Capitolul 5:Greseli

                        

         Ne-am apucat sa facem curat prin casa,fiindca daca-o gasea Elena in halul asta,ne manca de vii!Dupa ce-am  terminat,casa arata ca noua!
        -Suntem cei mai tari!am exclamat.
        -Da!ma aproba Klaus.
        -Dar si cei mai murdari!continua Damon.
        Am fugit toti trei sa ne facem cate un dus.
        Dupa ce am scapat de toata murdaria,m-am infasurat intr-un prosop,si am iesit din baie.Unde am dat peste Klaus.
        -Ce faci aici?

        -Incerc sa ma hotarasc ce sa-mi iau.Tricou sau camasa?

        -Du-te in alta camera!

        -De ce?Nu tu m-ai adus in camera ta?

        -Esti chior?Sunt in prosop!

        -Nu,nu sunt.Apropo,arati foarte sexy dupa dus!

        -Masoara-ti cuvintele!Drept cine ma iei?

        -Doar ziceam...

        Off!Doar zicea!Baietii astia!Calmeaza-te Ramona.

        -Bine,am inteles.

        -Hai ca te las sa te schimbi.

        -Evrica!
        -Dar nu inainte sa facem o plimbare,spuse luandu-ma in brate si coborand scarile.
        -Klaus,ce faci??
        -Te iau la o plimbare.
        -Dar sunt in prosop!
        -Si?Ce propui?Sa-l dai jos?
        -Ha!Ai vrea tu!
        -Poate chiar as vrea...
        -Nesimtitule!am spus dandu-i o palma.Pune-ma jos!
        -Nu.
        -Damon!Ajutor!Klaus a inebunit!
        -Cei cu tipetele astea?intreba Damon coborand scarile.
        -Klaus nu vrea sa ma lase jos!
        -Si ce vrei sa fac eu?
        -Sunt in prosop!Ai chiorit si tu?
        -Normal ca nu!
        -Atunci?
        -Nu vad nimic in neregula.
        -Las'ca-ti sterg eu zambetul ala de pe fata!
        -Si cum ai degand sa faci asta?chicoti Klaus.
        -Tu sa taci!Esti un enervant de nota zece!
        -Ohooo!Nota zece!Sunt tare!
        -Da...ce tare esti.
        -Klaus!Pazea!Vine Elena!
        Cat ma bucur!
        -Da s-o duc in camera,spuse luandu-ma din bratele lui Klaus.Tu da drumul la televizor.
        -Damon,ce crezi ca faci?incep eu furioasa.
        Damon ma duse cu viteza in camera mea si ma arunca in pat,apoi cobora din nou.
        -Damon Salvatore,esti un vampir mort!am tipat.
        Ce crede ca face?Nesimtitul!Sa ma arunce asa in pat!Si celalalt nesimtit!Ma ia la plimbare in prosop!Lasa ca-i spun eu Elenei!Pe amandoi!Iar daca ea va decide sa-l dea afara pe Klaus,n-are decat!E un enervant!
    
         Cand Elena intra pe usa,Damon si Klaus stateau confortabili pe canapea,si urmareau un film.
         -Pe unde ai fost?se interesa Damon.
         -Pe-aici...Ramona unde este?
         -In camera ei.Apropo,fata asta are o imaginatie foarte bogata!
         -Ce vrei sa spui??
         -A venit mai devreme si a zis c-o sa iti spuna sa-l dai pe Klaus afara si mie o sa-mi ti morala,si ca poate n-o sa ma mai primesti in casa.
         -De ce?
         -Ca cica Klaus vreea s-o ia la plimbare in prosop si ca eu as fii fost de acord.Auzi si tu...Ce imaginatie are.Spune-mi sincer Elena,ce-ar vedea Klaus la o pustoaica de 16 ani?
          -Nimic,spuse si Klaus.Imi plac mai mult genul tau.
          -Ce-o fi cu ea?se intreba Elena.
          Damon si Klaus zambeau pe ascuns,iar cand Elena urca scarile,batura palma.
          -A iesit perfect!spuse Klaus multumit.
          -Ohh da!il aproba Damon.

