Capitolul 3:Asta nu mi se intampla mie!

      Cand mi-am revenit,capul ma durea ca dracu'!Eram intr-un pat,iar Klaus privea pe fereastra.Acum ce-ar trebui sa fac?Vreau acasa!E numai vina mea ca ma aflu in aceasta situatie!Eu si dorinta mea proasta!Off!Nu pot sa inchid ochii si sa ma trezesc acasa?Nu!Fir-ar sa fie!Nu pot!Fara sa-mi dau seama,lacrimile au inceput sa-mi coboare pe obraji,iar peste cateva clipe plangeam cu sughituri.
       -Fii fara grija,Elena va face tot posibilul sa te salveze.
       -Nu de asta plang...
       -Atunci?ma intreba intorcandu-si privirea spre mine.
       -Nu mai crede daca ti-as spune.
       -Pune-ma la incercare.
       -Nu...Lasa-o balta!

      Mi-am sters lacrimile si m-am ghemuit in pat.Am inchis ochii si m-am imaginat acasa,uitandu-ma la un film cu mama.Am auzit niste pasi,apoi o usa deschizandu-se si inchizandu-se.Probabil Klaus iesise.Am lasat din nou lacrimile sa iasa.Vreau acasa!Mi-e dor de mama!Probabil este atat de ingrijorata...intrebandu-se unde sunt...Doamne,te rog,ai grija de ea!Atat iti cer!Si daca poti sa ma duci inapoi!
       Dupa un timp au inceput sa se auda niste zgomote din afara camerei unde eram.M-am ridicat din pat si m-am dus spre usa.Am stat timp de cateva secunde cu mana pe clanta,gandindu-ma la ce sa fac,dar pana la urma m-am hotarat s-o deschid.Imediat ce-am deschis-o,am ramas holbandu-ma ca o proasta,in loc s-o inchid la loc.Klaus se batea cu patru tipi,care incercau sa-i puna un fel de bretara metalica,iar doi erau deja pe jos.
        -Fetito,fugi!striga cand ma vazu.
        Stateam si ma uitam la el,nestiind ce sa fac,cand unul din tipii aia a inceput sa vina spre mine.Klaus le-a tras cate un genunchi la locul sensibil,apoi l-a aruncat pe cel care venea spre mine in perete.
         -Fugi!Acum!
         N-am mai stat deloc pe ganduri si am luat-o la goana,dar cand sa ies afara,l-am vazut pe jos,batut.Cum naiba au reusit?E varco-vampir,ce naiba!M-am uitat mai atenta si am vazut bretara metalica pe care tot incerca sa i-o puna.Poate are vreo legatura cu ea.In fine!Chestia este ca nu-l pot lasa asa.M-am uitat rapid dupa o arma,ceva.Era un cutit pe o masa,asa ca am fugit repede,l-am luat si i l-am aruncat lui Klaus.Acesta l-a prins si i-a injunghiat.S-a ridicat si m-a luat de acolo.Alergam pe strada.Incotro,habar n-am,eu doar ma tineam dupa el.Dupa un timp m-am oprit sa-mi trag rasulfarea.
          -Nu ne putem opri!Ne pot ajunge!
          -Dar i-ai injunghiat!
          -Sunt vrajitori.Se vor vindeca repede.
          -Dar esti Klaus!Cum de fugi de ei?
          -Sorta ti-a zis de mine?
          Fir-ar!Am uitat!
          -Nu...Mai bine lasa-o balta,Klaus.
          -Asa ai zis si mai devreme.In camera.
          -Stiu..Ce-i cu bretara aia?
          -E vrajita.De Amelia!
         Cand ii pronuntase numele,o facuse cu o ura de nedescris.Cine o fi?N-am auzit de ea...Odata cu aparitia mea aici,multe s-au schimbat.
          -Ce face mai exact bretara?
          -Imi anuleaza toate puterile!
          -Ce...?Vrei sa spui ca...
          -Da!Sunt inutil!
          Sa-mi bag picioarele...Klaus...Marele Klaus!E..e..e fara puteri...E o nebunie!
          -De aceea iti spuneam ca nu ne putem opri decat cand suntem in siguranta.
          -Klaus...,am inceput.
          -Ce-i?
          -Vin spre noi!
          -Hai!
          Ne-am pus din nou pe fuga,dar eu,ca proasta,m-am impiedicat si am cazut.Klaus vrea sa se intoarca dupa mine,dar l-am oprit.
          -Nu!Pleaca!Ma descurc eu!
          -S-o crezi tu,fetito.
          S-a intors si m-a ajutat sa ma ridic,dar nu puteam sa merg.Proasta,proasta,proasta!De o mie de ori,proasta!De ce nu pot sa fiu si eu mai atenta!
          -Urca,spuse urcandu-ma pe o banca si intorcandu-se cu spatele.
          Stai putin...Ce face?
          -Poftim?
          -Urca odata in spatele meu,fetito!
          Enervantul!
          -Poti sa nu-mi mai spui,fetito?Am si eu un nume,da!Ramona!
          -OK...Ramona.Urci odata?Ne ajung vrajitorii!
          -Da,da!
          M-am prins de gatul lui,apoi mi-am pus picioarele in jurul taliei lui.
          -Tine-te bine,spuse incepand s-o ia la fuga.
          Trebuie sa recunosc.E bine sa fii carata de altcineva.Doamne!Ce nebunie!
          In timp ce Klaus alerga cu mine in spate,trecu o masina pe langa noi.Stai putin!Recunosc masina!Era Damon!
          -Damon!am inceput sa-l strig.
          -Ce tot faci?ma chestiona ''masina''mea.
          -Il strig pe Damon.Ne poate ajuta.
          -Ha!
          -Poti sa nu mai fii asa?E vampir!
          -Bine!Du-te la el!spuse lasandu-ma jos si continandu-si drumul.
          -Klaus!Intoarce-te!
          -Ma descurc eu!
          -Klaus!
          -Ramona,esti bine!spuse Damon oprind masina langa mine.
          -Da...
          -Elena se va bucura enorm!
          -Stiu...
          M-am urcat in masina,si l-am auzit pe Klaus tipand.Cand m-am uitat in spate,i-am vazut pe vrajitorii aia afurisiti.Erau tot mai aproape,iar unul era cu mana in aer.Cu siguranta facea vreo vraja!
           -Damon,trebue sa-l ajungem pe Klaus!
           -Ce?
           -Iti explic mai tarziu!Acum nu e timp!Porneste!
           -Ce-i cu tine,Ramona?Idiotul ala te-a rapit,iar tu...
           -Atunci ma duc singura!am zis deschizand portiera,dar Damon mi-a inchis-o.
           -Tu nu mergi nicaieri.
           -Nu ma poti opri!
           Am sarit din masina,dar Damon si-a folosit viteza si m-a oprit.
           -Da-mi drumul!O sa-l prinda!
           -Se poate apara si singur!
           -Ba nu!Nu intelegi.Nu-i pot lasa sa-l prinda!
           Ma zbateam in zadar.Era prea puternic.M-am lasat sa cad pe asfalt,si odata cu mine,si lacrimile mele.Daca-l prind,il omoara.Nu pot lasa sa se intample asta.Dar ce sa fac?Doamne,ce se intampla cu mine?De ce imi pasa atat de mult de el...?
           -Ce ti-a facut?intreba Damon lasandu-se pe vine.
           -Nimic.Nu mi-a facut nimic.
           -Atunci ce-i cu tine?De ce vrei sa-l ajuti?
           -Nici eu nu stiu!Tot ce stiu,e ca nu-l pot lasa asa!Te rog...
           S-a ridicat si a deschis portiera pasagerului.
           -Urca.
           -Nu.
           -Nu ma face sa te iau cu forta.
           -Daca o faci,voi avea grija ca Elena sa nu te ierte niciodata!
           Stiu ca nu-i deloc frumos ceea ce fac,mai ales ca i-o fac lui Damon!Pe care-l adoram la nebunie,dar acum e diferit.Nu mai sunt fata aia care are o gramada de postere cu Damon Salvatore si viseaza sa-l intalneasca si sa-l vada mereu fericit.Nu mai sunt deloc aceea fata.Cate s-au putut intampla intr-un timp atat de scurt!Dar chestie e ca s-au intamplat!
            -Fie!Mergem dupa el.Urca.
            -Jura-mi ca nu ma minti.
            -Jur.Multumita?
            -Da,am spus stergandu-mi lacrimile si urcand in masina.
            Urca la volan si porni.Spre Klaus.Bun.
            Cand am ajuns in dreptul lui,era inconstient,iar idiotii aia de vrajitori,il urcau intr-o duba.De unde a mai aparut si asta?
             -Trebuie sa-i omori.
             -Uite ceva ce-mi va face placere.

