Capitolul 6:Gandindu-ma la el {Pentru Andreea}

                                   
      M-am trezit în patul meu.În camera mea.Acasă!M-am sculat repede din pat si m-am uitat pe calendar.1 februarie.Ieri a fost ziua mea.A fost doar un vis??A fost doar un vis!!Slavă Domnului!Atunci de ce mă simt asa?Parcă as avea un gol în inima mea.De parcă ultimele cuvinte ale lui Klaus m-ar fii făcut sa-mi dau seama ca tin la el,si ca totul ar fi fost real.Am îndepărtat aceste ganduri si m-am dus în bucătărie.Mama pregătea cartofi prajiti.Preferaţii mei.
     -Te iubesc,mama!am spus imbratisand-o.Credeam ca n-o sa te mai vad!
     -Cum asa scumpo?mă intreba sarutandu-mă pe obraz.
     -Un vis cam ciudat...
     -Atunci e bine ca a fost doar un vis,nu?
     -Da,am raspuns cu puţin regret.
     Intr-un fel as fi vrut sa fie adevărat.
     -Mă duc sa mă pregatesc pentru şcoală.
     -Fugi.Pană termini tu,masa va fii gata.
     M-am întors în camera mea si am început sa-mi fac ghiozdanul.După aceea am rascolit prin sifonier după ţinută.

       După ce m-am îmbrăcat,m-am dus sa mănanc,apoi am pornit spre scoală.Gandurile mă invadau fără oprire.A fost doar un vis?Dar era atat de real!Si dacă n-a fost?Cum am ajuns aici?Ce s-a întamplat?

        -Klaus...,m-am trezit suspinand în ora de romană.

        -Aveţi ceva sa ne impartasiti,domnişoară Petrescu?

        -Nu.

        -Bun.

        Se suna de pauza.

        -Pentru maine vreau sa faceţi o compunere despre frumuseţea iernii,minim o pagina.

        După ce profa ieşii,Luminita veni langa mine.

        Luminita era cea mai buna prietena a mea.Mereu în centrul atenţiei,tupeista,încăpăţanata,sigură pe ea,rebelă si cel mai important:o fata cu o inima mare.Mereu a fost alături de mine.Avea parul lung,roşcat si ochi caprui.Mă privii cu o fata de ''spune-mi imediat ce se intampla''.Am tras-o după mine,în curtea scolii si ne-am asezat pe o banca,departe de urechile celorlalti.Mi-am dres glasul si am început:

      -Mi s-a întamplat ceva extrem de ciudat.

      -Si ce mai aştepţi?Spune tot!

      -Am avut un vis foarte nebun.

      -Un vis?

      -Lasă-mă sa termin.

      -OK,OK.

      -Ajungesem intr-un univers paralel The Vampire Diaries.Se făcea ca eram sora Elenei.

      -Fata!

      -L-am întalnit pe Damon,si totul părea sa meargă de minune,pana sa apară Klaus.M-a răpit si eu credeam c-am intrat în ditamai buclucul.

       -Si te-a salvat prinţul tău,normal!

       -Nu.Nişte vrajitori au venit după Klaus si am fugit amundoi.Îi puseseră o bretara care-i anulau puterile si despre care mai tarziu mi-am dat seama ca-l transformase în om.

       -Fata!Ce aventura!

       -Pot continua?

       -Da-i drumul.

       -Asa.Eu si Klaus aveam momentele noastre de ''ceondaneala'',ne-am si batut cu faina si oua si sa nu uit de vopsea!Era si Damon cu noi.Apoi...,continui eu intristandu-mă.M-am certat cu Elena.Am fugit în strada si m-a lovit o masina.Klaus i-a cerut lui Damon sa mă transforme în vampir,iar cand am aflat,am început sa tip la amandoi.Sa le spun ca-i urasc,iar după...m-am dus afara si am lasat soarele sa mă omoare.

       O lacrima imi scapa cand mi-am adus aminte de cuvintele lui Klaus:Ramona,te iubesc!Lumy mi-a sters-o,apoi m-a imbratisat.

        -Nu plange,Ramo.A fost doar un vis.

