Sarbatori fericite!

     Va doresc sarbatori fericite si tot ce va doriti!:x;x
       

O noapte cu Klaus si Elena

            
    Sangele ruginiu i se prelinge gat,iar el isi infinge coltii si mai adanc,facand-o sa tipe de durere.Fortele o paraseau,lasand-o precum o marioneta in mainile papusarului.Culoarea ii pierii din obraji,iar bataile inimiI incetara.Corpul ei neinsufletit cazu la pamant.
    Ochii lui albastri erau in cautarea a altei fete care sa-i potoleasca setea,cand o vazu.Pletele brunete ii cadeau drepte pe spate,iar rochia alba,lunga pana-n pamant,ii punea in evidenta silueta supla.
     Isi trecu mana prin par,nestind ce sa faca.Intr-un sfarsit indrazni sa inainteze spre ea.
     -Vad ca pana la urma te-ai hotarat sa vii.
     Fata isi lasa privirea in jos,iar obrajii i se imbujorara.
     -Da.Te-ai suparat?
     Ii ridica barbia,facand-o sa-l priveasca in ochi.
     -Niciodata nu m-as supara!
     Tanara zambi,facandu-l pe Klaus sa-si treaca un deget peste buzele ei moi.Ea il lua de mana si-l trase mai aproape,napustindu-se asupra buzelor lui.El ii raspunse cu aceasi dorinta la sarut,tinandu-i trupul fragil cat mai apropae de-al lui.Isi duse buzele pe gatul ei,inspirandu-i aroma de liliac si simtindu-i sangele pulsandu-i prin vene.Caninii se lungira,strapungandu-i gatul.Sangele cald incepu sa-i curga in gura,imbatandu-l cu aroma lui.Elena incerca sa se traga din stransoarea lui,dar Klaus era prea absorbit de gustul sangelui ei,ca sa observe.
     -Klaus,ma doare!
     Auzind acele cuvinte,se retrase rapid,disparand in noapte.
     Ea isi rupse o bucata din rochie si si-o duse la gat,privind prin intuneric,in cautarea lui.Dupa un timp,vazand ca nu-i de gasit,se indrepta spre casa,cu privirea trista.Fiind cu gandul la el,nu observa silueta din fata ei,de care se ciocni.
      -Imi cer scuze,eram cu mintea in alta parte.
      -Nu face nimic,spuse o voce de barbat.
      Elena incerca sa-i vada chipul,dar negura noptii n-o lasa.Vru sa-si continue drumul,dar strainul o prinse de brat,tragand-o spre el.
       -Hei!Da-mi drumul!
       -Fii fara grija,vei murii rapid,si spunand asta,o musca.
       Necunoscutul fu propulsat in aer,iar fata ii auzii urletul de durere,care dupa un timp se stinse.
       -Esti bine?o intreba Klaus tragand-o in bratele lui.
       -Acum ca esti aici,da!ii raspunse sarutandu-l.

                                                  The End

Si doua clipuri cu ei care-mi plac la nebunie

  

Vampires

Capitolul 10:KJ

    In acest capitol ve-ti avea o supriza chiar placuta,zic eu.    Lectura placuta!

                         
      Luminita iesi din camera Ramonei si se duse in sufragerie.
      -Cum se simte?intreba Elena.
      -La fel!
      Se puse in bratele lui Tyler si lasa cateva lacrimi sa-i cada.Tyler i le sterse si o saruta pe frunte.
      -Va fi bine,doar ca are nevoie de timp.
      -Nu stiu ce sa zic...Ceea ce i-a fost facut,e...e groaznic!Nu cred ca-si va revenii!
      -Trebuie sa speram!spuse Damon mangaind-o pe Elene pe spate.
      -De Klaus mai stii ceva?il intreba Luminita pe Damon.
      -Nu.De acum 10 zile nu l-am mai vazut.Cred ca ma voi duce pe acasa,sa vad daca a aparut.
      -OK,spuse Elena sarutandu-l scurt.
      Damon porni spre Pensiunea Salvatore,dar pe drum se opri,fiindca auzi o voce foarte cunoscuta venind din apropiere.Isi concentra auzul asupra vocii.
      -Acum...cred c-ar trebui sa te intorci,ca ceilalti sa nu banuiasca nimic,spuse Katherine.
      ''Cateaua asta''gandi Damon.
      -Uita ca m-ai vazut si uita ce i-ai facut Ramonei!
      ''L-a constrans pe Klaus s-o violeze pe Ramon!!Dumnezeule!Nenorocita asta!O omor!Gata!De-aici nu mai pleaca vie!''
       Isi scoase tranchilizantul cu verbina din buzunarul jachetei,si cand pleca de langa Klaus,i-o baga in spate.Dupa ce cazu jos,o lua pe umar si-si continua drumul spre Pensiune,lasandu-l pe Klaus sa se intrebe ce cauta acolo.Ajuns acasa,se duse in spate si o lega pe Katherine de un copac,apoi o stropi cu benzina.
       -Damon...,spuse aceasta trezindu-se.
       -Salutari catea.Te-ai trezit sa simti flacarile iadului?spuse el scotand un chibrit si aprizandul.
       -Ce faci?Termina!
       -Dar e asa de amuzant...,continua plimband flacara prin fata ei.
       -Damon,da-mi drumu!
       -Nu prea cred...Ti-a venit sfarsitul!In sfarsit Katherine Pierce va arde in flacari!spunand asta,arunca chibritul spre ea.
       -Nuuu!tipa Katherine cand flacarile o ardeau.
       -Adio!
       Se duse in casa,lasand flacarile s-o omoare odata pentru totdeauna.
       -Damon,ce ma bucur sa te gasesc!spuse Klaus vazandu-l.
       -Salut.
       -Cine tipa?
       -Nu conteaza.De ce ma cautai?
       -Stii unde este Ramona?Am cautat-o in toata casa,dar nu este.Si inca ceva...stii cumva cum am ajuns pe strada?Imi amintesc ca eram in spate,afara,asteptand-o pe Ramona.
        -Asta s-a intamplat acum 10 zile.
        -Ce?
        -Ia un loc.O sa-ti povestesc totul.

