@Prada@

   Mi-am adus aminte (de fapt, mama mi-a reamintit) o întâmplare petrecută pe vremea lui Ceauşescu şi care, la vremea respectivă (începutul anilor '80) a făcut mare vâlvă în Bucureşti.
Un taximetrist primeşte o comandă prin staţie. Se duce la clientă (era o doamnă) undeva într-un loc public (Piaţa Romană, să zicem - nu mai ştiu). O ia pe doamnă, o duce până acasă (într-un cartier cu case la curte - iar nu mai ştiu, da' nu contează)... Ajung la adresă. Doamna coboară şi îi spune taximetristului să aştepte puţin, că se duce până în casă şi vine cu banii. Omul se pune pe aşteptat. Şi aşteaptă, şi aşteaptă... Doamna nu mai avea de gând să vină cu banii. Opreşte omul motorul maşinii, coboară şi intră pur şi simplu în curtea unde intrase doamna. Un domn îl întâmpină. (Dialogurile care urmează sunt în genul celor originale.)
  - Ce doriţi dv.?
  - Sunt taximetristul care a adus-o pe doamna aici, iar dânsa mi-a spus să aştept până vine cu banii, numai că stau de vreun sfert de oră...
  - Care doamnă?
  - Doamna pe care am adus-o aici cu taxiul, care a intrat aici...
  - Care doamnă?
Taximetristul începe să o descrie pe respectiva. Locatarul se uită la el cruciş:
  - Dumneata eşti nebun, domnule! De unde o cunoşti dumneata pe soţia mea? Soţia mea a decedat cu un an în urmă!
Taximetristul face şi el ochii mari, însă mai are puteri să-şi susţină ideea:
  - Nu se poate! Am luat-o de la Romană şi am adus-o acasă, a făcut comandă la taxi, s-a urcat la mine în maşină, am discutat una-alta, iar când am ajuns mi-a spus să aştept până vine cu banii...
  - Dumneata nu eşti sănătos la cap, domnule! Soţia mea e decedată de un an de zile!
Dialogul a continuat pe tema asta preţ de câteva minute, după care taximetristul a plecat în trombă de la adresă, s-a dus la garaj, a predat cheile şi staţia şi s-a lăsat de taximetrie.

  Sursa: http://www.roportal.ro/discutii/topic/72402-povesti-de-groaza/page__st__270