Capitolul 10:Accidentul

  Seara trecuta a fost super.Eu,Sarah si Lor ne-am distrat de minune.Bătaie cu perne,adevăr sau provocare si multe alte jocuri grozave.
  Mi-am făcut rutina de dimineaţa,apoi m-am pregăti pentru liceu.

  De data asta ne-a condus Sarah,fiindcă Damon era plecat cu James din oraş pentru a rezolva nişte treburi,da se întorceau repede.

  Mergeam spre ora de desen gandindu-mă la iubitul meu,cand m-am buşit de cineva,cazand amundoi.
  -Ai grija pe unde mergi,zise tipul ridicandu-se,fiindcă după voce, era băiat.
  -Tu ar trebui sa ai grija pe unde mergi,am zis ridicandu-mă si privindul furioasă,dar am regretat imediat.
  În fata mea se afla monstrul din cauza căruia am suferit cel mai mult.Am încercat sa alung amintirile,si sa nu mă las afectata de ele,dar  se incapatanau sa vină.
  Eu aveam 11 ani,iar el 17.Era cel mai bun prieten al meu,imi plăcea sa petrec foarte mult timp cu el,indiferent de ce ziceau ceilalţi,pană intr-o zi,cand m-am convins cata dreptate au avut.

  A doua zi aveam test la 3 materii,iar Radu mă invitat la el acasă zicandu-mi ca mă ajuta sa învăţ,dar el avea alte planuri.A început sa mă privească ciudat,apoi a început sa mă sărute cu forţa,eu am încercat sa scap,dar el era mai puternic ca mine.Am început sa tip,dar nu mă auzea nimeni,iar apoi...ma...ma...

  -Anna?zise trezindu-mă din amintire.
  -C-c-c-ce faci aici?am zis balbaindu-mă.

  Lacrimile vreau sa iasă,dar eu nu le dădeam voie.Trebuia sa fiu puternica,măcar pană ramaneam singura.Nu vream sa plang de fata cu el,nu vream sa fiu slabă.

  -M-am gandit sa mă întorc în oraşul natal,începu el,vad ca te-ai făcut mult mai frumoasă.
   Lacrimile si-au făcut apariţia pană la urma,iar eu am plecat de acolo alergand.M-am dus în curtea şcoli si m-am lăsat sa cad langa un copac lasandu-mă pradă amintirilor si suferinţei.De ce sa întors?Nu putea sa romană în Los Angeles?De ce trebuia sa se întoarcă aici abia cand mi-am gasit fericirea,de ce?De ce mi se imtampla mie toate astea,de ce?
  Doamne,dacă ai avea un răspuns la întrebările mele te-as asculta cu mare plăcere.Poate as putea înţelege si eu de ce mi se intampla toate astea.Oare n-am suferit destul?Ce am făcut sa merit toate astea,Doamne,ce am făcut?
  Eram atat de adancita în ganduri,incat nici nu l-am observat pe Radu apropiindu-se de mine.Am încercat sa plec,dar el ma prins de braţ si ma trantit de copac.
  -Da-mi drumul,am zis incercand sa mă eliberez.
  -Nu-mi spune ca nu ti-a fost dor de mine?zise el incepand sa mă sărute în timp ce-si plimba mana pe coapsa mea.
  Am încercat sa-l dau de pe mine,sau sa fac în asa fel incat sa se observe ca eu nu vreau asta,dar el era prea puternic.Orcine ne-ar vedea acum,ar zice ca si eu sunt de acord cu asta.
  Chiar în acel moment l-am vazut pe Damon privindu-ne nervos.La început m-am bucurat ca a venit,dar apoi mi-am dat seama ce a vazut el.În acel moment mi-am dori ca pamantul sa mă inghita,sa mă fac mica si sa dispar.Aceea furie era pentru mine,stiam sigur.Ma ura...mă ura...el mă ura.
  Cand insfarsit mi-a dat drumul,Damon intra în masina.Am alergat după el strigandu-l,dar degeaba,a pornit masina si a plecat fara ca măcar sa întoarcă privirea spre mine.
  -A fost distractiv,zise Radu.
  -Te urasc,am început sa tip la el,te urasc.
  -Pacat ca nu ai o masina,altfel l-ai prinde,zise el.
  Am pornit-o repede spre o masina deschisa fara sa mă gandesc la ce fac.Am pornit masina si am accelerat.Jucasem destule jocuri video,incat sa-mi dau seama cum sa conduc o masina.
  Goneam ca o nebuna spre Damon, sperand ca sa dus acasă,cand ,fara sa-mi dau seama,am intrat pe contrasens,si chiar in fata mea era o masina.Am încercat s-o ocoles,dar n-am făcut decat sa intru cu masina intr-un sant si sa mă rostogolesc.

   P.V. Lorelai.