        Klaus fugii imediat ce aflase spre casa Elenei.
        Batu la usa.
        -Da?spuse Elena deschizand.Klaus!
        -Trebuie s-o vad!
        -E in camera ei.
        Urca repede scarile si intra in camera.
        -Ramona?
        Nimic.
        Se apropie de ea si se aseza jos.Isi duse mana pe bratu ei,iar aceasta tipa cand il vazu.
        -Nu-ti fac nimic!Te rog,linisteste-te!
        Ramona continua sa tipe,facandu-i pe Luminita,Tyler si Elena sa urce in camera.
        -Ce s-a intamplat?intreba toti.
        -Sa plece!Sa plece!
        -Ma uraste!spuse Klaus iesind din camera.
        Luminita se duse dupa el.
        -Klaus,stai!De ce spui asta?
        -Fiindca...eu...eu am violat-o.
        -Ce??
        -M-a obligat Katherine.
        -O omor!
        -Deja a facut-o Damon.
        -Ma bucur!
        -Daca nu mai nimic de zis,eu am sa plec.
        -Unde?
        -Nu stiu...Departe de ea.
        -Dar va iubiti!
        -Gresesti.Eu o iubesc,dar ea ma uraste!
        -Fiindca nu stie adevarul.
        -Chiar daca ar afla,tot m-ar ura!Ceea ce i-am facut...Nu m-ar ierta niciodata!
        -Nici nu stii cat de rau imi pare de situatia asta!
        -Si mie,dar nu putem schimba nimic.Ai grija de ea!
        -O sa am!Mereu voi avea!
        -Stiu.Adio Lumy!
        -Adio Klaus! 

                                                               ***

        Au trecut cinci ani decand Klaus a plecat.Uneori ma gandesc la ce s-ar fi intamplat daca as fi aflat la timp adevarul.Poate as fi alergat in bratele lui Klaus spunandu-i ca-l iert si s-o luam de la capat,lasand trecutul in urma,sau nu l-as fi iertat si l-as fi lasat sa plece si dupa ceva timp,as fi regretat,ca acum.
        Eu am vrut sa ma intorc in lumea reala,dar Lumy m-a rugat sa ramanem.E topita dupa Tyler,si el dupa ea.Am fost de acord,mai ales cand am aflat ceva ce mi-a schimbat viata pentru totdeauna.Atat timp cat in lumea noastra e ca si cum n-am fi plecat niciodata....putem sta cat vrem.

        M-am dus sa-mi fac un dus,apoi m-am indreptat spre sifonier.Mi-am luat o rochie bleumarin,peste genunchi si o pereche de sandale albe.Parul mi l-am impletit in doua codite,apoi mi-am pus lantisorul cu inima,care se deschide,lasand la vedere o poza cu mine si Klaus. 

                                                      

       M-am dus in bucatarie,unde am dat de Elena,care pregatea micul-dejun,si de Damon,care o saruta pe gat,nelasand-o sa-l pregateasca.

       -Buna dimineata!

       -Buna dimineata,spusera amandoi.

       Am luat un pahar si mi-am pus niste lapte.

       -Ce faceti?

       -Eu incerc sa pregatesc micul-dejun,dar domnul aici de fata,nu ma lasa.

       -Bai vampirasule,lasa-mi sora in pace.

       -Vampiras?repeta venind spre mine si aruncandu-ma pe umarul lui.Stai sa vezi ce poate face vampirasul asta!

        -Unde crezi ca pleci cu mami a mea,spuse KJ punandu-se in fata lui.

        Da.KJ e fiul meu.Are 4 anisori si cinci luni si niste ochisori albastri,la fel ca-i taticul lui.

       Dupa ce Klaus a plecat,am aflat ca sunt insarcinata.La inceput nu l-am vrut,dar ceilalti nu m-au lasat sa avortez,si nu regret.El e raza mea de lumina.Imi da putere sa merg mai departe.

       -La o mica plimbare.

       -Ba nu!O s-o lasi jos,ca de nu...!

       -De nu ce?

       -Nu mai vorbesc cu tine!spuse facand un botic,de-ti era mai mare dragul.

       -Of,of!O las.

       Dupa ce ma lasa jos,l-am luat pe KJ in brate si l-am umplut de pupici.

       -Mami,mai usor,ca ma albesti!

       -Unde ai mai auzit si asta?

       -Pai...de la unchiu'!

       -Campionule,ce-am vorbit noi?Era un secret!

       -Si ce te mai invata unchiu',scumpule?

       -Eh...vorbim si noi ca intre barbati!spunand asta,toti am inceput sa radem.

       -Ca intre barbati?spuse Elena tragandu-l pe Damon de ureche.Lasa ca-i arat eu lui,daca te invata la prosti!

        -Tusii Ele,nu fi rea cu el!

