Deep down it's just a boy who needs love-Capitolul 4

      -Mersi ca m-ai adus,ii multumi Rebekah lui Matt.
      -N-ai pentru ce.
      Ea ii zambi,apoi ii lasat un sarut usor pe obraz.
      -Noapre buna,Matt!Deschise portiera si iesii.
      -Noapte buna si tie!Ii facu cu mana,apoi porni motorul masinii si se facu disparut in intuneric.
      Rebekah intra in casa,inca cu zambetul pe buze,si-l striga pe fratele ei.
      -Nik!Am ajuns acasa!
      Merse in sufragerie,apoi in bucatarie si-n dormitorul lui.
      -Nik,unde esti?!Sa stii ca nu-mi arde de glume!
      ''Poate o fi plecat''gandi ea,dar stia ca nu-i adevarat.Masaina era inca acolo.
      Cobori inapoi jos,iar cand se indrepta spre iesire,observa un telefon cazut pe jos,intre doua ghivece de flori.Se duse si-l ridica.
      -E al lui Nik!
      Un singur lucru stia acum.Niklaus nu plecase nicaieri,ci fisese luat.Dar de cine?
      Mai verifica o data imprejurimile,apoi se intoarse in camera lui ca sa se asigure ca toate lucrurile ii erau inca aolo.Si erau.
      Se aseza pe marginea patului,gandindu-se la ce s-ar fi putut intampla cu Niklaus,cand niste cuti de la niste camere de luat vederi,ii atrasera atentia.
      -Camere de luat vederi?Nik,esti un geniu!
      Ii lua laptopul in poala,si incepu sa incerce diferite parole,pana reusii s-o gaseaca pe cea corecta.
      -Bingo!
      Cauta camera care filma intrarea si derula filmarea,pana cand il prinse pe Niklaus intrand in casa,si dand de Esther.
      -Mama l-a luat!exclama uimita.
      Forma repede numrul lu' Elijah,si-l apela.
      -Da?
      -Elijah,ce bine c-ai raspuns!
      -Rebekah?Esti bine?
      -Da,sunt,dar nu asta conteaza.Mama l-a luat pe Nik!
      -Poftim?!
      -Da!Deja simtea cu lacrimile o amenintau sa iasa.M-am intors acasa,si l-am strigat.Vazand ca nu raspunde,l-am cautat peste tot,dar nimic.M-am gandit c-a plecat,dar n-ar fi putut,fiindca masina lui era ina aici.Dupa care i-am gasit telefonul pe jos,apoi m-am intors in camera lui si-am dat peste niste cuti de la camere de luat vederi,si m-am gandit ca deja le-a instalat,asa ca i-am umblat prin laptop.Si-am vazut-o!Am vazut-o pe mama injunghiandu-l cu pumnalul!
      -Esti sigura ca era pumnalul?
      -Da,sunt sigura!Si l-a luat!
      -Fir-ar ea sa fie!Chiar nu vrea sa renunte?!
      -Ce facem acum?Trebuie sa-l ajutam!
      -Desigur ca-l vom ajuta,Rebekah!Suna-l si pe Kol,iar eu ma pregatesc de plecare.Pana maine-seara ar trebui sa ajung.
      -Bine.Pa!
      -Il vom salva surioara,stai linistita.Si inchise.
      Rebekah forma de data asta numarul lu' Kol.
      -Da?
      -Kol,trebuie sa te intorci imediat in Mistyc Falls!S-a intamplat ceva groaznic!Trebuie sa vii!
      -Usurel,usurel.Respira,Bekha.
      -Trebuie sa te intorci!
      -Care-i urgenta?
      -Mama il are pe Nik!
      -Cum?!
      -Da,Kol,l-a luat...Si nu cred ca are de gand sa-l tina prea mult timp in viata.
      -Scorpia aia!Elijah a aflat?
      -Da,l-am sunt si pe el.A spus ca pana maine-seara ar trebui sa ajunga.
      -Bun.Ma indrept si eu intr-acolo chiar acum.Bye!
      -Pa...Grabiti-va,va rog!Ultima parte n-o auzi decat picaturile de ploaie de afara,ce incetul cu incetul se transformau intr-o adevarata ploaie torentiala,alaturandu-i-se tunetele si fulgerele.

      Caroline era bagata in pat,incercand sa adoarma,dar nereusind.Ceva o impiedica.Un presentiment...Cineva avea nevoie de ea.O simtea.Avea nevoie de ajutorul ei.Dar cine era acea persoana?
      Se ridica in sezut,si-l apela pe Tyler.
      -N-ai somn,iubito?
      -Nu prea.
      Stia de la inceput ca nu-i vorba despre el,dar trebuia sa se asigure.
      -Vrei sa vin la tine?Sunt sigura ca-ti vei gasi repede somnul in bratele mele.
      Rase
      -Ca si-as mai putea dormi cu tine aici.
      -Macar nu vei sta singura.
      -Suna tentant,dar...nu in seara asta.Noapte buna!
      -Cum spui tu,iubito.Noapte buna!
      Puse telefonul inapoi pe noptiera,si se ridica din pat,ducandu-se la fereasta si deschizand-o larg.
      -De ce sunt atat de nelinistita...Isi duse mana la piept.Ca si cum cineva drag ar fi in pericol...
      Un tunet puternic o facu sa tresare,si inchise geamul imediat.
      -Innebunesti,Caroline,isi spuse trecandu-si degetele prin parul blond,si bagandu-se inapoi in pat.Cu siguranta innebunesti...

      Camera era adancita in intuneric,iar linistea era apasatoare.
      Caroline pipai peretele,in cautarea unui intrerupator,dar era in zadar.Faca cativa pasi,iar podeaua parea ca-i fuge de sub picioare.Se opri.
      ''Ajuta-ma...''se auzi o voce foarte indepartata.Nici nu parea c-ar veni din aceasi incapere.
      Fata intinse mainile,si putu sa simta un chip uman.Era al unui barbat.
      ''Ajuta-ma!''Vocea rasuna in toata incaperea,parca facand-o sa explodeze din cauza sunetului ridicat.''Ajuta-ma!Ajuta-ma!''
      Deodata incepu sa se auda un tipat plin de agonie,iar ea isi retrase imediat mainile,ducandu-si-le la gura,cand chipul acela fu cuprins in flacari,la fel ca restul corpului.Iar printre flacarile ce-l ardeau,putu sa-l recunoasca.Era Klaus.

      -Nuuuuuu!tipa Caroline trezindu-se respirand greu si plina de transpiratie.
      Incetul cu incetul,isi dadu seama ca fusese doar un cosmar,si incepu sa se calmeze.Dar groaza ce-o simtise cand il vazuse pe Klaus arzand in flacari,nu disparu.
      -Trebuie sa-l vad pe Klaus,spuse intr-un final, intrand rapid la dus,si iesind la fel de repede.
      Se imbraca cu ce nimeri prima oara la mana,si tasni pe scari,ajungand intr-un final la masina,si accelerand spre casa Michaelson. 
      Doar vazandu-l putea sa se linisteasca.