Capitolul 12:Inca o santa la viata

     P.V. Damon
 

     Au trecut şapte ani de cand Anna e în coma,şapte ani de cand lumina a plecat din viaţa mea,şapte ani în care sau intamplat atatea...

     În primul rand,am aduso pe Anna la cel mai bun spital din Los Angeles.Katherine a aflat secretul nostru,fiindcă si iubitul ei e vampir,care e si fratele meu,pe care il credeam mort,Stefan Salvatore.

    Si in al doilea rand,am aflat ca Danna si Cristian nu sunt adevăraţii părinţi la niciuna dintre fete,iar părinţii biologici ai Annei sunt vampiri,si ca ea e singurul copil conceput de un vampir care a supravieţuit naşterii,si ca a încetat sa mai crească fizic de la varsta de 15 ani.

   Si sa nu uit.Lorelai a aflat ca este ultima vrajitoare din Salem,rămasă in viaţa,si a făcut o vrajă sa ramana veşnic tanara ca Anna.Păcat ca nu putea s-o trezească din coma.
   -Damon,eu si Stefan mergem la vanătoare,hai cu noi,zise James intrerupandu-mă din ganduri.
   -Eu nu merg,am zis.
   -Pentru numele lui Dumnezeu,Damon,n-ai mai mancat de o luna!
   -N-am de gand sa ma despart de Anna nici un centimetru.
   -Si sa ataci pe oricine îţi iese in cale,zise sarcastic.
   -N-am sa atac pe nimeni,am zis serios.
   -Cum zici tu,zise ieşind nervos.
   Ce cicalitor a devenit James in ultima vreme.
   -Macar lasa-ma sa-ti aduc aici,zise intrand înapoi.
   -Nu vreau,am zis.
   -Eşti nebun,nu trebuia sa rup legătura dintre noi deloc.
   -James,te rog,pleacă si lasa-ma singur.
   -Dacă ataci pe cineva,o sa-ti bag sange pe gat cu forţa,zise plecand.
   Cum zici tu, James,cum zici tu.
    M-am dus si am schimbat apa florilor,ca de obicei,apoi m-am asezat pe scaun ,langa patul Annei,si am început sa-i citesc.
    După cinci ore,am lăsat cartea,si am sărutat-o uşor.
    -Anna,dacă mă auzi,sa şti ca te iubesc din toata inima,te rog trezeşte-te.Dacă ai şti cate sau intamplat...

    P.V. Anna

    Ştiu tot ce sa intamplat,dragul meu,dar nu-ti pot vorbi.Sunt captivă in întunericul asta nesfarsit.
    Mi-e atat de dor de tine,iubitul meu.Cat de tare mi-as dori sa-ti pot răspunde,sa-ti spun cat de mult te iubesc,sa-i spun lui Katherine ca e iertata,sa-mi imbratisez adevăraţii părinţi,dar nu pot.Sunt ţinută in întuneric împotriva voinţei mele,si simt ca mă adancesc din ce in ce mai mult.

    Fiecare clipa era plină de durere,ca si cum as simtii toata suferinta din lume.Numai iubirea pentru el mă făcea s-o suport.

    Ceva mă trăgea din locul meu,parca spre mai mult întuneric.Incercam sa mă impotrivesc...dar nu puteam...era prea puternica aceasta forţa.Vocile se auzeau din ce in ce mai incet,iar eu mă pierdeam...

   P.V. Damon

   Stateam si o priveam pe Anna,cand aparatul o lua razna.

   Ce dracu?

   -Un doctor,am tipat cand am vazut ca linia devenind dreapta.

   Rezista Anna,rezista.
   -Ce sa intamplat,zise doctorul venind in graba.
   -O pierdem,am tipat scos din minti,fa ceva.
  Au incepu s-o resusciteze,sa injecteze tot felul de chesti in perfuzi,dar degeaba,linia continua sa fie dreapta.
  Simteam cum totul se prabuseste in jurul meu.Nu mai aveam putere sa rezist.
  De ce?De ce ai luat-o de langa mine,Doamne,de ce?
  Lacrimile cadeau pe obraji.Simteam ca totul este distrus,toata lumina din viaţa mea a disparut in secunda in care Anna a...a...murit.

    P.V. Katherine

    Eram la bucatarie,pregatind o pizza,cand suna telefonul.
    -Alo?am raspuns.
   -Anna a murit,se auzi vocea lui Damon.
  Telefonul imi cazu din mana,si lacrimile i-si faceau aparitia.
  Nu se putea intampla asta!Era imposibil!
  -Nuuuuuuuu,am tipat cazand pe gresia rece.
  -Iubito,ce sa intamplat?zise Stefan venind rapid si imbratisandu-mă.
  -Anna..a...a...mu...mur...it...am reusit sa zic printre suspine.

   P.V. Lorelai

       Ma indreptam spre bucatarie,cand am auzit-o pe Katherine zicand ca Anna a murit.
      Nu putea fi adevarat,imi tot repetam in minte.Ea nu puate fi moarta,ea mai avea mult de trait!Viata nu putea fi atat de cruda!Nu putea s-o ia!
      Inainte sa cad in inconstienta,am vazut chipul unei fetite.

    P.V. Victoria

    Stiam ca a murit dinainte sa mă anunte Angelus,stiam ca fetita mea a plecat dintre noi.Stiam,dar nu puteam sa accept,nu puteam sa accept ca copilasul meu nu mai era.
   N-am avut nici macar seanta sa-i arat cat de mult o iubesc,cat de mult ma durut sa fiu departe de ea.
   -De ce,Angelus,de ce mi-a luat fiica?am zis cazand pe pamant.
   -Nu stiu,Victoria,chiar nu stiu,zise el cu lacrimi in ochi incercand sa ma linisteasca.

                                Undeva in Georgia

       P.V. Jenna

    -Aveti o fetita,zise doctorul dandu-mi cea mai frumoasa fetita cu ochi albastri.
    -Salut micuto,sunt mamica ta,ii ziceam leganand-o in brate.
    -Ce scumpa e,zise Alaric venind langa mine.
    -O s-o cheme Anna,am zis.