Dorinta~Capitolul 17:Doar o masca

 Trrrrrr!
 -Ceas idiot,am strigat arucand cu perna in el.
 -Inca cinci minute,mami,mormai Lumy.
 Am inchis ochii,incercand sa adorm din nou,dar din nefericire norocul nu tinea cu mine.
 -Fetelor!Asta era mama.
 -Lasa-ma sa dorm...,am mormait,tragandu-mi plapama peste fata.
 -Fata!se smiorcai Lumy,fiindc-o dezvelisem.
 -Ce-am zis eu?se auzi vocea mamei de foarte aproape.Era in dormitor.
 Mi-am dat plapama de pe fata,si m-am ridicat in capul oaselor.
 -Acu',acu'...
 -Miscati-va mai repede leneselor.
 Se ridica si Lumy in sezut,si-si freca ochii somnoroasa.
 -Urasc scoala.
 -De-acord cu tine,soro.
 -Haide-ti,babutelor,jos din pat.
 Si spunand asta,iesii afara.
  M-am trantit inapoi.
 -Lumy...
 -Ce?
 -N-am chef de ziua de azi.
 -Nici eu.
 -Da' tu de ce n-ai?
 -Habar n-am.Stiu doar ca n-am.Tu?
 -Joseph.
 -Si uite un nume care-ti poate strica dimineata.
 -Exact.Intri prima la dus?
 -Da,tu continua sa lenevesti.
 -Imi surade ideea.
 Se dadu jos din pat,si intra in baie.Intre timp,eu am cautat telecomanda si am dat pe Music Chanel.Putina muzica imi va mai insenina dimineata.

Dupa ce Lumy a terminat cu rutina de dimineata,a fost randul meu.

 -Ce zici?ma intreba facand o pirueta.

Purta o salopeta albastra,si-n picioare avea o pereche de pantofi gri cu botul taiat.Iar parul il avea facut coada intr-o parte.
-Vei face senzatie.
-Doar se stie.Lua un luciu de buze roz,si se dadu,dupa care isi baga tot ce-avea nevoie in geanta alba.
Eu m-am dus la sifonier,si mi-am scos o fusta lunga,stil leopard,un maieu gri,si-un sacou bej.M-am imbracat - la fusta adaugand o curea neagra,iar manecile sacoului ridicandu-le pana la coate - si mi-am luat o pereche de sandale bej,cu talpa joasa.Apoi mi-am impletit parul intr-o coada,si mi-am pus si eu toate lucrurile necasare,in geanta bej.

-Sunt gata de plecare.

  

-Imi place stilul tau,Ramoniko.Sa mergem!

-Stiu,Luminitiko.

Ne-am luat gentile,si-am plecat spre scoala,luandu-ne la revedere de la mama.

                       ***

Tocmai ieseam de la ore,cand l-am auzit.

-Salutari,frumoaselor!Vocea venea din spatele nostru,si mi se parea foarte familiara.

Ne-am intors amandoua,curioase de-a afla cu-i apartinea vocea,si-am ramas cu gurile cascate.In fata noastra era nimeni altul,decat Victor,fratele lui Klaus pe care abia il cunoscusem.
 Lumy ma inghionti cu cotul - probabil sa fie sigura ca nu-i singura care-l vede.
 -B-buna,m-am balbait eu.

 -Buna.Lumy parea ca-si mai revenise din soc,si-acum ii zambea.Eu sunt Luminita,da-mi poti spune Lumy.

 -Eric Saade,incantat,frumoaso.Iar tu?

 -Ramona.

 -Sau Raymundo,spuse prietena mea,amintindu-mi de porecla idioata ce mi-o puse chiar dansu' din fata mea.

 -Prefer Ramo.

 -Cred c-o sa-ti spun Raymundo.Ti se potriveste mult mai bine.

 -Sunt sigura...
 Ah,ce urasc porecla asta!

 -Deci...,se baga Lumy din nou in vorba,ce cauti pe-aici,Eric?

 -O sa tin un concert aici in Bucuresti,iar acum vreau sa-l vizitez.Si v-am vazut pe voi,si m-am gandit daca-ti putea sa mi-l aratati.

  -Desigur!sari Lumy incantata,inainte s-apuc sa zic ceva.

  -Minunat!

  -De fapt,am inceput,dar draga mea prietena m-a inghiontit din nou,asa c-am tacut.Sa mergem,am continuat afisand un zambet fals.

  -Haide-ti,frumoaselor!Eric ne oferi bratele lui,si am pornit toti trei la drum.
  Luminita era foarte incantata de compania lui,si asta o putea vedea oricine.Zambea intr-una si-l sorbea din priviri.Cred ca de Tyler a si uitat.Saracu' baiat...

