Capitolul 6:De ce toata lumea e impotriva noastra?

  -Ce-a fost în capul tău,Anna?tipa mama.

  -Dar îl iubesc,am zis plangand,îl iubesc.

  -Termina cu prostiile astea,zise tata nervos.

  -Nu e nici o prostie,tata,îl iubesc,am zis.

  -Sa nu mai zici niciodată asta,zise tata dandu-mi o palmă.

  -Cristian,zise mama.

  -Si-o merita,zise tata,acum dute în camera ta si fati bagajele.

  -Ce?am zis socata.
  -Nu mai poti sta aici,zise el.
  -Eu nu plec nicăieri,am ţipat.
  -Anna,nu mai tipa la tatăl tău,zise mama.
  -Dacă nu pleci,îl dau în judecată,zise tata.Asta îţi convine?
  -Nu,tata,te rog,nu face asta,l-am implorat.
  -Atunci te muti la mătuşa ta,zise el.
  -Da,mă mut la ea,am zis lasandu-mă sa cad pe gresie.
  -Anna,de ce ne faci asta?zise mama plangand.
  -Fiindcă îl iubesc,am zis.De ce nu puteţi înţelege asta?

  -Dute si fati bagajele,zise tata.Acum.

  Am fugit în camera mea si am incuiat usa.Nu aveam chef de vreo vizita de idioata de sormea.E numai vina ei,dacă nu dădea ea repede cu gura la mama ca nu sunt la Lorelai,atunci ea n-ar mai fi  fost obligată sai spună ca sunt la Damon,iar mama n-ar mai fi venit la Damon si nu ne-ar mai fi văzut sarutandu-ne.

  De ce nu înţeleg ca îl iubesc?De ce nu pot înţelege asta?Eu am 15 si el 22,mare scofala.Nu se zice ca iubirea nu are varsta?
  Doamne,numai cand mă gandesc ca o sa fiu departe de el,imi vine sa mor.Toata fericirea din viaţa mea se transforma în suferinta.Sufletul mă durea de atata durere,de parcă eram călcata în picioare si bătută în acelas timp.

  Am început sa bag hainele la nimereală în bagaj,nu imi pasa ce luam.Am căutat singura poza pe care o aveam cu el,si am luat-o cu mine.

Eram în tren si aşteptam ca el sa vină si sa mă rapeasca ca în filme.Dar el numai venea.

-La revedere,iubitule,am zis tinand poza cu el la piept si lasand lacrimile sa cadă pe obraji,nu mă uita.

P.V. Damon

-Eşti nebun?tipa James la mine.Ce-a fost în capul tău?

-Ti-am zis ca o iubesc,James,i-am zis.

-Iartă-mă Damon,dar eşti nebun,zise el.

-Iubitule,poate chiar o iu...,începu Shara,dar el o întrerupse.

-Nu iubeşte pe nimeni,dor ca oraşul asta la innebunit,si de aceea ne mutam.

-Ce?am ţipat eu.

-Ce ai auzit,ne mutam.Dute si fati bagajele.

-Nu poţi sa mă obligi,am zis.

-Sunt sirul tău,si îţi ordon sa îţi pregatesti bagajele,fiindcă plecăm.Am fost destul de clar?

-Dute dracu,am ţipat la el indreptandu-mă spre camera mea.Te urăsc

Am început sa arunc hainele la nimereală sau alte chestii care ne-ar trebui,apoi am căutat unica poza pe care o aveam cu nebunatica mea.

De ce a trebuit sa se intample asa,iubito?De ce viaţa e asa de rea cu noi?De ce abia cand ne-am găsit a trebuit sa ne despartim?De ce?

Eram în tren cu poza Annei la piept,încă sperand ca e un cosmar si ca atunci cand mă voi trezi,ea va fi langa mine si imi va sopti ca mă iubeşte.Dar în zadar,fiindcă asta era realitatea.

-Adio iubita mea,am zis lasand o lacrima sa cadă,sa nu mă uiti niciodată.

Padurea Amazoniana. P.V. Victoria.

Eu si Angelus ne plimbam prin padure,cand am simtit o durere puternica în inima,ceea ce era destul de ciudat,fiind un vampir.

-Ce este?mă intreba Angelus ingrijorat.

-Am simtit o durere puternica în inima,ca si cum...as simti suferinta ficei noastre.

-Anna?De ce ar putea sa sufere?

-Nu stiu,poate ar trebui sa mergem la ea.

-In nici un caz,Victoria,zise el serios.

-De ce nu?

-Stii foarte bine,de ce.Chiar vrei s-o gaseasca?

-Normal ca nu,niciodată n-o sa-l las s-o gaseasca,doar ca vreau sa fiu cu ea.

-Stiu ca vrei,zise Angelus mangaindu-mi fata,dar nu avem de ales.O sa fie bine,e o fata puternica.

-Sper sa ai dreptate,am zis imbratisandul.

Dacă nu ar fi fost fratele meu,acum as fi fost langa micuta mea.Oare ce a patit fetita mea de sufera atat de mult incat sa-i simt si eu durerea?Oare oamenii la care am lasat-o se poarta urat cu ea?Niciodata n-o sa pot stii,iar asta mă enerveaza cel mai mult.