Capitolul 4:Formandu-se o legatura

                
       Il rugasem pe Damon sa-l aducă pe Klaus în camera mea,iar între timp si-a recapatat si cunoştinţa.Desigur ca atunci cand ne-au văzut ceilalţi,a fost un scandal...dar pană la urma am convins-o pe Elena sa-l lase în casa.
      Acum îi dezinfectam rănile de pe fata.
      -Termina cu asta,ustura.
      -Fii bărbat,Klaus.
      -Pai sunt.
      -Nu prea vad.
      -Poate ai nevoie de ochelari,spuse chicotind.
      -Ha-ha!
      -Vrei ceva de mancare?l-am întrebat cand mă pregăteam sa ies.
      -Nişte sange ar fi perfect.
      -Stai puţin,sa merg sa vad dacă s-a deschis magazinul de sange de după colţ!Stai asa!Nu exista un magazin de sange!
      -Spune-i lui Damon sa aducă de la el.
      -Cum sa nu...!''Damon,te duci pană acasă sa aduci nişte sange?Îi e foame lui Klaus!''Sa vezi ce ''sange'' îmi da el în cap!
      -Spune-i ca dacă îţi da vreun ''sange'' în cap,îi dau si eu una în moacă.
      -Am reţinut.
      M-am dus la bucătărie si am aruncat carpa de spirt cu care i-am dezinfectat rănile.Am pregătit cateva sandvisuri si m-am întors la Klaus.
      -Din păcate,nu va pot servi cu sange,sire,sper ca aceste sandvisuri sunt pe placul mariei sale,am spus intrand si punand tava în pat,iar el a început sa radă.
      -Cred ca mă voi descurca.
      -Bun.
      Am luat amandoi cate unu si am mancat în linişte,dar după un timp,Klaus rupse tăcerea.
      -De ce faci asta?
      -Ce anume?
      -Mi-ai salvat viaţa...m-ai îngrijit...si toate astea.
      -Tu de ce mi-ai  zis sa fug cand am ieşit din camera aia,si de ce nu m-ai lăsat în mijlocul drumului cand am căzut?
      -Nu-mi răspunde cu o alta întrebare.
      -Nu,tu nu-mi răspunde cu o alta întrebare.
      -Ba nu,tu nu-mi răspunde!
      -Ba tu!
      -Ce va certati atata,copii?întreba amuzat Damon.
      -Tu cand ai mai apărut,întreba Klaus uimit.
      -Da,cum sa nu!De parcă nu m-ai auzit urcand scările.
      -Chiar nu te-am auzit!
      -Klaus,ce face mai exact bratara?l-am întrebat bănuind ceva,dar nedorind-mi sa fie adevărat.
      -Îmi anuleaza puterile.
      -Care puteri,mai exact?
      -Pai...Habar n-am.De ce?
      -Am o bănuială.
      -Care?se interesa Damon.
      -Damon,îi auzi sangele pulsand prin vene?
      -Normal ca n...La dracu'!Il aud!
      -Cred ca glumesti!spuse Klaus.
      -Eşti om,am spus nevenindu-mi sa cred.
      Klaus e om!Om!Va dati seama??Asta le întrece pe toate!
      -Ce doreau mai exact vrajitorii aia de la tine?întreba Damon.
      -Nimic care sa te intereseze pe tine.
      -Klaus,nu fii asa!Te putem ajuta!am început eu.
      -N-am nevoie de ajutor!
      -Hai Klaus...Te rooog!
      Rămase pe ganduri timp de cateva secunde,apoi intr-un final,spuse:
      -Bine.
      -Asa te vreau!am spus zambind.
      Damon se uita la noi ca la doi ciudaţi.
      -Ce-ti veni?m-am rostit la el.
      -Nimic...
      -Hei!spuse Elena intrand în camera.
      -Hei!făcu si Damon asezandu-se confortabil în pat,langa mine si Klaus.
      -Bai nesimtitule,în loc s-o laşi pe sora mea sa se aşeze,te aşezi tu repede!am început eu.