        -Daca si-o merita!

        -Ti-e fomica,scumpule,l-am intrebat trecandu-mi mana prin parul lui.

        -Mmmm,da!Ce avem de papat,mamico?

        -Matusa Elena pregateste clatite cu ciocolata.

       -Belisimo! 

       -Asta tot de la unchiu' Damon ai invatat-o,nu?

       -Yep!

       -Si asta la fel...

       -Dublu yep!spuse incepand sa rada.

       Am mers in sufragerie si i-am dat drumul la desene,pana ce Elena a terminat de pregatit clatitele.Dupa ce-am mancat m-am dus sus si mi-am luat geanta.L-am pupat pe KJ si l-am rugat pe Damon sa-l duca la gradinita,apoi am plecat la serviciu.Eram doctor pediatru.

        Damon il lua pe KJ ca sa-i dea rucsacelul pe care il cumparase pentru prima zi de gradinita.Cand ajunse,vazu parcata o masina necunoscuta.

        -Credeam ca nu mai vii!spuse Klaus iesind din masina.

        Damon il analiza putin,si obseva ca nu mai avea bretara metalica.Probabil reusise sa scape de ea.

        Klaus privi spre copil,spre Damon,apoi spre mainile lor impreunate.

        -Cine e baiatul?

       ''Sa-i spun sau sa nu-i spun?''se gandi Damon.''Mai bine o las pe Ramona sa-i spuna.''

       -O sa afli curand.

       Klaus se uita confuz la el.

       -Cine este el?intreba baiatul.

       -Un vechi prieten.Hai fugi si ia-ti rucsacul.Te astept aici.

       -Am fugit!

       Odata ce KJ intra in casa,Damon intreba:

       -Ce faci aici?

       Klaus se rezema de masina,iar tristetea isi facu aparitia in ochii lui.

       -Adevarul e ca...am venit aici,deoarece e locul unde ma simt cel mai aprope de Ramona.Iti vine sa crezi ca dupa cinci ani inca n-am uitat-o?

       -Off...Klaus,daca-i stii!

       -Ce sa stiu?

       -Mai bine te las pe tine sa afli!

       -Ce-i cu atat mister?

       -Mai prietene,incepu Damon punandu-si bratul peste umarul lui,du-te la spitalul R&K si intreaba de doctora Gilbert.

       -Spitalul asta nu era inainte...si Elena a devenit doctora?

       -Da si nu.

       -Damon,fii mai clar!

       -Da,inainte nu exista spitalul asta,si nu,Elena n-a devenit doctora.Te rog eu,nu mai pune atatea intrebari si fa ce ti-am zis.

       -OK,o fac.Ne mai vedem.

       -Ne mai vedem.

       Dupa ce Klaus pleca,Damon il duse pe KJ la gradinita,apoi se duse la Elena sa-i povesteasca noutatile.

   

   Nu stiu cat de mult se potriveste melodia cu capitolul,dar pe mine m-a inspirat.Sper sa va placa;*                             

Capitolul 9:Aparente inselatoare

                                   
     Elena tipa din cauza durerii,zbatandu-se sa scape din stransoarea lui.
     -Da-i drumul!maraii Damon arucandu-l afara, si spargand usa.Daca mai indraznesti o singura data s-o atingi,te omor!Nu-mi pasa ca-mi esti frate!Te omor!
     Stefan se ridica furios si-l trantii intr-o masa,care se rupse,sub greautatea lui.Damon lua un picior a-l mesei,vrand sa-l infinga in el,dar Stefan il evita.
     -Damon,prinde!striga Alaric intrand in casa si arucandu-i o grenada cu verbina.
     Damon o prinse si o arunca spre Stefan,nimerindu-l in fata.
     -Futu-ti...,incepu el,dar se opri cand un tranchilizand cu verbina ii fu infipt in spate,cazand jos.
     -Ce-o sa faci cu el?intreba Elena.
     -Deocamdata vreau sa aflu ce cauta aici,asa c-o sa-l inchid,apoi mai vedem.
     Isi intoarse privirea spre Alaric.
     -Ai picat chiar la tanc!
     -Norocul tau!
     -Eh...ma descurcam si singur.
     -Cum spui tu,rase Alaric dandu-si ochii peste cap.

     M-am trezit intr-o camera necunoscuta,dar n-am stat s-o inspectez,fiindca amintirile-mi reveneau,precum niste pumnale infipte in inima.Lacrimile mi-au parasit ochii,amintindu-mi de dradarea lui Klaus.De momentele in care-mi spunea ca ma iubeste.Dar au fost doar minciuni,iar eu ca o proasta le-am crezut.
      -Te-ai trezit,spuse Lumy intrand.
      Mi-am sters lacrimile,nedorind s-o ingrijorez.
      -Da.
      Se aseza langa mine.
      -Daca ti-a facut ceva...,incepu dand cu pumnul intr-o perna.
      -Nu conteaza.
      -Cum s-o las balta?!Uite-te si tu in ce hal esti!
      -Lumy,las-o balta!

      -Nu!N-am degand s-o las balta!Chiar acum ma duc la el!

      Am vrut s-o opresc,dar era deja prea tarziu.Plecase.

      Klaus era tot afara cand aparu Luminita.
      -Ce dracu' i-ai facut?
      -La ce te referi?
      -Hai nu te mai preface!

      -Fii clara!

