Capitolul 14:Sentimente ciudate si vechi prieteni

        P.V. Damon

  O priveam pe aceasta fetiţă,iar tentaţia de a o goli de sange creştea cu fiecare clipa,asa ca am plecat.
     Am secat de sange vreo zece fete,apoi m-am dus acasă.
     -Pe unde ai umblat?mă intreba fratimiu cand am intrat în casa.
     -Pe aici,am zis.
     -Sper ca nu ai mai omorat vreo nustiu cate fete la rand,zise el.
     -Vei afla maine,am zis urcand spre camera mea.
     -De ce am venit în Giorgia,Damon,ca sa faci alte crime,apoi sa fim nevoiţi sa plecăm?
     -N-am chef sa-mi faci morala,am zis intrand în camera mea si trantind usa.
     -Dar de ce ai chef,Damon,de crime?Nu crezi ca ar trebui sa-ti refaci viaţa?
     -Viaţa mea nu are nici un sens fără Anna,am ţipat nervos.
     În ultimul timp,Stefan a devenit de-a dreptul enervant.Nu înţelege ca n-o pot uita?Normal ca nu,doar o are pe Katherine,ce ştie el despre chinul prin care trec eu.
    A doua zi am mai secat vreo zece fete,iar fratimiu,iarăşi mi-a făcut morala.Oare nu se mai plictisea odată?Asa sunt eu acum.Stau nemancat cate doua luni,apoi omor cate zece fete în fiecare zi.
    Toata ziua am văzut chipul acelui ingeras în cap.Simţeam ca trebuie sa fiu cu ea,dar de ce,habar nam.
    Orice făceam,nu puteam scăpa de sentimentul asta,asa ca pe seara am pornit spre casa unde am lăsat-o.
    Cand am ajuns,în jur era foarte mare agitaţie,se părea ca avuse loc un accident.Abia cand am văzut-o plangand,mi-am dat seama de ce se intamplase.
    Cum ma văzut a venit alergand în braţele mele,iar eu am inbratisat-o ca si cum as cunoaste-o dintotdeauna.

     P.V. Anna

     M-am trezit în patutul meu pufos.Probabil am adormit cand ma adus acel nene.
     M-am dus jos,ca sa-i întreb pe mami si tati dacă stiu cum îl cheamă,ca sa-i multumesc.
     -Mami,cum îl cheamă pe acel nene?am întrebat-o intrand în bucătărie.
     -Care nene,scumpo?zise mama pregatindu-mi cereale cu lapte.
     Adulţi astia,uita asa repede.
     -Cel care ma adus aseară din pădure,am zis.
     -Despre ce vorbeşti,Anna?intreba mami.
     -Numai ti minte?
     -Ai adormit în hamc,apoi te-am dus în camera ta.
    -Am adormit în braţe la nenea care ma adus acasă,am zis sigură ca am dreptate.
     -Cred ca ai visat,zise mami.
     -Nu am visat,am zis neintelegand de ce nu mă crede.
     -Da scumpo,nu ai visat,acum mananca,zise.
     -Bine,am zis.
     Am mers împreuna cu părinţii mei în parc,iar pe seara ne-am întors.
     Mami si tati traversau strada,cand o maşina intra în ei.
     -Mami,tati,am ţipat fugind spre ei.
     De ce nu se trezeau?
     -Treziţi-va,ziceam plangand,treziţi-va.
     Oamenii au început sa se stranga în jurul nostru,dar ei nu se trezeau.Au venit si niste masini cu luminite,de care zicea tata ca sunt oameni care prind raufacatorii,apoi o maşina mai mare,care am auzit ca se numeste salvare.
    M-au indepartat de părinţii mei,si ziceau ca totul o sa fie bine,dar eu nu-i credeam.Daca nu se trezeau,insemna ca sa intamplat ceva rau,si mi-era frica.
    Cand l-am văzut pe nenea ce ma ajutat,am alergat la el în braţe.
    Ma simteam asa de bine în preajma lui.Abia l-am intalnit,si vreau sa stau cu el mereu.