                                                  ***

  Eram in fata hotelului Rin Grand Hotel - exact unde era cazat si Joseph - si-o asteptam pe Lumy,care se duse-se sa-l conduca pe Eric pana-n camera.Va vine sa crede-ti?Pana-n camera?!Fetei asteia i s-a urcat la cap tipu',nu gluma!
  Stateam eu asa,pierduta in ganduri,cand dintr-o data m-am trezit cu niste brate in jurul meu.Si erau ale lui.Pret de cateva clipe m-am lasat in voia lor,bucurandu-ma de atingerea lor si de sentimentul pe care-l aveam simtindu-i pieptul lipit de spatele meu.Lasandu-i mirosul sa ma invaluie,si sa ma duca in timp,pe vremea cand eram impreuna.Fara griji.Doar noi doi si iubirea noastra.Si fiul nostru.
  Fiul nostru...Oare ce-o face el acum?Cat timp trecuse in lumea aia?Cate aniversari am pierdut?Imi era atat de dor de el...De K.J. al meu...Al meu si-al lui Klaus...Rodul iubirii noastre.
  -Hello,papusa,imi sopti Joseph la ureche,trezindu-ma la realitate.
  El nu era Klaus.Era Joseph.Nu era dragostea vietii mele.Era un badaran.
  I-am indepartat bratele,si m-am intors cu fata spre el,si pentru o secunda am zarit o sclipire ciudata in ochii lui.Zic ciudata,fiindca nu se potrivea deloc cu zambetul lui smecher.Era o sclipire de suferinta.
  -Ce vrei?l-am intrebat,avand grija sa pun in acele cuvinte toata iritarea mea,uitand de sclipirea de durere ce-o zarisem in oceanele lui.
  -Hai iubire!Chiar atat de mult te bucuri sa ma vezi?Vru' sa-mi atinga obrazul,dar l-am oprit.
  -Puteai sa si mori,si nu-mi pasa.Tonul meu era absolut indiferent.
  -Off...tineretul din ziua de azi...Clitina usor din cap,disparandu-i pentru putin timp zambetul lui stupid de enervant,dupa care ii reveni,si ma prinse de talie,lipindu-ma de corpul lui.Recunoaste,scumpete!Esti moarta dupa mine.
 -In vizele tale,Vedeta-Santajista.L-am impins de langa mine,dar refuza sa-mi dea drumul.Lasa-ma!
 -Si daca nu vreau?Continua sa ma tina lipita de el,indiferent cat de mult ma luptam sa scap.
 -Ajutor!am inceput sa tip.Luati-l de pe mine!
 Mainile lui au disparut de pe talia mea,dar le-am simtit imediat pe fata mea,plus inca ceva.Buzele lui zdrobite de-ale mele.Intr-un sarut salbatic si plind de dorinta.
 L-am impins cu toata fosta mea,reusind sa-l indepartez,apoi dandu-i o palma zdravana.
 -Sa nu mai indraznesti sa faci asta in viata ta!am zbierat,nepasandu-mi ca lumea se adunase in jurul nostru,precum niste spectatori.M-ai inteles?Sa nu-ti mai permiti una ca asta!Cine crezi ca sunt eu?Vreo pustoaica proasta?Vai mie,Joseph Morgan m-a sarutat.Vai mie!Sunt moarta dupa el...!Nici gand,nenica!Eu nu sunt asa.Recunosc,era un timp in care imi  pareai cel mai tare,dar acum te-am cunoscut cu adevarat,si pot spune ca n-am intalnit in viata mea un om,care pe deasupra mai e si vedeta,atat de increzut si nesimtit.Nu meriti sa fii apreciat de nimeni!Mi-e sila de tine.
 Dupa ce-am varsat toti nervii din mine,mi-am facut loc printre multimea adunata,care priveau socati,si am pornit spre casa.
    

 Vorbele iei erau precum niste pumnale ascutine,infipte intr-una in inima mea.Niciodata nu-mi vorbise asa.Niciodata!Stiu c-am fost cam nesimtit,dar n-am avut de ales.Trebuia sa ma port altfel cu ea,sa nu-i dau de banuit ca sunt eu,iar acum...Acum ma uraste.Ramona ma uraste.
 Lacrimile alea nenorocite au reusit sa-mi paraseasca ochii,alunecandu-mi pe obraji,indiferent cat de mult incercam sa le opresc.
 Voiam sa ma duc dupa ea si sa-i spun tot.Voiam sa-i spun ca sunt eu si ca-mi pare atat de rau pentru felul oribil in care m-am purtat cu ea.O voiam inapoi.O voiam inapoi pe dulcea si scumpa mea Ramona,dar nu puteam.Oricat de mult imi doream sa alerg dupa ea,si s-o opresc,nu puteam.Trebuia sa tac si sa indur.