          Mi-am pus pijamaua pe mine si ma pregateam sa ies si s-o caut pe Elena,cand intra ea in camera mea.
          -Ce bine c-ai venit,i-am spus imbratisand-o.Trebuie sa-ti spun ceva.
          -Stiu despre ce este vorba.
          -Bun.Ce-ai hotarat?Il dai afara pe Klaus?Dupa mine,asta merita,iar cu Damon n-ar mai trebui sa vorbesti pentru un timp.Sa-i fie invatatura de minte!
          -N-am sa fac nimic.
          -Cum?Dar ei...
          -N-au facut nimic!Tu ai inventat totul!M-au anuntat.
          Aia doi...!
          -Elena,nu te mint!De ce nu ma crezi?
          -Pentru ca tot ce vine de la tine,nu stiu ce-i fals,si ce-i adevarat!
          -Crezi ca te mint?
          -Sincer...nu stiu nimic despre tine,Ramona.
          -Iesi afara!am tipat nervoas.
          -E casa mea,nu ma poti da afara.
          -Atunci plec eu!am spus cu lacrimi in ochi,coborand scarile in fuga.
          -Ramona,ce s-a intamplat?l-am auzit pe Klaus,dar l-am ignorat.
          Am fugit in strada,nepasandu-mi ca noaptea deja se instalase,iar eu sunt doar in pijamale si in picioarele goale.Vreau sa scap de toti si de toate!Vreau acasa!Acum mai mult ca niciodata,vreau acasa!Credeam c-o sa traiesc un vis,odata ajunsa aici,dar m-am inselat amarnic.Totul parea frumos la inceput,dar apoi...au venit lacrimile.Tot ce era dulce,s-a transformat in ceva amar.
          Din cauza intunericului si a lacrimilor ce-mi cadeau siroaie pe obraji,n-am putut evita masina ce venea spre mine.

           Damon si Klaus priveau socati scena care avuse loc.Ramon era pe jos,plina de sange.
           Amandoi se dusera imediat langa fata.Damon telefona imediat la salvare.
           -Damon,da-i sangele tau!ii ceru Klaus.
           -Salvarea ajunge imediat.
           -Nu pot risca s-o pierd!
           -Nu e alegerea noastra.Nu stim daca ar vrea sa devina vampir.
           -Damon...te rog!spuse ultima parte scapand o lacrima.
           -Chiar iti pasa de ea,nu?
           -Da!
           Damon ingenuchie langa fata,isi musca incheietura si lasa sangele sa se scurga in gura fetei.

                                                                  ***
       
            M-am trezit intr-o camera intunecata.Unde sunt?Am coborat din pat si am tras draperiile.Soarele stralucea,iar eu aveam chef sa simt razele soarelui mangaindu-mi pielea.Am iesit din camera,care am recunoscut-o.Era a lui Damon.Ce caut eu aici?M-am indreptat spre usa,incercand sa-mi amintesc ce s-a intamplat dupa ce-am fugit.Am deschis usa si am lasat soarele sa-mi incalzeasca pielea.Dupa un timp,caldura parca se intensifica,devenind din ce in ce mai arzatoare.Parca ma ardea!Am inceput sa tip de durere,nestind ce se intampla.Cineva ma duse in viteza inapoi in casa.Era Damon.
            -Ce s-a intamplat?l-am intrebat de-ndata ce durerea a incetat.
            -Iti plac vampirii,dar nu-ti dai seama ce ti s-a intamplat?
            -Nu...nu...
            -Esti vampir.
            -Nu...asta nu se poate intampla...nu se poate...e imposibil...Zi-mi ca nu-i adevarat!
            -Ce reactionezi asa?
            -Eu nu pot fii vampir!Nu intelegi?Nu pot!Sunt prea tanara...si...si...mama mea...Doamne!Cred ca este atat de ingrijorata!
            Am cazut in genunchi si am lasat alt val de lacrimi sa-mi cada pe obraji,amintindu-mi de accident.Nu!Nu,Doamne,te rog!Nuuuuuuu!
            -De ce mi-ai facut asta?De ce?Trebuia sa ma lasi sa mor!Macar asa as mai fi vazut-o pe mama,cand ar fi murit si ea,dar acum...M-ai condamnat la eternitate!Te urasc,Damon!Te urasc!
            -Damon a facut doar ce i-am cerut eu,spuse Klaus intrand in casa.Eu sunt singurul vinovat.
            M-am ridicat si m-am dus furioasa spre Klaus.
            -Te urasc!am tipat trantindu-l la pamant.Nu vreau sa te mai vad niciodata!Pe nici unul din voi!
            -Ramona,n-am vrut...,incepu Klaus,dar l-am oprit dandu-i o palma.
            -Sa nu indraznesti sa-mi mai spui o singura vorba!Te urasc!Pe amandoi va urasc!
            Am fugit in soarele arzator si l-am lasat sa ma faca cenusa.
            -Ramona,nuuu!striga Klaus.
            Damon incerca sa ma salveze,dar fu prea tarziu.Deja vedeam intunericul.Tragandu-ma spre el.M-am lasat,fara sa ma impotrivesc.Nu mai aveam pentru ce sa traiesc.
            Ultimele cuvinte pe care le-am auzit,au fost ale lui Klaus.
            -Ramona,te iubesc!