Capitolul 3:Sunt indragostita,dar...doare

Cand am văzut cine era acolo am rămas socata.Damon era în put,cu apa pană la brau si plin de răni.
  -Damon,l-am strigat ,rezista,o sa chem o salvare.
  -Fără spital,zise el slăbit.
  -Dar eşti grav rănit,am zis simţind cum lacrimile imi cad pe obraji.
  -Anna,te rog...,zise el abia putand sa mai vorbească.
  -Bine,bine,am zis printre lacrimi,dar nu te pot scoate singura,o sa chem doi prieteni.
  Am luat telefonul si am sunat-o pe Lorelai.
  -Da?zise ea cascand.
  -Ial pe fratele tău si veniţi la Castelul Vechi,am început sa zic printre suspine,Damon e în put si nu-l pat scoate singura.
  -Ce..,începu ea,dar am întrerupt-o
  -Grăbiţi-va,am ţipat la ea inchizand telefonul.
  -Rezista,Damon,i-am zis,vin imediat si o sa te scoatem de acolo,dar el nu zise nimic.
  Secundele treceau si ei nu mai veneau,iar Damon nu mai scoase nici un cuvant.După zece minute în sfarşit venise.
  -Ce va luat atata?i-am întrebat stergandu-mi lacrimile.
  -Am venit cat de repede am putut,zise Lorelai imbratisandu-mă.
  -Cineva trebuie sa coboare si sa-l prindă în jurul lui,zise George cu un lanţ în mană.
  -Mă duc eu,am zis.
  -OK,zise punandu-l în jurul meu.
 M-au coborat încet,l-am pus în jurul lui si l-au tras sus,si după aceea si pe mine.L-am dus toţi trei la maşina,fiindcă era foarte greu.George ne-a dus pana la el acasă si m-au ajutat sa-l duc pana la el în camera.
  -Dacă ai nevoie de ceva,ne suni,zise George intrand în maşină.
  -Da,i-am zis
  -O sa le spun alor tai ca dormi la mine,imi zise Lor imbratisandu-mă,ai grija de tine.
  -Mersi,i-am zis pupand-o pe obraz.

 M-am dus la bucătărie si am umplut un castron cu apa caldă,apoi m-am întors în camera si m-am apucat sa-l dezbrac pana la boxeri.I-am îngrijit rănile si am rămas privindu-l.
 Stăteam langă el plimbandu-mi mana pe pieptul lui lucrat,gandindu-mă la toate poveştile de dragoste pe care le-am citit.Oare asa era iubirea?Simţind ca mori de fiecare data cand perechea ta e ranita sau sufera,cand te pierzi de fiecare data în ochi lui,cand te minunai de fiecare data de frumuseţea lui?Oare te puteai indragosti asa de repede, si de o persoana mai mare decat tine?Poate asa era si în realitate dragostea,venea neanunţată si te prindea în lanturile ei.
 L-am invelit cu un cearceaf,apoi m-am dus în alta camera sa mă culc.
 M-am trezit zambind,stiind ca sunt îndrăgostită.Niciodata n-am crezut ca iubirea va aparea in viata mea la anii astia,ci de la 18 in colo.Dar se pare ca viata are alte planuri cu mine.Sper nu-mai sa nu sufar.Am citit atatea lucruri despre ea,incat mi-e si frica sa sufar.
 M-am dus la Damon,dar el nu era in camera,asa ca l-am cautat in toata casa.Era la bucatarie cu paharul de whiskey în mană.
 -Damon!m-am trezit sarindui în braţe.
 -Buna dimineaţa si ţie,gaza,zise pupandu-mă în crestet.
 -Gaza?l-am întrebat razand.
 -Asta mi-a venit pe moment,zise incepand sa radă si el.
 -Eşti nebun.
 -Mersi de compliment.
 -Mi-e foame,am zis dandu-mă jos din braţele lui.
 -Sa vedem ce are nenea Damon prin frigider,zise deschizand frigiderul.
 -Nene Damon,eşti nebun,am zis razand.
 -Mă flatezi,zise,iar prin frigider avem...nimic.
 -Asta e,am zis,mananc acasă.
 -Nicidecum,zise el,mergem la mec.
 -Chiar nu e nevoie,am zis,oricum,ar trebui sa mă duc acasă.
 -Am zis ca mergem la mec,zise luandu-mă în stilul miresei,si mergem.
 -Pune-mă jos,am zis incercand sa mă eliberez.
 -Mergi?
 -Da.
 -OK,zise lasandu-mă jos.

 Cand am ajuns la garaj,am rămas stana de piatra.Era cea mai superbă maşina pe care o văzusem în viata mea.
  -Urca,zise dezchizandu-mi portiera.
  -Wow,am zis intrand,asta da maşina!
  -E noul model de Lamburgini din Italia.
  -Cred  ca eşti singurul care are asa ceva,din toata Constanta.
  -Crezi?
  -Dacă cred?Stiu sigur!
  Ne-am dus la mec si am mancat pe saturate.Singura parte proasta era ca ''surioara mea draga''era si ea acolo cu prietenele ei,trimitandu-mi priviri furioase si uitandu-se intruna la Damon.De ce era asa?Se presupune ca suntem surori si ar trebui sa ne intelegem bine si sa ne sprijinim una pe alta.Dar nu,ea nu facea altceva decat sa-mi distruga viata.Sper nu-mai  ca Damon sa n-o bage în seama.
  -Mergem?mă intreba Damon.
  -Ia-o inainte,eu merg pana la baie,am zis ridicandu-mă.
  -Bine,te astept la maşina.
  Am iesit de la baie indreptandu-mă spre locul în care a parcat maşina.Mergeam cu bucurie în inima,gandindu-mă la faptul ca Damon n-a bagat-o în seama deloc pe Katherine,cand i-am vazut.Se sarutau chiar în fata mea.Lacrimile au inceput sa-mi cada,iar eu simteam cum inima mea se sfasie de durere.Lumina din viata mea fusese inlocuita cu intuneric,un intuneric adanc,foarte adanc.
 -Anna...,zise Damon dezprinzandu-se din braţele lui Katherine,si privindu-ma.
 Nu l-am bagat în seama si am fugit,am fugit dorindu-mi ca o data cu aceasta fuga toata durerea sa dispara.Am alergat dorindu-mi sa nu-l fi cunoscut niciodata si sa nu mă fi indragostit de el niciodata.