        -Asta e chestia,Lumy!Nu stiu dacă a fost doar un vis!Totul părea atat de real...si...mi-e dor.De Klaus.Ultimele lui cuvinte au fost ca mă iubeste,si simt un gol în inima.Ca si cum o parte a ramas acolo.Cu el.

        -Uite ce cred eu ca trebuie sa facem!incepu prietena mea.

        -Ce?

        -Sa aflam dacă a fost sau nu un vis.

        -Si cum propui sa facem asta?

        -Adu-ti aminte cum ai ajuns acolo.Ai făcut ceva anume,sau...ai primit ceva...?

        Pana de paun!

        -Am primit o pana!

        -Bun!O mai ai?

        -Nu stiu...

        -Atunci trebuie sa aflam.

        -De unde ai primit-o?

        -De la o batrana.Am ajutat-o sa duca niste bagaje si mi-a dat-o.A spus s-o pun sub perna,inainte sa mă culc si sa-mi pun o dorinta.

        -Si tu desigur ca ti-ai dorit sa-l intalnesti pe Damon Salvatore,spuse chicotind.

        -Da.

        -După scoală mergem l-a tine sa cautam pana.

        -OK.Multumesc ca esti alături de mine!

        -Pentru ce sunt prietenele?Nu pentru asta?

        -Ba da!

        -Luminita Grigorescu,esti chemata în biroul directoarei!se auzii din difuzoare.

        -Ce-ai mai făcut de data asta?

        -Eh...doar niste grafitii în baia fetelor.''Jos cu tarfa de Nicoleta!''

        Am început sa rad.

        Nicoleta era ''tarfa''scolii.Plina de fite si mereu machiata si imbracata prea extravagant.Si-n plus,si-o tragea cu tot liceul.Trebuia sa dispara de aici,doar ca taica-sau era mare afacerist,asa ca va dati seama.Directoarea se face ca nu vede nimic din ce face Nicoleta.Cred ca primeste multi bani pentru asta.

        -Hai sa plecam,pana nu vin după mine,spuse tragandu-mă după ea.

        -Hai!

        Mai aveam decat doua ore,asa ca ce conta.

        Ne-am dus la mine.Mama era la servici,asa ca eram singure.

        Lumy se tranti în pat,iar eu m-am uitat după pana.Era sub perna,exact unde o pusesem.

        -Deci pana la urma a fost real,spuse.

        -Da.

        M-am trantit si eu langa ea.Linistea se asternuse intre noi.

        -Fata,asta e beton!spuse Lumy intr-un final.

        -Intr-adevar!Chiar este!

        -Trebuie sa gasim o cale sa te intorci.

        -Sa mă intorc...?Nu stiu...

        -Lasă,ca nu trebuie sa sti tu nimic.Se vede ca Klaus asta ti-a cucerit inimioara.

        -I-am spus ca-l urasc...

        -Eh,erai derutata,supărată...nu ştiai ce spui.

        -Ce le ştii tu pe toate!

        -Normal ca le stiu!Doar sunt Luminita Grigorescu!

        După un timp apăru si mama,si i-am zis ca Lumy va rămane peste noapte.Desigur c-a fost de acord.Iar noi am început sa ne gandim la mii si mii de modalitati cum am putea sa ne întoarcem,fiindcă voia si ea sa vină,dar fără sa gasim nimic.Pană m-a traznit o idee.

         -Dacă mi-as dori sa mă intorc înapoi,iar tu ti-ai dori sa-l cunoşti pe Damon,crezi c-ar merge?

         -Merită încercat.

         -Sper sa meargă!

         -Si eu.Abia aştept sa-l intalnesc pe chipesul ăla de Tyler!

         -Lumy,Tyler e cu Caroline.

         -Ai mă laşi.S-au despărţit.Asa ca eu o sa profit de aceasta seanta!

         -Diabolico!

         -Muhahahaaa!

         -Mi-e foame!m-am trezit spunand.

         -Hai la bucătărie,ca si mie mi-e.

         Ne-am pregătit cate o ombleta,apoi ne-am băgat la culcare,nu inainte sa punem pana sub perna,pe care o împărţim amandoua,dacă vrem ca ideea sa meargă,si sa ne punem dorinţele.