Dorinta~Capitolul 18:Necunoscutul

      Salut dragilor!Ghici ce-a adus ultima zi din saptamana!Exact!Capitolul 18 din Dorinta!

   Am reusit sa mai obtin o ora - astfel reusind sa termin capitolul.Mi-a zis ca ma mai lasa doar una,da' doar daca ii dau o pauza,si eu am zis:S-a facut!

                                               Asa ca lectura placuta!:*:*:*  

   M-am dus direct in camera mea,si m-am trantit in pat,incercand sa-mi scot vorbele Ramonei din cap.Dar era in zadar.Nu conta ca ea nu stia ca sunt eu.Tot durerea.Iar durerea asta ma sufoca.
   -Blestemata sa fii Amelia!Blestemata!
   Daca nu era vraja ei idioata,acum n-ar mai fi trebuit sa ma feresc ca Ramon sau Luminita sa-si dea seama ca sunt eu,si sa ma intorc inapoi in blestemata aia de lume paralela fara dragostea mea,si s-o invii si pe blestemata de Amelia.Dar nu!Ea trebuia sa-si ia masuri,draga...!Fir-ar sa fie!O destest!Nici moarta nu ma lasa in pace!
   Dac-as putea gasi o vrajitoare destul de puternica pentru a desface vraja...
   Am inceput sa-mi rascolesc prin minte dupa cineva cunoscut,pe care as putea contacta,dar nu ajungeam la nici un rezultat.
   Un ciocanit usor m-a oprit din blestematul afurisitei de vrajitoare,si m-am dus sa deschid usa.
   -Hei frate!Eric intra in camera,asezandu-se pe pat.Ghici cu cine m-am intalnit azi!
   -Cu cine?m-am interesat,cam fara chef,inchizand usa,si intinzandu-ma din nou in pat.
   -Da' tu ce-ai patit?schimba subietul,imedeiat ce-mi vazu chipul.
   -N-am nimic,Victor,continua.
   -Bai,tu nu ma pacalesti pe mine.Imi arunca o privire serioasa,si-si incrutisa bratele la piept.Zi tot!
   -Victot,te rog,las-o balta.
   -Te rog?!repeta uimit.Ai zis te rog?!
   Mi-am tras perna peste fata,si am sperat sa dea uitarii acest mic incident,stiind ca speram in zadar.
   -Niklaus,da din gura mai repede,ca de nu scot eu tot cu clestele!
   -Cu clestele,ha?Nu m-am putut abtine sa nu rad putin la incercarea lui de-al imita pe fratele mai mare,dand-mi si perna de pe fata.Nu crezi ca asta-i treaba lu' Elijah?
   -Eeee acu'!Il vezi pe undeva?Ca eu nu.
   -Poate o fi sub pat.
   -Hei,Elijah,esti acolo?incepu,uitandu-se pe sub pat.Nu.Nu e.
   -Atunci eu sunt fratele mai mare din aceasta incapere,asa ca nu vad ce ce-ti asumi aceasta responsabilitate,tinere.
   Victor reusea intordeauna sa ma faca sa uit de orice necaz.
   -Responsabilitate?Ma faci batran cumva,tataie?
   -Tataie?am repetat,prefacandu-ma jignit.Da' cum iti permiti sa-mi vorbesti asa,baiete?
   -Uite asa frumos!Zambi inocent.
   -Nu mai spune...!
   -Ba spun...!Continua sa zambeasca.
   -Stege-ti ranjetul ala,sau ti-l sterg eu,l-am amenintat,arucand c-o perna in el.
   -Baaaaaai!Nu vezi ca-mi stricasi frizura?Arunca inapoi perna,si-si aranja frizura.
   -Vai draga,ce-am putut sa fac,am spus pe-o voce pitigaita
   -Umbla cu mai multa grija data viitoare,draga,ca s-ar putea sa-ti stric si eu ceva,continua,imitandu-mi vocea
   -Si ce anume,draga?
   -Frizura,draga,ce altceva?
   -Draga,da' eu nu sunt obsedata dupa frizura mea,draga.
   -Auzi draga,da' daca te tund chiala ce mai zici,draga?
   -Ai fi tu in stare de asa ceva,draga?
   -Da,draga.
   -Vai,draga!Te rog,draga,n-o face.Am izbucnit in ras de la atatea drage,si la fel si Victor.Hai ca asta a fost buna!
   -Nu-i asa ca-s bun!
   -Laudarosule.
   -Mersi de compliment.
   -Cu placere,si-alta data nu mai cere.
   -Ti-am cerut eu ceva?
   -Am zis eu ceva?
   -Pai da!
   -Ce?
   -Cu placere,si-alta data nu mai cere.
   -Si ce,nu-i adevarat?Sa nu mai ceri.
   -Da' eu nu-ti cerusi nimic,cucoana!
   -Cucoana zi lu' ma-ta!
   -Ma-ta mea e si ma-ta ta,sac!
   -Si cu ce ma incalzeste pe mine asta?
   -Pai...Cazu putin pe ganduri,apoi continua:Te incalzeste cu incalzitul tau de incalzit.
   -N-are nici un sens.
   -Stiiiuuu...
   -Atunci de ce tot trancanesti?
   Se stramba si ridica din umeri.
   -Nu stii,a?
   Dadu din cap ca nu.
   -De ce nu stii,mutule?
   Ridica din nou din umeri,si se scula de pe pat,ducandu-se spre usa.
   -Hai sa mancam ceva,ca mor de foame.
   -Vorbeste,ce miracol!
   -Uau,sunt atat de miraculos...!Mergem?
   -Da,mergem.
   Si spunand asta m-am ridicat din pat,si l-am urmat spre restaurantul hotelului,incercand sa-mi opresc impulsul de-a fugii chiar in momentul asta spre casa Ramonei.