      -Rick!Adu-i un scaun Elenei!strigă Damon.S-a rezolvat.
      -Ramona...,începu Elena.
      -Da?
      -Te unde ştii tu despre vampiri si toate astea?
      -Nu i-ai spus tu?se bagă Klaus.
      -Nu.
      -Fata,eşti cam secretoasa,continua si Damon.
      Minunat!Exact ce-mi lipsea!Acum ce fac?
      -A venit scaunul,spuse Alaric intrand.
      -Mă duc sa beau apa,am spus ridicandu-mă din pat.
      -Tu nu pleci nicăieri!spuse Klaus prinzandu-mă de braţ.Vorbeşte!
      -Eu...nu pot!Nu ma-ti crede!
      -Cum ti-am zis si atunci:Pune-mă la încercare.
      -Vorbeşte cu încredere,Ramona,spuse Elena.
      -Dacă vrei,il pot da pe Klaus afara,se oferi Damon.
      -Nu!Ramane!am spus luandu-l de mana.
      -Ramon si Klaus stăteau intr-un copac si se saru...,începu Damon,dar Elena i-o taie.
      -Damon,taci!
      -Scuze...
  
      Le-am zis tot adevărul,fără sa ascund nimic.

      -Vrei sa spui ca nu eşti sora mea adevărată?
      -Nu.
      -Asta chiar e greu de crezut,spuse si Damon.Sigur nu inventezi?
      -Nu!
      -Cum crezi ca ar minţii despre asta?îmi lua apărarea Klaus.
      -Doar ziceam si eu...Doamne!Ce-i cu tine?
      -Nu-i nimic cu mine!
      -Nu mă face sa rad!
      -Damon,cred ca mai bine ar fi sa plecăm,interveni Alaric.
      -Nu te preface ca m-ai iertat pentru ce ti-am făcut,doar ca sa mă iei de aici!
      -Rick are dreptate,cred ca ar fi mai bine sa pleci,zise si Elena.
      -Încetati!Nu va mai purtaţi asa!Întotdeauna încercaţi sa-l controlati pe Damon!Nu-i corect!am început supărată.Elena,ţie ti-a salvat viaţa de o mie de ori,si inca n-ai invatat sa-l apreciezi asa cum trebuie?A făcut pentru tine,mai mult decat a făcut Stefan vreodata!Si-ar da si viaţa pentru tine,iar tu asa te porti cu el?Iar tu Alaric,n-ar trebui sa-l urasti pentru ce-a făcut!Ai fi făcut acelasi lucru daca ai fii fost in locul lui!Era suparat,si pe buna dreptate!Ce tot încercaţi cu totii sa-l schimbati?Damon e Damon,si n-ar trebui sa se schimbe niciodata!Trebuie sa-l iubiti pentru ceea ce e!A făcut multe pentru orasul asta,chiar nu va dati seama?Iar in ceea ce-l priveste pe Klaus,poate fii de treaba,daca vrea!Indiferent de ce a făcut pana acum!
      Toti se holbau la mine.Da...Nu m-am putut abtine!Era prea de tot!
      Elena si Alaric erau cu privirile in pamant.Dupa un timp,iesira din camera.Eu m-am dus sa-l imbratisez pe Damon.Chiar daca nu mai sunt asa inebunita dupa el,vreau sa stie ca-i sunt alaturi.M-a îmbrăţişa si el la randul lui.
      -Multumesc,Ramona!Si-mi pare rău ca m-am îndoit de tine.
      -Oricine ar fi făcut-o,si n-ai pentru ce sa-mi multumesti.Tot ce-am făcut a fost sa spun adevărul.
      -Mai vrea cine sa afle care-i treaba cu vrajitorii?
      -Normal!am spus eu si Damon de-odată.
      -Bun.Hmm...cu ce sa încep...?
      -Cu începutul,propuse Damon.
      -Începutul...Acum ceva timp am cunoscut o fata pe nume Amelia.M-am indragostit de ea ca un nebun,dar ceea ce nu ştiam,era ca e vrajitoare.Asta nu era mare lucru,dar ceea ce m-a făcut cel mai mult sa sufar,a fost sa aflu ca niciodata nu mă iubise.Doar se folosea de mine.