      -Sunt destul de clara!Ce i-ai facut?
      -Nu stiu despre ce vorbesti.
      -Tu esti prost,sau te prefaci?
      -Nu ma prefac si ai grija cum imi vorbesti!
      -Terminati!spuse Damon.Stefan e aici,probabil l-o fi constrans.
      -Ramona a spus ca l-a vazut sarutanduse cu ''ea''!Ma indoiesc sa fi fost Stefan.
      -Katherine!spuse Damon si Klaus in acelasi timp.
      -Katherine?repeta Luminita.
      -Stefan este aici,asa ca nu ma mira sa fie si ea.
      -Stefan e aici?intreba Klaus mirat.
      -Da.Nesimtitul a venit sa-mi spuna ca Elena ii apartie,auzi...Acum e inchis.
      -Si ce treaba are cateaua de Katherine cu prietena mea?

      -Avand in vedere cat de mult a necajit-o Klaus,probabil a aflat de relatia lor si vrea sa se razbune pe el.

      -Dac-o vad,o omor!spuse Klaus furios.

      -Inseamna ca mai ai mult de asteptat!spuse Luminita luandu-l de brat si tragandu-l dupa ea.Acum trebuie sa vorbesti cu Ramona si sa-i spui c-ai fost constrans de blestemata aia!

      -Sunt de acord cu tine.Pa Damon!
      -Pa-pa!

      Eram ghemuita in pat si cu plapama peste mine,cand usa se deschise.Am presupus ca este Lumy.
      -Nu trebuia sa te duci.
      Nu spuse nimic.
      -Ce-i cu tine,fata?
      Se baga in pat,langa mine.
      M-am dezvelit,sa vad ce are,cand il vad pe Klaus.M-am dat repede jos din pat.
      -Te rog,nu fugii de mine!
      -Ce cauti aici?
      Se ridica din pat,venind spre mine.
      -Trebuie sa vorbim!

      -Nu avem ce vorbi!am spus mergand spre usa,dar era inchuiata.

      Ce naiba?
      -Lumy!
      -Te rog,asculta-ma!
      -N-am ce asculta!
      -Katherine m-a constrans!
      M-am intors cu fata spre el.
      -Ce?
      -Eu n-as saruta-o niciodata!Te iubesc doar pe tine!
      -De unde stiu ca nu ma minti?
      -Te rog,Ramona,crede-ma!Te iubesc!
      -Sa zicem ca te cred...De ce-ar face asta?
      -Din razbunare.A aflat de noi,si stie ca daca tu suferi,sufar si eu!
      Sa-l cred?Chiar nu stiu ce sa fac!Are sens ce spune el,dar totusi...daca ma minte?Off!
      -Te implor!spuse asezandu-se in genunchi.
      -Klaus,ridica-te!am spus tragandu-l de brate.

      -Doar daca-mi spui ca ma crezi!

      -Te cred!
     S-a ridicat si m-a luat in brate,invartindu-ma.
     -Te iubesc!
     -Eu mai mult!
     -Ba eu mai mult!
     -Ba nu!Eu mai mult!
     -Ne iubim amandoi la fel!spuse lasandu-ma jos si sarutandu-ma.
     -Da!
     -Ce-ai zice de-o plimbare,inimioara mea?
     -Suna interesant...Singurei?
     -Doar noi si natura.
     -O plimbare prin padure...doar noi...singurei...?Sa mergem!
   
                                                         ***

     Ne plimbam,tinandu-ne de mana,cand Klaus ma trase catre o poenita.Ne-am intins pe iarba si am ramas asa.Cu mainile impreunate,ochii inchisi si lasand soarele sa ne incalzeasca pielea.
     -Cred c-ar trebui sa plecam,am spus vazand ca se intuneca.
     -Dar abia am ajuns,pisi!
     -Imi place ''pisi'',dar chiar ar trebui sa plecam.
     -Nu pleci nicaieri!spuse suindu-se peste mine si inlantuindu-mi bratele.
     -Klaus,chiar nu-i amuzand deloc.Hai sa mergem.
     -Am.Spus.Nu!
     -Da-mi drumul!Ce-i cu tine?
     -Ai nu fii asa...Ma distrez si eu putin...
     -Asta nu e amuzant deloc!
     Am incercat sa ma eliberez,dar nu vroia sa-mi dea drumul.
     -Klaus...te rog...
     -Ce ma rogi?spuse mangaindu-mi obrazul.

     -Da-mi drumul.

     -Si daca nu vreau?continua coborand la piept si deschizand primul nasture de la camasa.
     Cu mana libera am incercat sa-l imping de pe minne,dar degeaba.Incepeam sa ma panichez!Ce vrea sa faca??
      Se ridica,dandu-mi mana sa ma ajute,dar dupa aceea,ma tranti cu fata la pamant si se suii peste mine.
      -Klaus!am tipat cu lacrimi in ochi.Te rog,lasa-ma!
      Ma zbateam,dand din maini si din picioare,dar fara sa obtin nimic.Am gasit o piatra,cu care am incercat sa-l lovesc,dar n-am reusit,iar el mi-a prins mainile cu niste catuse.Am inceput sa tip,sperand ca cineva sa ma auda si sa vina sa ma scape de cosmarul asta.
       Klaus imi rupse camasa si incepu sa ma sarute pe gat.Eu plangea,implorandu-l sa inceteze,dar nici nu ma baga in seama.Dupa un timp imi rupse fusta si boxerii,si l-am vazut deschiandu-si blugii.Am inceput sa plang si mai tare si sa-l implor si mai mult.
       -Nu stii cat de amuzand a fost sa ma prefac in tot acest timp ca te iubesc,iar acum...sa ma distrez cu tine!imi sopti la ureche in timp ce intra in mine.
       De ce mi se intampla asta?De ce?Cu ce-am gresit?Blestemata sa fie ziua cand am ajuns aici!Blestemata!Blestemata!Blestemata!Cum am putut sa cad in capcana lui?Cum??Doamne,de ce??Nu!!Te rog,nuu!!Fa sa fie doar un cosmar!Te rog spune-mi ca nu mi se intampla asta!Nuuu!
       Dupa ce termina,ma lua de par si incepu sa ma traga prin padure.N-am mai incercat sa fug,era in zadar.Doar lacrimile imi cadeau pe obraji,pline de durere si regret.

