Departe de Lumina,intr-un tinut al Intunericului

    Capul imi bubuia.
    Deschid ochii,si privesc in jur ametita.Unde sunt?
    -Te-ai trezit.Siluetea imbracata in negru din cap pana-n picioare,statea in pragul usii,cu spatele la mine.
    M-am ridicat in sezut,dandu-mi seama ca eram intinsa pe podea,iar in jurul meu era format un cerc de foc.
    -Ce s-a intamplat?Intrebarea imi iesii mai mult ca o soapta,dar el o auzii.
    Corpul lui se intoarse,si inainta doi pasi spre mine.
    -Ai murit.Vocea lui era indiferenta.Nepasatoare.
    -Cum adica?!Brusc eram in picioare,avand palmele stranse in pumni,si privindu-l furioasa.Ce-ai facut?!
    Inainta inca doi pasi spre mine,iar frumusetea lui ma izbi precum o tornada.
    Aproape uitasem cum e sa-l privesti pe El.Ingerul Intunecat.
    Parul negru precum pana corbului ii aluneca pana pe umeri,ochii cenusi ii straluceau mereu la lumina lunii,buzele trandafirii ii erau in majoritatea timpului intinse intr-un zambet rautacios,iar chipul ii era aproape alb ca laptele.Purta un tricou negru,cei cadea perfect pe corp,evidentiandu-i muschii,o pereche de pantaloni negri de piele,iar in picioare pantofi de cea mai buna calitate.
    -Ti-am rupt Aripile.
    A pasit in cerc,neluandu-si privirea din ochii mei,ajungand atat de aproape,incat ii puteam simtii respiratia rece pe fata.
    I-am tras o palma.
    -De ce mi-ai facut asta?!Nu ti-a fost de ajuns ca m-ai obligat sa-mi privesc familia murind?Ucisa de monstri tai!?
    Mi-a prins mana cu care l-am plesnit,si mi-a strans-o atat de tare,incat credeam c-o sa mi-o rupa.
    -Sa fie ultima data cand mai indraznesti sa ridici mana la Stapanul tau!Si mi-a dat drumul.
    Mi-am masat bratul cu cealalta mana,apoi l-am privit cu ura.
    -Tu nu esti Stapanul meu!
    Mana lui s-a ridicat spre mine,iar eu am inchis ochii,crezand ca avea de gand sa ma loveasca.Dar n-a facut-o.In schimb degetele lui au alunecat pe obrazul meu,lasand in urma o dara de foc,pana pe gat,si oprindu-se deasupra decolteului.
    -Ti-am spus ca vei fi a mea,iar acum esti,imi sopti la ureche.
    Am deschis ochii,vrand sa-i mai arunc inca o privire plina de ura si dispret,dar nu mai era.Disparu-se.Lasandu-ma singura in camera intunecata,ce era luminata doar de focul ce ma tinea prizionera in cerc.
    -Blestemat sa fii!am tipat cat de tare am putut,inainte de-a ma prabusii pe podea,lasandu-ma prada lacriminilor.

     @@@@@@@@@@@

        Stiu,stiu,e cam scurt,si nici nu prea are sens...defapt are...In fine.Nu stiu ce-mi veni cand m-am apucat sa scriu asta.Oricum...e interesant,nu?

                   Bye bye,dragilor!:*:*:*:*:*:*