             -Ai grija!

             -Tu doar baga-l pe Klaus in masina,de restul ma ocup eu.
            Pe doi reusi sa-i ia prin suprindere,si le-a scos inima,dar cu ceilalti cam avea de furca.Am coborat repede din masina si m-am dus la Klaus.L-am apucat de brate si am inceput sa-l car in masina.Doamne,ce greu e!Dupa ce l-am bagat m-am dus sa-i dau unuia cu o creanga destul de groasa,pe care am gasit-o pe jos,la locul sensibil.Acesta cazu jos injurand,iar eu i-am dat un picior in fata.
             -Ia de-aici!

             Il loveam intr-una,nelasandu-l sa se ridice,sau sa faca vreo vraja.Damon avu timp sa-l termine pe cel cu care se batea si veni spre mine.

             -Treci in masina,ma ocup eu.
             M-am dus in spate,langa Klaus.Dupa ce il omori si pe ala,urca la volan si porni.Spre casa,presupun.  
              Asta nu mi se intampla mie!Care naiba e treaba cu Klaus?Nici eu nu stiu!Mai simt ceva pentru Damon?Sincer,nu prea...Daca mi-ar fi zis cineva acum cateva zile ca voi ajunge intr-o lume paralela The Vamipre Diaries si ca voi inceta sa-l ador pe Damon,si ca nu-l vreau mort pe Klaus,n-as fi crezut!