      -Ce nesimtita!am spus scăpand o lacrimă.
      -Da!mă aproba Damon.
      -Vede-ti voi,ea vroia si inca vrea,sa devină cea mai puternica din lume si sa creeze o nouă specie.
      -Si cum naiba vrea sa facă asta?întreba Damon.
      -Avand puterea unei vrajitoare,a unui vampir si a unui varcolac.O va face invincibilă.Nimic n-ar mai putea s-o rănească.
       -Nici nu credeam ca se poate asa ceva!am exclamat.
       -Cum poate face asta?se interesa Damon.
       Mi se pare mie,sau lui Damon chiar îi pare rău de Klaus?
       -Are nevoie de un varco-vampir si o fecioară.
       -Deci de-asta a minţit ca te iubeşte!Ce femeie ipocrita!
       -Nu,Damon!Ea nu e femeie,ci un monstru!N-are scrupule!Îi pasa numai de ea!
       -Cand ai zis fecioară,începu Damon,te-ai referit la...
       -Da.
       -Nu va ascunde-ti de mine.Ştiu foarte bine ce înseamnă o fecioară.
       -Chiar asa?spuse Damon ciufulindu-mă.
        -Bai!Mi-ai deranjat coafura!Te bat!am zis aruncand o perna in el.
        -Acum cine sunt copiii?rase Klaus.
        Am aruncat o perna si-n el,iar Damon a început sa ma gadile.Cand am scapat din mainile lui,am ajuns intr-ale lui Klaus.Intr-un final am reuşit sa scap de amandoi si am fugit spre bucătărie.Am luat un pachet de faina,l-am desfăcut si cand cei doi au ajuns jos,am aruncat cu făină pe ei.
         -Spune-mi ca tocmai n-ai făcut asta?zise Damon scuturandu-si tricoul.
         -Si daca am făcut-o?
         -O  sa-ti para rău!continua Klaus.
         Damon trecu in viteza pe langa mine si se duse spre frigider.Ce vrea sa ia?Atunci am văzut ouăle.Cand mi-am dat seama ce vrea sa facă,am fugit in sufragerie,si m-am ascuns dupa o canapea.Unde or fi ceilalţi?N-am putut sta mult timp gandindu-mă,fiindcă m-am trezit cu un ou in par.
         -Băieţi!Staţi numai sa pun mana pe voi!
         -Te aşteptam!spuse Klaus din bucătărie.
         Bun...Ce sa fac?Au bucătăria,iar eu nici măcar nu am muniţie.Ştiu!Am fugit in subsol si am luat vopsea.Albastră,roşie,neagră...din toate culorile care erau.M-am întors,si am înaintat spre bucătărie.
         -Ştiam ca vei veni pana la urma,spuse Damon deschizand usa,si chiar atunci se trezi cu vopsea pe fata.
         -Chiar ti se potriveste albastrul,Damon!am spus amuzata de fata lui.
         Klaus murea de ras de dupa usa,iar Damon se şterse de vopsea cu tricoul pe care si-l dădu jos.Ahhh...am uitat cat de bine arată la bustul gol!În secundele in care am rămas admirandu-l,el a luat o galetusa de vopsea si mi-a turnat-o in cap.Acum eram roşcată.Klaus iesi din bucătărie,si cand ne vazu pe amandoi de vopsea,izbucni in ras.
          -Cum arătaţi!
          Eu si Damon ne-am uitat zambind diavoleste,unul la altul si am luat cate o galetusa de vopsea,pe care am aruncat-o pe Klaus.
          -Si ţie iti sta foarte bine cu combinatia alb-negru!am spus noi.
          Klaus isi dădu si el tricoul jos,ramanand la bustul gol,si-si şterse fata.Nu-i corect!Vreau si eu sa fiu baiat!
          Am continuat asa,pana ce casa a devenit plina de vopsea de jos pana sus.Nu ne scapase nici un coltisor.Iar noi...pai eram plini de combinatii.