       Se oprii pe un pod.Cand m-am uitat in jos,am vazut apa.El m-a ridicat,si m-a impins.Nu m-a opus deloc.Chiar ma bucuram c-o face.Dupa toate astea,nu mai vreau sa traiesc.

       Apa imi intra in plamani,iar eu nici macar nu incercam sa ies la suprafata.M-am lasat trasa in adanc.In intuneric.Spre moarte.

                                                         ***

        Durerea era pretutundeni,sfasiindu-ma.Oare asa sa fie moartea?

        Niste voci cunoscute m-au facut sa realizez ca nu sunt moarta,cel putin nu la propiu.De ce nu m-au lasat acolo?De ce m-au salvat?Nu mai vreau sa traiesc!Vreau sa mor!Sa nu-mi mai aduc aminte de el!De minciunile lui...de mainile lui pe corpul meu...de faptul ca am fost a lui impotriva vointei mele...Vreau sa uit!Sa sterg aceste amintiri din capul meu!

                                                 ***

         Zilele trec greu,mereu dorindu-mi sa uit.Nu mananc,nu beau,nu vorbesc,doar stau intr-un colt al camerei si plang.Uneori ma intreb cate lacrimi mai pot varsa,dar ele nu se opresc,ci continua sa vina.Cu fiecare clipa care trece din ce in ce mai greu.Nu mai suport sa traies asa!Durerea ma distruge!Sunt moarta pe dinauntru.
         Usa se deschise si pe ea intra Luminita cu o tava.

         -Ti-am adus cartofi.Preferatii tai.

         N-am spus nimic.Doar stateam,uitandu-ma in gol,cu lacrimile cazandu-mi pe obraji.
         -Ramona,te rog,reactioneaza!Te rog!
         Dupa un timp,vazand ca nu fac nici un gest,pleca.

                

       

       

                                 Dupa ce-ati citit capitolul asta stiu c-o sa fiu moarta asa ca....

                           Mi-am pregatit cosciugul!Adio!Va iubesc!:x

Cum e viata...

Oare cum ar fi fost lumea dacă toţi am fii mai buni unii cu altii?Cu siguranţa,mult mai buna.Sincer,nu ştiu ce vreau sa scriu aici...cred ca dor despre unii oameni si viaţa.Au ajuns unii părinţi sa-si ingroape copiii abia nascuti de vii,sau sa-i abandoneze.Eu nu înţeleg un lucru.Dacă  nu vor copii,sau ştiu ca nu pot avea grija de ei,de ce nu au mai multă grija?Dar cei care-i abandonează,cum îi tine inima sa facă asta?Sunt nişte fiinţe nevinovate,si nu trebuie sa plătească ei pentru greşelile adulţilor.Copii au nevoie de iubire,sa fie alături de persoane care îi iubesc si ar face orice ca sa le fie bine,nu sa stea în orfelinate si doar sa-si imagineze cum este sa ai o familie si sa fii iubit.
       Sau alta chestie.Am citit odată intr-un ziar ca unu a făcut sex cu nepoatele lui de 8 si 9 ani!Cum poate cineva sa facă asa ceva?!Este oribil!Sau unii părinţi,care abuzează de proprii copii!Sau certurile dintre familie sau fraţi,din cauza banilor sau a pamanturilor.Ce-a ajuns lumea?Cum pot face asta?Chiar nu-mi pot explica!
     
     Uneori cand tristeţea te acapareaza,si parcă nu mai ai nici o cale de scăpare,decat moartea,este atat de uşor sa te laşi pradă acestei dorinţe...Dar nu trebuie s-o faci!Trebuie sa mergi mai departe cu capul sus si sa nu-ti pese ce spun alti,decat ceea ce spun persoanele care tin cu adevărat la tine si te apreciaza pentru ceea ce eşti!

Pe mess cu Maddie

    Deci...vorbeam pe mess cu Maddie,cand mă ''apuca'' nişte rime,sa zicem...

    Damon!Damon!Damon!
    Canta inima mea!
    Mintea-mi e înfrumuseţată cu chipul tău!
    Tu-mi apari în fiecare vis!
    Noapte de noapte!
    Ochii tai mă fac sa inebunesc!
    De dorul tău!
    Tu eşti îngerul meu întunecat!
    Unicul din lume!

    Una...si următoarea....

     Katherine,căţea ce eşti!
     De cate ori sa-ti spun!
     Departe de fetele mele sa stai!
     Căci de nu,arsă pe rug vei fii!
     Iar de data asta,nici ca nu vei mai scăpa!
                  Ha!


