Capitolul 13:Atat de aproape,dar in acelasi timp, atat de departe

       Azi împlinesc cinci anisori!!!!Sunt asa de fericită si entuzeamata...?Nu cred ca am zis bine cuvantul ăla.L-am auzit si eu la mami.Sunt fericită,bucuroasă,si asa mai departe.

      Mi-am dat pijamalutele jos si mi-am luat o rochita,apoi mi-am pieptănat parul, si am coborat sa i-au micul dejun.

      Mami zice mereu ca sunt foarte matură pentru varsta mea, si nu înţeleg de ce.Sunt o fetiţă normală,deşteaptă si fooooooooarte frumoasă,mai ales ochisorii mei albaştri.Ştiu,ştiu,sunt foarte laudaroasa,dar nu-i vina mea ca sunt asa frumoasă si deşteaptă.

      -Buna dimineaţa,mami,am zis intrand în bucătărie.

      -Buna dimineaţa,si la mulţi ani,scumpa mea,zise mami luandu-mă în braţe si umplandu-mă de pupici.

      -Te iubesc,mami,am zis dandui muuuuuuuulti pupici.

      -Si eu te iubesc,scumpo,zise mami asezandu-mă pe scaun.

      -Ce avem de papat?am întrebat.

      -Clatite cu ciocolată,zise mami.

      -Iamiiiiiiiiiiiiii,am strigat,clatite.
      După ce am mancat deliceoasele clatite făcute de scumpa mea mămică,am plecat spre garaj,în căutarea lui tati.
      -Ce faci,tati?l-am întrebat intrand.
      -Bine,scumpa mea,zise luandu-mă în braţe.
      -Cand imi vin invitaţii?am întrebat.
      -Trebuie sa ajungă imediat,zise.
      -Si eu încă nu m-am pregăti,am zis panicată,tati,pune-mă jos,trebuie sa mă gătesc pentru petrecerea mea!
     -Scumpo,tu eşti mereu frumoasă,zise tata lasandu-mă jos.
     -Ştiu,am zis fugind spre camera mea.
     Am rascolit prin sifonier,pană am găsit ce cautam.
     O rochie de un roz deschis,care avea si o pereche de aripi.Mi-am prins doua şuviţe din fata la spate cu o clamuta si mi-am pus si o coronita.

     M-am uitat în oglindă si mi-am zis ca arăt ca o adevărată prinţesă.

Cand am coborat,prietenele mele deja venise.

-Mara,Laura,Deea,ce faceţi?le-am întrebat imbratisandu-le.

-Facem bine,Anna,la mulţi ani,zise Mara.

-Multumesc,am zis.

-Ce frumos te-ai pregatit!zise Deea admirandu-mi rochia.

-Hai sa vezi cadoul de la noi,zise Laura.

-Sa mergem,am zis

Cand am ajuns în grădină,am văzut cea mai dragalasa pisicuţă.

-Multumesc mult,am zis luando în braţe,e adorabila.

-Stim,zise Mara.Am fost toate trei cu mama Laurei s-o alegem.

-Fetelor,la masa,striga mami.

-Imediat,mamico,am zis.

Mamica ne-a pregatit oua umplute,si o salatica de fructe,iar la sfarsit,un tort foarte delicios,cu ciocolată,frisca si fructe.

Ne-am jucat,am spart piniata,iar tata ne-a plimbat pe fiecare cu poneiul ce mi la daruit.

Fetele au plecat,iar eu stateam în curte,jucandu-mă cu Kiti,pisicuta.

O alergam,cand ea se indrepta spre pedure,fiindca nu aveam gard,si locuiam chiar langa padure.

-Kiti,am strigat-o.

Vazand ca nu se intoarce,am plecat s-o caut

Mami si tati mi-au spus mereu ca nu am voie în padure singura,dar imi vream pisicuta inapoi.

Am cautat-o cat am cautat-o,dar apoi am vrut sa mă intorc,fiindca mi se cam facuse frica,dar nu mai gaseam drumul spre casa.

-Acum m-am ratacit,ce-o fi fost în capul meu sa vin aici?Sunt mica si prostuta,am zis incepand sa plang.

Mi-era foarte frica,si era cam intuneric.

-De ce plangi,ingerasule?zise un nene venind spre mine.

Nu stiu de ce,dar nu-mi era deloc frica de acest strain,desi mami si tati mi-au zis sa nu vorbesc niciodata cu strainii.

-M-am ratacit,am zis eu trista.

-Vrei sa te duc acasa?mă intreba cu bratele intinse spre mine.

-Da,am zis fericită si ducandu-mă la el în braţe.

In timp ce mergea, m-am lasat pe umarul lui si am adormit.

P.V. Damon

Ma plimbam prin padure,cand am auzit un copilas plangand.M-am dus spre sursa si am văzut o fetiţă de vreo 4-5 ani,stand pe un bustean cazut si plangand.

-De ce plangi,ingerasule?m-am trezit intreband-o.

Ce naiba era cu mine?Numai mancasem de doua luni,si eu stateam langa acest copilas lipsit de aparare!Am inebunit de tot!

-M-am ratacit,zise ea trista scotandu-mă din ganduri.

-Vrei sa te duc acasa?am zis cu bratele intinse spre ea.

Bine,chiar am inebunit!Damon,te bagi singur intr-o situatie tare naspa.

-Da,zise ea venind la mine în braţe.

Doamne,ce miros...Stop.Damon,concentreza-te.

Am ignorat  dorinta de ai bea sangele acestei copile,si m-am ridicat cu ea în braţe,incepand sa-i urmez mirosul,ca s-o duc acasa.

In timp ce mergeam,ea si-a pus capusorul pe umarul meu si a adormit.

Am lasat-o intr-un hamac din curte,si am ramas cateva minute privind-o.

Avea parul saten,lung pană la umeri,si niste ochi albaştri superbi,mai superbi ca ai mei,as putea spune.

Imi aducea aminte de Anna.

Un val de tristete se asternu în sufletul meu cand m-am gandit la ea.Cat de mult ii duceam dorul,si cat de mult imi doream s-o am din nou aproape de mine...Dar era imposibil.Ea acum era printre ingeri.

 

Imi cer scuze ca sa luat melodia de doua ori,oricum,sper sa va placă.

Pupici si lectura plăcută.