Dorinta~Capitolul 16:Tipul asta-i dement!

   Am mai negociat cu mama  care acum bombane - si-am reusit sa termin capitolul asta.Lectura placuta,dragilor!

  Am tras adanc aer in piept,si-am batut la usa cu numarul 225.
  -Imediat!se auzi vocea lui JosephKlaus,iar peste cateva secunde usa se deschise,si el isi facuse aparitia.Te pot ajuta cu ceva?
  Da,sa ma strangi in brate,si sa nu-mi mai dai drumul niciodata.
  -Aa...mmm...eu voiam...
  Cum sa-mi dau seama daca-i Klaus?Cum!?
  Bingo!
  Inainte de-a ma razgandi,sau de-ai da ocazia de-asi da seama ce voiam sa fac,l-am sarutat.L-am sarutat sa cum o facea de fiecare data cand ne revedeam dupa mult timp.Depunand in acel sarut toata iubirea si pasiunea.
  La inceput parea ca-mi raspunde la sarut,dar apoi m-a indepartat.
 -Imi cer scuze,nu trebuia sa fac asta,am spus gata-gata sa izbucnesc in plans cand i-am vazut confuzia de pe chip.
 Nu era el.Nu era Klaus al meu.
 -Nu-i nimic.Un mic zambet i-a aparut pe buze.
 -Acum am sa plec.
 Cand m-am intors sa plec,mana lui a prins-o pe-a mea.
 -Stai!
 -Uite...stiu c-am facut o gafa,da' te rog nu suna la politie.
 Asta mi-ar mai lipsi acum!
 Rasul lui m-a facu sa-l privesc uimita,si sa suspin in acelasi timp,amintindu-mi de momentele petrecute impreuna.Parca ar fi trecut ani...
 -De ce razi?
 -M-a amuzat motivul pentru care credeai ca te-am oprit.
 -Nu vrei sa suni la politie?
 -Nu.Si-a apropiat fata de a mea,soptindu-mi la ureche.Nu esti nici singura,nici ultima fana care n-a rezistat fara sa ma sarute.Dupa care mi-a aruncat acel zambet fatal de smecher al lui Klaus.
 -Cu siguranta nu,am fost de acord,razand si topindu-ma de dorinta in acelasi timp.Dorinta de-al saruta la nesfarsit,si-ai atinge abdomenul si muschii aia bine lucrati.
 -Da' esti singura care si-a cerut scuze,asa ca...Ce-ai zice sa ne mai vedem?
 -Sa ne mai vedem?!Eram de-a dreptul uimita.Si socata.Si cum ar mai putea fi cineva intr-o situatie ca aceasta.
 -Da.Nu te incanta ideea?
 -Nu.Adica da,dar...Off..De ce?
 -De ce,ce?
 -De ce vrei sa ma mai vezi?
 -Ca asa-mi veni mie.
 Mi-am incritisat bratele la piept.
 -Pai de ce?
 -Ti-am zis:Asa-mi veni.
 -Nu-i un raspuns destul de bun.
 -Bineeee...Nu uita ca tu ti-ai cerut-o.Isi scoase mobilul din blugi,si apela pe cineva.Buna ziua,sectia de politie?
 Ce??????Asta-i nebun?!Parca a zis ca nu va suna!
 -Sigur,astept.A indepartat putin telefonul de ureche,si mi-a soptit.Accepta sa iesi cu mine,si nu te mai dau pe mana politiei.
 -Si ce-ar putea sa-mi faca?am soptit si eu catre el.
 -Sa-ti dea o amenda,plus ca eu as putea aduga c-ai incercat sa ma hartuiesti sexualImi zambi rautacios.
 -Tu-ti bati joc de mine?!Uite-te la mine,si uite-te la tine!Am doar saispe ani,pentru numele lui Dumnezeu!
 -Iar eu sunt Joseph Morgan,pe cand tu esti...Cine esti?
 -Cu-cu bau,am mormait eu,venindu-mi sa ma dau cu capul de toti peretii.
 -Imi pare bine de cunostinta,Cu-cu Bau,da' trebuie sa te gandesti repede.