             Deci...ce zice-ti? ;;)

Capitolul 8:Nevazand adevarul

       Sper sa nu ma ardeti pe rug,ca pe Katherine,pentru ce-am facut!-S
        Va zic de pe acum!Blestemul lui Karherine a ajuns si pe la mine!:((:((

                                      
     Cand m-am trezit,eram in vechea camera a lui Stefan.Klaus nu era.
     M-am ridicat din pat ingrijorata,ca nu cumva totul sa fi fost doar un vis frumos,si l-am cautat prin casa.Era in bucatarie.
     -Neata' somnoroaso,imi spuse sarutandu-ma pe obraz.
     -Neata'.Ce faci aici?
     -Pregatesc micul-dejun.
     -Mmmm...bun.I-ai vazut pe Damon si Lumy?
     -Pe Damon nu l-am vazut deloc,iar Lumy cine este?
     -Aaa...scuze.Luminita e prietena mea cea mai buna.A vrut sa vina cu mine aici.
     -Aha...
     -Da sa te ajut,am spus luand un cutin si incepand sa tai cartofii.Cartofii prajiti sunt preferati mei.
      -Atunci ma bucur c-am ales sa fac cartofi si-o salata.
      -Ma bucur ca te-ai intors!
      -Iar eu ma bucur ca n-ai murit!
      -Ai fi vrut tu sa scapi asa usor de mine,am spus razand.
      S-a oprit din ce facea si mi-a luat cutitul din mana.L-a lasat pe masa si si-a impreunat mainile cu ale mele.S-a apropiat usor de mine,pana ce gura lui era doar la cativa mm de a mea.Inima imi batea cu putere,iar obrajii parca imi luasera foc.Buzele lui le-au atin pe-ale mele,iar eu parca eram deja in Rai.La inceput a fost doar un sarut mic,dar apoi dorinta a intrat in mine,facandu-ma sa-mi arunc bratele in jurul gatului lui si sa-l sarut cu pasiune.Si el mi-a raspuns la sarut,luandu-ma de talie si suindu-ma cu sezutul pe masa.Am inceput sa-i desfac nasturii camasii,iar dupa doua secunde era pe jos,iar eu imi plimbam mainile pe abdomenul lui.Klaus imi desfacea fermoarul rochii,in timp ce-mi lasa saruturi pe gat.
      -Porcilor!In bucataria mea!?se auzi vocea lui Damon.
      Cand ne-am oprit din ce faceam,Damon era in fata noastro,co privire de genul ''Sunte-ti morti!'',iar Lumy ne privea cu ochii iesiti din orbite de uimire.
       -Noi doar pregateam micul-dejun,spuse Klaus punandu-si camasa.
       Damon izbugni in ras.
       -Ramoniko,nu crezi c-ai uitat ceva?continua printre rasete.
       -Ce?
       -Fermoarul!spuse Lumy venind si inchizandu-l.
       M-am dat jos de pe masa si m-am dus sa tai cartofii.
       -Tu vii cu mine!Trebuie sa faci o baie.Arati ca dracu',spuse prietena mea tragandu-ma dupa ea.
       -Iar tu trebuie sa-mi spui ce te-a facut sa te intorci si ce naiba faceati aici!l-am auzit pe Damon,cand noi deja urcam scarile.
       
                                                           ***

       Soarele stralucea cu putere,iar eu si Klaus eram afara,intinsi pe o patura.Capul meu se odihnea la pieptul lui,iar mana lui imi mangaia parul.
       -Ce face-ti porumbeilor?spuse Lumy intrerupandu-ne linistea.
       -Stam.
       -Se vede.Am venit s-o anunt pe domnisoara Ramonika indragostita,c-o cauta Elena.
       M-am facut ca n-am auzit cum mi-a zis si am intrebat:
       -De ce?
       -Habar n-am.Te asteapta la masina.Apropo,eu ies cu Tyler in oras,deci o sa ma intorc tarziu.
       -OK.Distractie placuta cu varco-vampirul tau.
       -Mersi,mersi!
       Am auzit-o indepartandu-se,iar eu l-am sarutat scurt pe Klaus si m-am ridicat.
       -Nu pleca!
       -Si eu vreau sa raman,dar n-o pot face pe Elena sa ma astepte.Revin imediat.
       -Cum doresti tu,inimioara.Eu te astept aici.
       -OK,am spus si m-am indreptat spre Elena.
       -Salut  Elena!
       -Salut!
       -Despre ce vrei sa vorbim?
       -Chestia e...,incepu ea plimbandu-se de colo-colo.M-am gandit la ce-ai zis atunci...despre mine.Ca nu stiu sa-l apreciez pe Damon.
       -Sincer Elena,cam asa e.
       -Stiu...eu...m-am gandit sa-i dau o seanta.Cred...cred ca si eu simt ceva pentru el,dar nu sunt sigura.Tu ce crezi?
        -Elena,dar asta este minunat!Nu stii cat ma bucur sa te aud spunan asta!
        -Fac bine,nu?
        -Normal ca da!
        M-a imbratisat,mi-a multumit si a fugit in casa.
        Cat ma bucur pentru Damon!In sfarsit va avea parte de fericirea care o merita!
        Am luat-o inapoi spre Klaus.

