Doar distractie.
Si placere.
Dar fericirea, oare? Avea s-o gaseasca vreodata?
Sau era blestemat la o eternitate de suferinta?
Dupa zece ani, el inca o mai iubea.
Inca ii mai pastra chipul frumos, si gingas intiparit in memorie. Inca isi mai amintea de zambetul ei dulce, si de rasul ei cristalin, precum a-l unui copilas mic. Inca ii mai pastra aroma imbietoare, si caldura trupului.
Elena.
Printesa lui.
Intotdeauna o va iubi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Superb,emotionant....cate ceva din toate.Genial scrisa:)
RăspundețiȘtergereMultumesc :)
RăspundețiȘtergerePuteai sa faci tu ceva cu Damon si sa nu iasa frumos?
Ștergere