 -Alo?se auzi o voce de la celalalt capat al telefonului.
 -Tic-tac,Cu-cu Baule,tic-tac.
 -Of,bine!O sa ies cu tine.Acu' esti multumit?
 Imi zambi inocent,dupa care scapa de politist,spunandu-i ca fusese o greseala.
 -Deci cand sa ne vedem,Cu-cu Baule?
 -Stabileste tu.
 De nu-mi venea sa-i dau vreo doua...!Cine se crede?!O fi el mare vedeta,da' asta nu inseamna ca-i da dreptul sa santajeze minore.Fiindca sunt minora!
 -Ce zici de maine-seara,pe la 19:00,in camera mea?
 -Camera ta?!In nici un caz!
 Si eu mai credeam ca-i Klaus al meu...Ce prostie!
 -Da' de ce?
 -Fiindca-i a ta!
 -Si ce?Imi place s-o impart.
 Cum naiba a ajuns asta actor?!
 -Mie nu!
 -Da-i camera mea,asa ca...
 -Defapt e camera hotelului.
 -Asta-i cumva o invitatie la tine acasa?
 -Doamne fereste,nu!
 -Am inteles.Maine seara,la 19:00,la tine.
 -Am zis nu!Ce nu-ntelegi?Doamne!Ce fel de actor esti tu?!
 -Unul irezistibil,dulceata.Imi magaie parul,iar eu i-am indepartat mana.
 -Pastreaza distanta,santajistule!
 -Ne vedem maine-seara,iubire.
 Si spunand asta ma saruta rapind pe buze,si se facu disparut in camera lui,lasandu-ma singura si nervoasa.
 Unde o fi si Luminita asta?Numai din cauza iei am ajuns in necazul asta!Off...
 Am luat-o spre lift,si-am coborat pana la parter,unde am dat de Luminita,filtrand de zori cu receptionerul.
 -Lumy,sa mergem!am strigat-o,luand-o direct spre iesire,nemai stand dupa curu' ei.
 -Deci?se interesa ea.Cum a mers?E el,sau nu?
 -Nu e!
 -OK...Nu-i nevoie sa tipi,sa stii.
 -Da' nu tip!
 -Ce-i cu nervii astia?
 -Nu stiu la ce te referi.
 -Ai vrea tu..!Acu' varsa tot.Ma prinse de brat si ma intoarse cu fata spre ea.
 -Nu-i Klaus,e Joseph.Care tocmai am descoperit cat de nesimtit,si increzut,si arogant,este!Il destest!
 -Stai asa,stai asa!De ce?Ce-a facut?Esti sigura ca vorbesti despre acelasi tip?
 -Da,sunt!Si m-a fortat sa ne mai intalnim!
 -Te-a fortat?
 -Da!L-am sarutat ca sa-mi dau seama daca-i Klaus,si a zis ca vrea sa ne mai vedem.Desigur ca eu n-am vrut,si m-a santajat.Daca nu eram de acord,ma acuza de hartuire sexuala.Iti vine sa crezi?!Hartuire sexuala!Tipul asta-i demen!
  -Chiar nu-mi vine sa cred ca te referi la acelasi Joseph pe care-l stim noi.
  -Da-l in ma-sa,ca-i un adevarat imbecil.Sunt minora!
  -Exact!Ar trebui sa-l denunti.
  -Ma gandisem si eu,dar sa fim serioase.El e Joseph Morgan,pe cand eu...
  -Un nimeni.Fir-ar!
  -Stiu...
  -Si cand...?
  -Ne vedem?Maine-seara,la ora 19:00,la mine acasa.
  -La tine?!N-are creier?!
  -Prima data voia la el,da' n-am fost de acord.
  -Si mai rau!
  -E un drac de om,fato.Un drac!
  -Chiar ca e!
  -Oricum...n-am ce face.Hai acasa,ca maine ne asteapta scoala.
  -O nimica toata pe langa dementul de Joseph.
  -Stiu,si-mi vine sa ma impusc!
  Am pornit spre casa,si cum am ajuns,direct la somn.Eram franta.Cel mai mult mintal.