        Klaus era intins,cu ochii inchisi,si bucurandu-se de caldura soarelui pe pielea lui.
        -O pasarica mi-a soptit ca nu mai esti acelasi,dar n-am crezut-o pana n-am vazut-o cu ochii mei.
        Klaus deschise ochii si se ridica.
        -Ce cauti aici?
        -Asa iti saluti tu o veche prietena?
        -De unde pana unde,prietena?
        -Klaus,Klaus,Klaus!Cat te-ai schimbat.
        -Ce vrei?
        -Cam greu de zis.Pe de-oparte te vreau mort,dar pe de alta parte...as vrea sa ma joc putin...sa te fac sa suferi!Pentru tot ce mi-ai facut tu mie!
        -Ce tot indrugi acolo?
        -Vezi tu Klaus...acum esti om,iar eu sunt vampir,si cred ca stii cat de usor imi e sa te constrang!
         -Sa nu indraznesti!
         -Rolurile s-au schimbat acum.Apropo...am aflat de idila ta cu muritoarea aia...Cum o chema...Ramona!
          -Doar incearca sa-i faci ceva si vei regreta!spuse dorindu-si s-o omoare.
          -N-am degand sa ma ating de ea,spuse razand batjocoritor.Ci s-o fac sa sufere,fiindca asa vei suferi si tu!
          -Fii clara!
          -Am...sa...te...,incepu acesta inaintand spre el,pana ce fetele le erau foarte apropiate,fac sa ma iubesti!
          -In visele tale!
          Il prinse de gat si-l privii in ochi.
          -Ma iubesti!Intotdeauna m-ai iubit!Imi aparti!
          -Te iubesc,repeta el.
          Ii dadu drumul.
          -Acum...Sa ne distram putin.
          Il arunca jos si se suii peste el,incepand sa-l sarute si sa-si plimbe mainile pe corpul lui.

          Mergeam vesela spre scumpul meu Klaus,cand i-am vazut.Se saruta cu ea!Klaus se saruta cu ea!Nu-mi vine sa cred!Tot ce mi-a zis au foat doar minciuni!Normal!Sunt doar o pustoaica!Cum s-ar putea uita la mine...Cum am putut crede ca ma iubeste!Cum???
           Am fugit de-acolo,cu lacrimi in ochi,si am dat de Lumy si Tyler.
           -Ramo,ce s-a intamplat?intreba Lumy ingrijorata.
           -M-a mintit,Lumy!In tot acest timp m-a mintit!
           -La ce te referi?
           -Niciodata nu m-a iubit!Klaus nu ma iubeste!
           -De ce zici asta?Doar stii ca el te...
           -Nu!am intrerupt-o.Nu ma iubeste!L-am vazut sarutandu-se!Era cu ea!
           -Care ea?intreba Tyler.
           -Cu...
          
           Ramona cazu la paman,lesinata.
           -Ramona!incerca Luminita s-o faca sa reactioneze.
           Tayler o lua in brate si o baga in masina.
           -Putem merge la tine?il intreba roscata.
           -Desigur.
           -Mersi.Pana nu aflu exact ce s-a intamplat,n-o vreau nici la un mm de idiotul ala!

           Damon si Elena se sarutau,cand fura intrerupti de niste apluze.
           -Ce frumos!In sfarsit printesa noastra s-a hotarat sa-i acorde prea iubitului meu frate,o seanta!Dar vezi tu,frate...Ea imi apartine mie!
            -Eu nu apartin nimanui!spuse Elena furioasa.
            -Ce cauti aici,''frate''?
            -Asa ma intampini tu pe mine,fratioare?Nu ti-ar strica sa inveti niste bune maniere.
            -De ce te-ai intors?Ce vrei?
            -Cum ar spune Katherine...Sa ma distrez!
            Ii infipse o tepusa aproape de inima lui Damon,si intr-o clipa era in fata Elenei,infingandu-si coltii in gatul ei.
           

          
         

Ceva ce am degand sa fac...

         Deci....cum spune si titlul.Am degand sa scriu doua povesti pe care le-am scris prin a 7-a pe caiete.Desigur ca voi corecta greşelile de exprimare si tot ce nu mi se pare în regula,dar acţiunea va fi aceasi.Nu cred c-o sa iasă prea multe capitole din ele,dar...tot o fac.Dar sa va anunţ....e o ''calceama de personaje''.Am băgat personaje de peste tot.The Vampire Diaries,Twilight,True Blood,Blood ties...
                            Sper sa va placă!Acum am fugit la treaba!



                   Va pup   

Creatia mea

         Am facut si eu niste clipuri mai de mult si m-am gandit sa vi le arat si voua.
Sa-mi spunti daca va plac...

