Capitolul 9:Aparente inselatoare

                                   
     Elena tipa din cauza durerii,zbatandu-se sa scape din stransoarea lui.
     -Da-i drumul!maraii Damon arucandu-l afara, si spargand usa.Daca mai indraznesti o singura data s-o atingi,te omor!Nu-mi pasa ca-mi esti frate!Te omor!
     Stefan se ridica furios si-l trantii intr-o masa,care se rupse,sub greautatea lui.Damon lua un picior a-l mesei,vrand sa-l infinga in el,dar Stefan il evita.
     -Damon,prinde!striga Alaric intrand in casa si arucandu-i o grenada cu verbina.
     Damon o prinse si o arunca spre Stefan,nimerindu-l in fata.
     -Futu-ti...,incepu el,dar se opri cand un tranchilizand cu verbina ii fu infipt in spate,cazand jos.
     -Ce-o sa faci cu el?intreba Elena.
     -Deocamdata vreau sa aflu ce cauta aici,asa c-o sa-l inchid,apoi mai vedem.
     Isi intoarse privirea spre Alaric.
     -Ai picat chiar la tanc!
     -Norocul tau!
     -Eh...ma descurcam si singur.
     -Cum spui tu,rase Alaric dandu-si ochii peste cap.

     M-am trezit intr-o camera necunoscuta,dar n-am stat s-o inspectez,fiindca amintirile-mi reveneau,precum niste pumnale infipte in inima.Lacrimile mi-au parasit ochii,amintindu-mi de dradarea lui Klaus.De momentele in care-mi spunea ca ma iubeste.Dar au fost doar minciuni,iar eu ca o proasta le-am crezut.
      -Te-ai trezit,spuse Lumy intrand.
      Mi-am sters lacrimile,nedorind s-o ingrijorez.
      -Da.
      Se aseza langa mine.
      -Daca ti-a facut ceva...,incepu dand cu pumnul intr-o perna.
      -Nu conteaza.
      -Cum s-o las balta?!Uite-te si tu in ce hal esti!
      -Lumy,las-o balta!

      -Nu!N-am degand s-o las balta!Chiar acum ma duc la el!

      Am vrut s-o opresc,dar era deja prea tarziu.Plecase.

      Klaus era tot afara cand aparu Luminita.
      -Ce dracu' i-ai facut?
      -La ce te referi?
      -Hai nu te mai preface!

      -Fii clara!

      -Sunt destul de clara!Ce i-ai facut?
      -Nu stiu despre ce vorbesti.
      -Tu esti prost,sau te prefaci?
      -Nu ma prefac si ai grija cum imi vorbesti!
      -Terminati!spuse Damon.Stefan e aici,probabil l-o fi constrans.
      -Ramona a spus ca l-a vazut sarutanduse cu ''ea''!Ma indoiesc sa fi fost Stefan.
      -Katherine!spuse Damon si Klaus in acelasi timp.
      -Katherine?repeta Luminita.
      -Stefan este aici,asa ca nu ma mira sa fie si ea.
      -Stefan e aici?intreba Klaus mirat.
      -Da.Nesimtitul a venit sa-mi spuna ca Elena ii apartie,auzi...Acum e inchis.
      -Si ce treaba are cateaua de Katherine cu prietena mea?

      -Avand in vedere cat de mult a necajit-o Klaus,probabil a aflat de relatia lor si vrea sa se razbune pe el.

      -Dac-o vad,o omor!spuse Klaus furios.

      -Inseamna ca mai ai mult de asteptat!spuse Luminita luandu-l de brat si tragandu-l dupa ea.Acum trebuie sa vorbesti cu Ramona si sa-i spui c-ai fost constrans de blestemata aia!

      -Sunt de acord cu tine.Pa Damon!
      -Pa-pa!

      Eram ghemuita in pat si cu plapama peste mine,cand usa se deschise.Am presupus ca este Lumy.
      -Nu trebuia sa te duci.
      Nu spuse nimic.
      -Ce-i cu tine,fata?
      Se baga in pat,langa mine.
      M-am dezvelit,sa vad ce are,cand il vad pe Klaus.M-am dat repede jos din pat.
      -Te rog,nu fugii de mine!
      -Ce cauti aici?
      Se ridica din pat,venind spre mine.
      -Trebuie sa vorbim!

      -Nu avem ce vorbi!am spus mergand spre usa,dar era inchuiata.

      Ce naiba?
      -Lumy!
      -Te rog,asculta-ma!
      -N-am ce asculta!
      -Katherine m-a constrans!
      M-am intors cu fata spre el.
      -Ce?
      -Eu n-as saruta-o niciodata!Te iubesc doar pe tine!
      -De unde stiu ca nu ma minti?
      -Te rog,Ramona,crede-ma!Te iubesc!
      -Sa zicem ca te cred...De ce-ar face asta?
      -Din razbunare.A aflat de noi,si stie ca daca tu suferi,sufar si eu!
      Sa-l cred?Chiar nu stiu ce sa fac!Are sens ce spune el,dar totusi...daca ma minte?Off!
      -Te implor!spuse asezandu-se in genunchi.
      -Klaus,ridica-te!am spus tragandu-l de brate.

      -Doar daca-mi spui ca ma crezi!

