Capitolul 11:Viata e plina de secrete

   P.V.Damon

    Cum am ajuns,am parcat maşina si am intrat în spital.

    Danna era consolata de Cristian,Lorelai plangea în braţele lui ...Katherine?Da,chiar ea era.Si plangea..poate si-a dat în sfarsit seama ca nu are de ce sa se poarte asa cu Anna.

   -Unde e Anna?am întrebat-o pe Katherine.
   -Tu ce cauţi aici?zise Danna nervoasă.
   -Eu l-am chemat,mama,zise Katherine.

   -Cu ce drept l-ai chemat aici?zise Cristian la fel de nervos.

   -Anna are nevoie de el,zise ea.

   -Singurele persoane de care are nevoie,sunt părinţii ei,zise Danna.
   -Dacă aţi iubio cu adevărat,nu aţi încerca sa-i distrugeti fericirea,zise Katherine.
   Nici nu mai eram atent la ce vorbeau.Am plecat de acolo în căutarea Annei.

   -Mă scuzaţi,în ce salon se afla Anna Ştefănescu,am întrebat o asistenta.

   -În salonul 20,zise asistenta.

   Am pornit spre salon în pasi umani,ignorand dorinţa de a băga viteza.  
  Cand am văzut-o pe Anna,mi se sfîşia inima de durere.Simţeam ca am sa mor pe loc.În toata viaţa mea de vampir nu suferisem atat de mult,ca de am cunoscut-o pe ea.
  Era plină de răni,conectata la tot felul de aparate,căzută în inconştienţă.
  -Anna,scumpo,te rog revinati,ziceam mangaindu-i fata,nu pot trai fără tine.
  -Pot intra?se auzi vocea lui Katherine.
  -Sigur,am zis.
  -Damon.imi pare nespus de rău,zise.
  -Pentru ce îţi pare rău?
  -Pentru tot,dar mai ales pentru ca l-am chemat pe Radu.
  -Cine dracu mai e si ăla?
  -Tipul cu care ai văzut-o pe Anna.
  -Aa...
  -Trebuie sa şti ceva,zise ea.
  -Ce?
  -El a sărutat-o cu forţa,Anna n-ar face niciodată asta.
  -De unde ştii?
  -Fiindcă eu l-am pus.
  -Ce?am zis furios.
  -Ştiu,sunt un monstru,zise ea incepand sa planga,nu merit iertarea nimănui,si cazand intr-un final pe grasie.
  Am fost un dobitoc,n-am aşteptat explicaţii si m-am lăsat condus de nervi.
  M-am dus langa Katherine si am mangaiat-o pe spate.
  -Mă bucur ca ti-ai dat seama de răul ce-l făceai,am zis,si sa şti ca eu te iert,dar ce-a careia trebuie sa îi ceri cu adevărat iertare este Anna.
  -Multumesc,zise stergandu-si lacrimile.
  -Suferiti fără mine?zise Lorelai intrand în salon.
  -Vino aici,am zis tragand-o intr-o imbratisare.

    P.V. Katherine

   Mă simteam mult mai bine acum ca îi spusesem lui Damon cum stau lucrurile.
  Mă plimbam prin curtea spitalului,cand i-am auzit pe ai mei vorbind.Am vrut sa plec,dar cum eu eram prea curioasă,am rămas sa ascult.
  -Nu trebuia niciodată s-o luăm pe Katherine,zise mama.
  -Ai dreptate,Danna,dar acum nu putem da timpul înapoi,zise tata.
  -Trebuia s-o lasam în strada,exact unde au last-o ai ei,zise femeia despre care am crezut toata viiata ca este mama mea.
  Lacrimile imi cadeau pe obraji, dandu-mi seama de cele auzite,si fără sa-mi dau seama am tipat la  cei despre care am am crezut ca-mi sunt parinti.
  -Da,poate asa ar fi trebuit sa faceti,sa ma lasati acolo si sa nu ma luati niciodată.
  -Tu nu ştii ca nu e frumos sa tragi cu urechea?zise Cristian,pentru ca acum nu mai il comsideram tatal meu.
  -Va urasc,am tipat la ei fugund de acolo.
  Nu-mi vine sa cred ca toata viaţa m-au mintit.Cred ca o sa fie foarte greu si pentru Anna sa afle.
  Nici macar nu sunt părinţii mei adevarati si mi-au distrus viaţa dezpartindu-ma de singurul baiat ce l-am iubit vreodata.
  Acum chiar imi dau seama cat de mult a suferit si Anna.Oare amundoua suntem destinate suferintei?
  Ia inca il mai avea pe Damon.Se va face bine si vor fi fericiti.Dar eu...?
  -Katherine,ma striga o voce atat de cunoscuta.
   Nu avea cum sa fie el,sau da?
   M-am ridicat de pe pamantul rece,si m-am uitat în fata mea.Unde statea cel mai frumos inger.
   Am ineput sa plang de fericire si am fugit la el în brate.

   -Sunt aici,zise el mangaindu-mi parul,sunt aici acum.

      L-am terminat mai devreme,asa ca l-am postat.
     Si am mai adaugat o melodie si la acest capitol.Sper sa va placa.