       P.V. Damon

   Incercam sa o linistesc,cand o femeie veni spre noi.
   -Buna ziua,zise,sunt de la protectia copilului.
   -Cu ce va pot ajuta?am întrebat-o.
   -Am venit sa o iau pe Anna Summers.
   A zis Anna?O cheamă Anna?
   Mi-am propus s-o adopt si nimeni si nimic nu mă va putea opri.
   -Sunteti ruda cu fetita?intreba.
   -Nu,am zis,dar vreau s-o adopt.
   -Domnule,e imposibil,dacă nu sunteti ruda...incepu ea,dar eu am intrerupt-o.
   -Vreau sa adopt acest copil,am zis folosindu-mi puterea de constrangere,iar dumneavoastra sunteti de acord.
   -Sunt de acord,repeta ea,precum un robot.
   -Bun,am zis,acum sa completam actele de adoptie.
  Dupa ce am completat actele acelea,am furat o maşina si am plecat cu Annuta spre Mystic Falls,Virginia,fără sa anunt pe nimeni.Nu aveam chef de certurile lor.
  Cand am ajuns,Anna dormea ca un ingeras.Am luat-o usor în braţe,ca sa nu o trezesc,si am ciocanit la usa unei vechi prietene.
   -O secunda,se auzi vocea ei de la etaj.
  Usa se deschise,iar pe ea iesi o fata de 25 de ani cu parul brunet,scurt si ochi caprui.

   -Buna Rose,am zis.

   -Damon?!zise ea uimita.

   -Unicul,am zis.

   -Ce te aduce pe aici?zise,si cine e micuta din braţele tale?

   -O cheamă Anna,am zis intrand,si am de gand sa raman aici.

   -OK,zise ea,dar trebuie sa-mi povestesti tot ce-ai mai făcut de cand nu ne-am mai văzut.

   -Cum doresti,Rose,am zis,dar acum trebuie sa duc fetita intr-o camera.

   -Urmeaza-mă,am camera perfecta pentru ea.

   Cand am ajuns,am ramas fără grai.Era perfecta.Combinatia dintre alb si roz  era potrivita pentru o fetita mica.Avea si desene pe pereti,un pat alb cu asternuturi roz,o scaricica langa pat,un dulapior mic în stanga, rezemat de perete,o veioza cu floricele,si o lada cu jucari.

    -E perfecta,cine a stat aici?am întrebat-o în timp ce o asezam pe Anna în pat.

   -Fata unei vecine,zise în timp ce ieseam.

   -Ai devenit bona?am zis razand.

   -Doar sti ca imi plac copii.

   -Stiu.

   -Acum imi povestesti?intreba nerabdatoare.

   -Vreau sa fac si eu un dus,sa mă schimb,apoi vorbim,am zis.

   -Bine,zise ea,dacă vrei,poti lua camera de langa Anna.

   -Mersi,am zis sarutand-o pe obraz,apoi intrand în camera.

   Era chiar pe placul meu.Combinatia dintre alb,maro si verde  era minunată.

  Am deschis sistemul audio,si am dat drumul melodiei ''Bring my to life'' de Evanescence,si m-am băgat la dus.

  Melodia se potrivea atat de bine cu dispoziţia mea.Dupa atat timp,parcă eram viu din nou...nu ca as fi viu...doar ca...mă simteam mai plin de viaţa.

  Mi-am luat un tricou alb si o pereche de blugi,apoi mi-am verificat apelurile si mesajele.

  Aveam o grămada de la Stefan si James,iar de la Sarah,un mesj in care i-mi spunea sa dau un telefon,fiindcă James si fratumiu inebunesc.

  Le-am trimis un mesaj în care le-am spus ca sunt bine si sa mă lase în pace si sa nu încerce sa mă caute.

  Dupa ce am terminat,am coborat în living,unde Rose se uita la un film.

   -Salut,am zis asezandu-mă pe canapea langa ea.

   -Salut,Damon.

   -Înainte sa încep sa-ti povestesc,poti sa-mi povestesti tu ce-ai mai făcut?

   -Ce sa fac..am calatorit peste tot în lume împreuna cu Trevor...si cam atat.

   -Apropo de Trevor,pe unde umblă?

   -Lucrează.

   -Chiar asa?În ce domeniu?

   -Arhitect.

   -Sa înţeleg ca el a construit casa?

   -Da.

   Dupa 15 minute,a apărut si Trevor.

   -Damon,zise el imbratisandu-mă.

   -Ce mai faci,Trevor?l-am întrebat în timp ce ne asezam.

   -Bine,tu cum ai mai dus-o?ma intreba.

   -Asta vreau sa ştiu si eu,zise Rose.

   -Daca vreţi sa va plictisiţi...

   -Poveştile tale nu ne plictisesc niciodată,zise Trevor razand.

   -Sunt de acord cu Trevor,deci dai drumul,zise Rose,si am început sa le povestesc totul,absolut totul.Fără ocolisuri,fiindcă ei erau cei mai buni prieteni ai mei,si chiar aveam nevoie sa mă descarc de toate sentimentele ce le simteam în ultima vreme si pe care nu le puteam vorbi cu ceilalţi.