      -Te cred!
     S-a ridicat si m-a luat in brate,invartindu-ma.
     -Te iubesc!
     -Eu mai mult!
     -Ba eu mai mult!
     -Ba nu!Eu mai mult!
     -Ne iubim amandoi la fel!spuse lasandu-ma jos si sarutandu-ma.
     -Da!
     -Ce-ai zice de-o plimbare,inimioara mea?
     -Suna interesant...Singurei?
     -Doar noi si natura.
     -O plimbare prin padure...doar noi...singurei...?Sa mergem!
   
                                                         ***

     Ne plimbam,tinandu-ne de mana,cand Klaus ma trase catre o poenita.Ne-am intins pe iarba si am ramas asa.Cu mainile impreunate,ochii inchisi si lasand soarele sa ne incalzeasca pielea.
     -Cred c-ar trebui sa plecam,am spus vazand ca se intuneca.
     -Dar abia am ajuns,pisi!
     -Imi place ''pisi'',dar chiar ar trebui sa plecam.
     -Nu pleci nicaieri!spuse suindu-se peste mine si inlantuindu-mi bratele.
     -Klaus,chiar nu-i amuzand deloc.Hai sa mergem.
     -Am.Spus.Nu!
     -Da-mi drumul!Ce-i cu tine?
     -Ai nu fii asa...Ma distrez si eu putin...
     -Asta nu e amuzant deloc!
     Am incercat sa ma eliberez,dar nu vroia sa-mi dea drumul.
     -Klaus...te rog...
     -Ce ma rogi?spuse mangaindu-mi obrazul.

     -Da-mi drumul.

     -Si daca nu vreau?continua coborand la piept si deschizand primul nasture de la camasa.
     Cu mana libera am incercat sa-l imping de pe minne,dar degeaba.Incepeam sa ma panichez!Ce vrea sa faca??
      Se ridica,dandu-mi mana sa ma ajute,dar dupa aceea,ma tranti cu fata la pamant si se suii peste mine.
      -Klaus!am tipat cu lacrimi in ochi.Te rog,lasa-ma!
      Ma zbateam,dand din maini si din picioare,dar fara sa obtin nimic.Am gasit o piatra,cu care am incercat sa-l lovesc,dar n-am reusit,iar el mi-a prins mainile cu niste catuse.Am inceput sa tip,sperand ca cineva sa ma auda si sa vina sa ma scape de cosmarul asta.
       Klaus imi rupse camasa si incepu sa ma sarute pe gat.Eu plangea,implorandu-l sa inceteze,dar nici nu ma baga in seama.Dupa un timp imi rupse fusta si boxerii,si l-am vazut deschiandu-si blugii.Am inceput sa plang si mai tare si sa-l implor si mai mult.
       -Nu stii cat de amuzand a fost sa ma prefac in tot acest timp ca te iubesc,iar acum...sa ma distrez cu tine!imi sopti la ureche in timp ce intra in mine.
       De ce mi se intampla asta?De ce?Cu ce-am gresit?Blestemata sa fie ziua cand am ajuns aici!Blestemata!Blestemata!Blestemata!Cum am putut sa cad in capcana lui?Cum??Doamne,de ce??Nu!!Te rog,nuu!!Fa sa fie doar un cosmar!Te rog spune-mi ca nu mi se intampla asta!Nuuu!
       Dupa ce termina,ma lua de par si incepu sa ma traga prin padure.N-am mai incercat sa fug,era in zadar.Doar lacrimile imi cadeau pe obraji,pline de durere si regret.

       Se oprii pe un pod.Cand m-am uitat in jos,am vazut apa.El m-a ridicat,si m-a impins.Nu m-a opus deloc.Chiar ma bucuram c-o face.Dupa toate astea,nu mai vreau sa traiesc.

       Apa imi intra in plamani,iar eu nici macar nu incercam sa ies la suprafata.M-am lasat trasa in adanc.In intuneric.Spre moarte.

                                                         ***

        Durerea era pretutundeni,sfasiindu-ma.Oare asa sa fie moartea?

        Niste voci cunoscute m-au facut sa realizez ca nu sunt moarta,cel putin nu la propiu.De ce nu m-au lasat acolo?De ce m-au salvat?Nu mai vreau sa traiesc!Vreau sa mor!Sa nu-mi mai aduc aminte de el!De minciunile lui...de mainile lui pe corpul meu...de faptul ca am fost a lui impotriva vointei mele...Vreau sa uit!Sa sterg aceste amintiri din capul meu!

                                                 ***

         Zilele trec greu,mereu dorindu-mi sa uit.Nu mananc,nu beau,nu vorbesc,doar stau intr-un colt al camerei si plang.Uneori ma intreb cate lacrimi mai pot varsa,dar ele nu se opresc,ci continua sa vina.Cu fiecare clipa care trece din ce in ce mai greu.Nu mai suport sa traies asa!Durerea ma distruge!Sunt moarta pe dinauntru.
         Usa se deschise si pe ea intra Luminita cu o tava.

         -Ti-am adus cartofi.Preferatii tai.

         N-am spus nimic.Doar stateam,uitandu-ma in gol,cu lacrimile cazandu-mi pe obraji.
         -Ramona,te rog,reactioneaza!Te rog!
         Dupa un timp,vazand ca nu fac nici un gest,pleca.

                

       

       

                                 Dupa ce-ati citit capitolul asta stiu c-o sa fiu moarta asa ca....

                           Mi-am pregatit cosciugul!Adio!Va iubesc!:x