Capitolul 2:Lucruri stranii

 Eram pe un camp plin de albastrele si din cer ploua cu petele de trandafir.Am început sa mă învart si sa rad în timp ce încercam sa prind cat mai multe petele,pană m-am buşit de cineva si am căzut pe spate.
  -Ai grija pe unde mergi,am ţipat la persoana din fata mea,iar cand l-am privit am impietrit.
 Ce naiba caută el în visul meu?
  -Anna,trebuie sa vorbim,zise el privindu-ma în ochi,acum.
  -Spune.
  -Am nevoie de ajutorul tău,dar trebuie sa imi promiti ca nu vei spune la nimeni ceea ce vorbim acum.
  -Sigur.
  -Promite-mi,zise el serios.
 Ce era cu el?
  -Bine,promit,am zis.Eşti multumit?
  -Da,zise uitandu-se în jur.Anna,eu...
     Trrrrrrr,trrrrrrrr,trrrrrrrr
  -Ceas idiot,am ţipat arucandul.

 Trebuia el sa mă trezească din lumea viselor.Oare ce vruse Damon sa-mi spună în vis?Am lasato balta si m-am dus sa-mi fac un dus.Mirosul gelului de dus cu aromă de capsuni întotdeauna mă calma.Am ieşit infasurata intr-un prosop si m-am dus sa-mi caut de îmbrăcat.Am ales o rochie tricot cu aplicaţii de paiete si o pereche de sandale albastre,pană deasupra gleznei si am coborît sa i-au micul dejun.

M-am îndreptat spre frigider sa-mi iau doua ouă, si am dat de un bilet.

Katherine

Sunt plecată pană la 2:00,asa ca ai grija ce probleme imi faci.

Ce enervanta.Dacă ar ştii mama si tata cum e de fapt,ar fi pedepsita pe viaţa.

Mi-am făcut o ombleta,iar apoi m-am gandit sa dau pe la Damon,dar nu era nimeni acasă,asa ca m-am dus la Lorelai.

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                             

Era cea mai buna prietenă a mea de la gradinita.Eram ca doua surori.Nu ţineam secrete una fata de alta 

si ne dădeam sfaturi una alteia cand aveam vreo problema.                                                                        

-Cum ziceai ca îl cheamă?mă intreba Lor deschizand calculatorul.                                                      

Eram întinsă pe patul ei povestindui despre Damon si cat de superb este.                                              

-Damon Salvatore,i-am repetat numele cu plăcere.                                                                            

Lor căuta informaţii despre el,iar eu mă gandeam la el,cand l-am văzut pe langa mine.

-Damon,ce cauţi aici,si cum ai intrat?l-am întrebat,dar el nu  făcea altceva decat sa mă privească în ochi                                                                                                                                                 

-Anna,cu cine vorbeşti?mă intreba Lor uitanduse la mine confuză.                                                      

-Cu Damon,nu-l vezi?am intrebat-o.                                                                                                     

-Anna,Damon nu e ,zise,nu mai e nimeni în afara de noi,aici.                                                                    

-Cum nu e?am intrebat-o intorcandu-mi privirea spre el,dar nu mai era.Ce dracu?                                      

-Anna,te simţi bine?                                                                                                                              

-Da,sunt bine.                                                                                                                                   

Am început sa ne jucăm tot felul de jocuri, si aproape uitasem incidentul acela,dar problema era ca nu mi se intamplase doar o  data,si asta mă ingrijora pe mine cel mai mult.Dupa ce am plecat de la Lor,mi sau mai intamplat astfel de incidente. Oare chiar inebuneam?Intrebarea asta mi-am puso toata ziua.

Acum 5 ore,la biblioteca.

Ma pierdeam printre paginile cartii Tradarea,din seria Casa Noptii,cand Damon aparu în fata mea. 

-Ce faci aici?l-am intrebat,dar nici un raspuns,la fel ca la Lorelai,doar mă privea.                                 

Cred ca o iau razna.Am inchis ochii,si cand i-am deschis,el nu mai era.Clar o iau razna.

Acum 2 ore,în autobuz.

Ascultam muzica la mp3,cand Damon aparu langa mine.Am privit în alta parte,vrand sa mă asigur ca nu mi se pare,iar cand m-am uitat inapoi la locul unde era,disparuse.Doamne,cei cu mine?

Acum 10 minute,în camera mea.

Ma uitam la un film,cand aparu din nou în fata mea privindu-mă.Mi-am pus perna pe fata apoi am dat-o,si nu mai era.

Inebunesc,o iau razna,delirez.Cu siguranta asa ceva nu era normal.Eram asa adancita în ganduri,incat nici n-am observat ca umplusem foaia de desen cu ''Castelul Vechi'' si ''putul''.Ce naiba insemna asta?Am luat foaia si am aruncato la cosul de gunoi.

Nimeni nu mergea la Castelul Vechi,fiindca era parasit si se credea ca e bantuit.Era foarte vechi si apartinuse unei famili foarte bogate.

Era 22:00 si eu mă plictiseam de moarte,asa ca am ieşit sa mă plimb.Vream sa mă plimb pe langa casa dar pasii m-au purtat pană la Castelul Vechi.Am vrut sa plec,dar ceva mă oprea,asa ca am intrat sa cercetez.Sa nu credeti ca sunt nebuna,dar uneori e bine sa-ti asculti instinctele.Cum am intrat pe poarta am simtit fiori pe sina spinarii.Vantul adia incet si în jur era o liniste mormantala.Pasii m-au purtat spre put.Era acoperit,asa ca m-am gandit sa dau scandura la o parte.M-am uitat inauntru,dar era foarte intuneric,asa ca am aprins lanterna de la telefon,iar cand am privit inauntru am ramas socata.