Capitolul 7:Dulcea clipa a revederii

     Cand ne-am trezit,eram amandoua pe jos.În mijlocul pădurii.
     -Oare...,am început eu.
     -A mers?continua Lumy.
     -Alta explicaţie nu e,am spus zambind.
     -Atunci sa mergem sa-ti găsim iubitul.
     Am început sa mergem prin pădure,cautand ieşirea.Pană la urma am ajuns în oraş,de unde am început sa căutăm Pensiunea Salvatore.
     -Uite-o în fata!am ţipat sărind în sus,ca un copil mic.
     Lumy începu sa radă.
     -Gata,nebuno!Ca-l revezi acum!
     -Nu mai am răbdare!am spus luand-o la fugă spre casa.
     -Îndrăgostit-o!Ce mă fac eu cu tine!
     Am bătut la usa.
     -Damon!Klaus!
     Usa se deschide.Era Damon.
     -Cat mă bucur sa te vad!am spus imbratisandu-l.
     -Dar...
     -Ştiu,ştiu,am murit.Chestia este ca n-am murit cu adevărat,ci m-am întors în lumea mea,dar acum m-am întors înapoi!
      -Atunci si eu mă bucur sa te vad!
      -Fata,dacă mai faci asta o singura data,te omor!spuse Lumy.
      -Scuze.
      -Luminita Grigorescu,cea mai buna prietenă a nebunei astea!se prezenta.
      -Nu's nebună!
      -Ba da,eşti!spuse Damon.
      -Vezi!Pană si el e de acord cu mine.
      -Hai terminati amandoi.Unde-i Klaus?Vreau sa-l vad!E aici,nu?
      Damon se schimba imediat la fata.
      -El...
      -E bine,nu?l-am întrebat ingrijorata.
      -Da,e bine.
     Zambetul mi-a revenit.
      -Poţi sa-l chemi?Vreau sa vorbesc cu el.
      -Nu este aici.
      -Înseamnă ca-i la Elena.Mă duci la ea,te rooog?
      -Ramona.El a plecat.Din Mystic Falls.
      -Ce?Unde?De ce?
      -A zis ca nu mai vrea sa stea aici,fiindcă totul îi aduce aminte de tine.
      -Unde??
      -N-a zis.Îmi pare rău.
      Lacrimile si-au făcut apariţia,iar eu am căzut în genunchi.
      -Gata,draga mea!încerca Lumy sa mă linisteasca.
      -A plecat!El a plecat!
      E numai vina mea!Totul e din vina mea!Dacă nu mă purtam asa...dacă nu i-as fi spus ca-l urăsc...dacă i-as fi dat măcar o seanta...Dar acum e prea tarziu.El deja a plecat.Crezand ca-l urăsc,si ca din cauza lui mi-am luat viaţa.
      -Dragă prietenă,nu mai plange!
      -Cum sa nu plang....A plecat,crezand ca-l urăsc...E numai vina mea!
      -Nu-i vina ta!spuse Damon.
      -Ba da,si tu o ştii foarte bine!
      -Nu-i adevărat!Uite-te la mine!îmi ceru el.Klaus stia foarte bine cum ai fi putut reactiona,dar tot mi-a cerut s-o fac.
      -Ce mai conteaza acum,Damon?A plecat,iar eu...eu am rămas singura.
      Lumy îmi şterse lacrimile si mă îmbrăţişa.
      -O sa-l găsim.Îţi promit!
      -Multumesc ca-mi eşti alături!
      -Întotdeauna,dragă prietenă!

                                                             ***

      Zilele treceau precum picăturile de ploaie,si noi tot nu aflasem nimic de Klaus.Incepeam sa-mi pierd speranta.

      Eram în sufragerie,plangand,ca de obicei.Pe o masuta,statea o tava de mancare,de care nu mă atingesem nici azi.Tot ce vream era sa fiu singura.Doar eu si suferinta mea.Luminita si Damon incercasera de multe ori sa mă inveseleasca,dar nu reuseau.Chiar si Elena venise si-si ceruse scuze.I-am zis ca n-are de ce sa-mi ceara iertare,la urma urmei,nu sunt sora ei,si oricine ar fi reactionat asa.
        Uneori aveam senzatia ca-i aud vocea lui Klaus,sau ca-l vad...dar era doar în mintea mea.De ce?De ce mi se intampla asta?Pur si simplu de ce??Nu mai suport!M-am saturat!E prea dureros!De ce treabuia sa mă indragostesc de el?De ce?Nu putea sa fie Damon?Asa cum fusese la început?De ce a trebuit sa mă indragostesc chiar de el!
         Am aruncat patura de pe mine si m-am dus afara.

         Ploua cu galeata,dar nu-mi pasa.M-am intins pe jos,si am rămas asa.Privind spre norii negri,si cu ploaia udandu-mi toate hainele,si spalandu-mi fata de lacrimile varsate.Corpul începu sa-mi tremure din cauza frigului,dar eu tot nu m-am ridicat sa plec.Nu-mi pasa ca inghetam!Nu-mi pasa ca puteam sa mă imbolnavesc!Nu-mi pasa de nimic!Vroiam doar sa nu mai simt nimic!Sa nu mai fiu nevoita sa vars vreo lacrima!Sa nu mai simt durerea asta care mă distrugea secunda cu secunda.
        -Ramona!se auzii vocea barbatului de care m-am indragostit.
         Alte auzenii...o sa inebunesc!
         -Ce faci aici?Credeam c-ai murit!spuse lasandu-se jos langa mine si tragandu-mă la pieptul lui.Credeam ca n-o sa te mai vad niciodata!
          Chiar e el?Sau o alta farsa a mintii mele?
           I-am mangaiat obrazul,simtindu-i caldura.Chiar era el!
           -Klaus!Klaus,te-ai întors!Te-ai întors!
          Mi-am aruncat bratele în jurul gatului lui si mi-am lasat capul pe umarul lui.
          -Credeam ca mă urasti?
          -Nu!Nu te urăsc!Niciodata nu te-as putea ura!i-am spus privindu-l în ochi.
          -Inima mea!spuse mangaindu-mi obrazul si lasandu-mi un sarut pe frunte.
          -Te iubesc!Te iubesc,si mi-era teama ca mi-am dat seama prea tarziu!
          -Niciodata nu-i prea tarziu!
          M-am lasat în bratele lui,nevrand sa-mi mai dea drumul niciodata!El se ridica,cu mine în brate,si inainta spre casa.Mă aseza pe canapea,si se puse si el langa mine.
          Uitasem de tot,concentrandu-mă doar pe simplul fapt ca el era aici!Cu mine!
          Am adormit în bratele lui,scufundandu-mă intr-un somn adanc,dupa mult timp.