 Ma indreptam spre casa intrebandu-mă unde era Anna.Poate plecase cu Damon,m-am gandit eu.
 Pe sosea era foarte mare agitatie,se pare ca cineva avuse un accident.Daca toata lumea ar fi mai atenta la volan,nu s-ar mai intampla astfel de nenorociri.
 Cum mă apropiam mai mult,aveam un sentiment ciudat.
 Am trecut printre multimea de oameni,pană am ajuns langa salvare.Inauntru urcau o fata tanara.Cand m-am apropiat mai mult si am vazut persoana ce zacea acolo inconstienta,am incremenit.
 -Anna!am tipat cu lacrimi în ochi,ducandu-mă langa ea.
 -Sunteti ruda cu domnisoara?mă intreba un doctor,dar atentia mea era indreptata spre prietena mea.
 Statea acolo,inconstienta,plina de rani...

   P.V. Katherine

   Stateam în pat,uitandu-mă la un film de dragoste,cand telefonul suna.
   Cine naiba mă deranja acum?Am luat telefonul si m-am uitat la numar.Era Lorelai.M-am gandit sa nu raspund,dar ceva mi-a spus s-o fac,asa ca am făcut-o.
   -Alo,am spus plictisita.
   -Dami-o pe mama ta,zise Lorelai.
   -Si dacă n-am chef?am zis.
   -Te rog,Katherine,e ceva important,zise ea incepand sa planga.
   -Ce sa intamplat?am intrebat-o curioasa.
   -Anna a avut un accident cu masina.
   -Anna nu are masina,am zis neacceptand vorbele ei.
   -Ea era,Katherine,am vazut-o cu ochii mei,zise ea,iar eu am scapat telefonul.
   Nu se poate,e imposibil.E o minciună.
   E numai vina mea.De ce a trebuit sa îl chem pe Radu?De ce?
   A dracu gelozie idioata.Numai din cauza ei l-am chemat.
   Anna nu stia ca eu aflasem ca ea era încă cu Damon,si mi-a venit ideea sal chem pe Radu,fiindcă stiam ca pusese ochii pe ea de mult.Sincer,nici eu nu stiam de ce făcusem asta,fiindcă nu-l iubeam cu adevărat pe Damon.El era pentru mine doar un capriciu.
   Acum uitandu-mă înapoi,imi dădeam seama cat de mult o făcusem pe Anna sa sufere.Ce vina avea ea ca ai ei au părăsit-o?Ce vina avea ea ca ai mei o iubeau mai mult pe ea decat pe mine?Exact,nici o vina,iar eu ca o proastă,m-am gandit sa-mi dezcarc nervii pe ea.Eram intreadevar o fiinţa oribilă,care nu merită sa fie iertata.
   Am luat imediat telefonul de jos si l-am sunat pe singurul care a făcut-o cu adevărat fericită pe Anna.

    P.V. Damon

    Nu-mi venea sa cred ca imi făcuse asta.După atatea clipe petrecute împreuna,după atatea momente în care i-mi spunea ca mă iubeşte.Ma iubea pe dracu.Mincinoasă afurisita.
   În acel moment telefonul mă trezi din ganduri.
   -Alo?am răspuns.
   -Damon,ce bine ca te-am gasit,răsună vocea lui Katherine.
   -N-am chef de tine,am zis.
   -E vorba despre Anna,zise ea.
   -Nu-mi mai pomeni de ea,am zis vrand sa închid.
   -A avut un accident,tipa Katherine în telefon.Nu-mi spune ca nu-ti pasa,fiindcă ştiu cat de mult o iubeşti.Damon,are nevoie de tine,totul a fost doar o neintelegere.
   Nu mă puteam mişca,nu puteam vorbi,nu puteam face nimic.Pur si simplu rămăsesem blocat.
   Abia după cateva secunde,cand procesasem cuvintele ce mi l-ea spus,am accelerat.
   -Unde e?am intrebat-o pe Katherine.
   -La Spitalul Central,zise.
   -Ajung imediat,am zis inchizand telefonul.
   Te rog Doamne sa nu fi păţit nimic grav.
   Era uimitor cat de repede am uitat de incidentul acela.Katherine zicese ceva de o neantelegere...
   Am lăsat-o balta si m-am concentrat sa ajung cat mai repede la spital.Avea ea timp sa-mi dea explicaţii,dacă existau.

    P.V. Victoria

   Ma uitam pe cateva poze cu Anna,bebeluş,cand am simţit ca mă sufoc.
   -Angelus,am strigat.
   -Ce-ai păţit?zise el venind rapid.
   -Anna...a păţit ceva.am zis.
   Trrrrrrrrr,suna telefonul.
   -Alo?răspunse Angelus.
   -Trebuie sa veniţi urgent,se auzi vocea Andrei.Anna a avut un accident cu masina.
   -Nuuuuuuuuuu,am tipat eu.
   -Mersi ca ne-ai anunţat,Andra,zise el inchizand telefonul.
   -Fata mea,nuuuuuuu,am început sa tip.

   -Linisteste-te iubito,ajungem imediat la ea,zise plecand sa pregatesca masina. 

                      M-am gandit sa pun si o melodie la acest capitol,sper sa va placa.