   Eram in dus,stand ghemuita,si lasandu-mi lacrimile sa-mi cada pe obraji.Cum am ajuns acasa,dupa intalnirea cu Joseph,asta a fost primul lucru care l-am facut.Am intrat in dus,si m-am pus pe plans.
   Nu mai suport!Fiecare zi,fiecare ora,fiecare minut,mi se pare o eternitate.O eternitate de chin.Tot ce fac e sa plang si sa plang.Intr-una.Mai bine as muri.Si-asa nu-i voi mai vedea nicodata pe Klaus si fiul meu mult iubit.De ce sa mai traiesc?
   M-am ridicat de jos,am oprit dusul,si m-am infasurat intr-un prosop.
   De ce sa mai traiesc?Intrebarea asta mi se intiparise in mine.Patrunse in creierul meu si nu mai voia sa iasa.
   Am deschis dulapiorul de deasupra oglinde,si am luat o lama.M-am uitat putin la ia,gandindu-ma cum de un obiect atat de mic,poate provoca un asa mare dezastru.Apoi m-am intors in dormitor,si m-am asezat pe marginea patului.
   Doar o taietura.Una mica.Si apoi totul va disparea.Durerea.Lacrimile.Dorul.Totul.Nu va ramane nimic.Absolut nimic.
   Am trecut lama peste vena,si am urmarit cum sangele se scurgea incet-incet din ia.Din ce in ce mai mult.
   Am inceput sa vad in ceata,si o stare de ameteala ma cuprinse.Muream.Asta era sigur.
   -Nuuuuu!Vocea aparinea unui baiat.Te rog,nu murii!Si era plina de durere.
   M-am simiti luata pe sus de doua brate,si cu o ultima farama de putere am incercat sa-l privesc pe necunoscut.
   -Trebuie sa lupti!Te rog...am nevoie de tine...
   Acei ochi.Ii stiam.Eram sigura ca-i stiam.Dar a-i cui erau?
   Chiar cand il recunoscusem pe necunoscut,totul se facu negru.