Inima blanda, aminteste-mi,
iubesc un inger, sau un monstru?
Mereu iubirea furandu-mi,
si zicandu-mi ca-i destinul nostru.
C-o gratie, numai de el cunoscuta,
buzele-mi saruta, si-n bezna ma arunca.
Ma trage intr-o lume numai de el stiuta,
si judecata mi-o intuneca.
Sunt pierduta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu