Inima nemiloasa
ochi de gheata
asculta-mi ruga:

iubeste neincetat
iubeste fara frica
iubeste pan-la final

Versuri by Maria


duminică, 26 ianuarie 2014

What is Happiness?







'' Nu este pentru noi. Relatia asta. Este destinata esecului. 

Te iubesc, stii...atat de mult...incat ma doare.

Dar n-o pot face. 

Nu putem fii impreuna.

Imi pare rau, Elena. ''

Damon aseza scrisoare pe noptiera, mutandu-si apoi privirea spre chipul ei. Atat de frumos, si pur. Ii atinse cu-n deget obrazul, zambind in coltul gurii. Poate ca-l va ura pentru asta, dar nu conta. Relatia lor nu era posibila. Nu conta cat de mult o iubea. Sau cat de mult zicea ea ca-l iubeste. Pur si simplu n-aveau niciun viitor impreuna.

Fiindca stia.

Stia ca va veni o zi, in care isi va da seama ca Stefan este adevarata ei dragoste. Si unica.

Sufletul ei pereche.

Lasa o lacrima sa i se prelinga pe obraz, in timp ce-i saruta buzele pentru ultima data.

Un ultim sarut.

- Adio, printesa mea, ii sopti, pasand apoi spre usa. Ramase in prag, cu mana pe clanta.

Durea.

Durea s-o paraseasca.

Inspira profund, apasand clanta.

O ultuma privire.

Un pas. Doi. Trei.

Inchise usa, cobori scarile, si parasi casa Gilbert.

Pentru totdeauna.


                                     ~ ~ ~ ~ ~ * * * ~ ~ ~ ~ ~

Zece ani.

Trecusera zece ani.

Damon intra in club, ducandu-se direct spre bar. Se aseza, si-i facu cu ochiul barmanitei, care zambi, timida.

- Cu ce va servesc? il intreba, rosind.

- Un whiskey sec, papusa. Tanara se duse sa ia sticla de wishkey, si-un pahar, lasandu-l pe brunetul cu ochi albastri sa-si plimbe privirea prin clubul plin de adolescenti, pe jumatate dezbracati, si morti de beti.

Oamenii.

- Un wiskey sec, anunta barmanita, punandu-i paharul in fata. El ii zambi. Un zambet strengar, cu care avea obiceiul sa zapaceasca orice fata. Fie ea om, sau vampir.

- La cat iesi? o intreba, dupa ce lua o gura din bautura. In seara asta avea chef de ceva proaspat.

- La 12:00, ii raspunse ea, vizibil entuziasmata ca un barbat asa chipes precum era el ii acorda atentie.

- Bun, zambi el, mai luand o gura. Te conduc acasa. Ii arunca un ultim zambet, inainte de-a parasi scaunul, si-a se pierde prin multime, lasandu-se purtat de acordurile muzicale ce-i explodau in ureche. In curand vreo cateva tipe incepura sa danseze in jurul lui, evident atrase, si dorind mai mult, insa el doar le zambea, plimbandu-si cate-un deget pe bratul, sau coapsele lor.

Pierdea vremea.

In sfarsit se facuse si ora 12:00, si putea s-o conduca acasa pe micuta barmanita. Jucaria lui din aceasta seara.

Ii oferi bratul, mergand pe jos pe strazile New York-ului, pana ajunse la casa Adrianei. Asa o chema. Un nume foarte frumos, pentru un chip frumos.

Adriana il invita in casa, oferindu-i ceva de baut, iar el accepta. Petrecura cateva minute vorbind. Etalandu-si farmecul irezistibil. Apoi trecu la actiune.

Se apleca peste ea, facand-o sa se intinda cu totul pe canapeaua din piele, de culoare maro, dupa care o saruta. Un sarut pasional. Plin de dorinta. Iar ea ii raspunse, ducandu-si bratele dupa gatul lui. Damon chicoti, coborandu-si buzele pe pielea gatului, unde-i lasa si-o muscatura, furandu-i un geamat de placere. Degetele i se plimbau pe coapsele ei, urcand pe sub rochia neagra cu volanase, si atingandu-i intimitatea, prin materialul chiloteilor. Ea isi lasa capul pe spate, simtindu-i degetele cum o mangaie in locul acela umed, trimitandu-i mii de fiori prin tot trupul infierbantat.

Nu dura mult pana o patrunse, aducand-o in extaz. Facand-o sa-i strige numele. In timp ce-si satisfacea si setea, sorbindu-i sangele cald si dulce, ce-i curgea prin vene.

Apoi pleca.

Pleca in noapte, plimbandu-se cu mainile in buzunarul jachetei negre, pe strazile New York-ului. Ca in fiecare seara.

Avand s-o ia de la capat.

Si din nou...

Si din nou...

Si din nou...

Doar distractie.

Si placere.

Dar fericirea, oare? Avea s-o gaseasca vreodata?

Sau era blestemat la o eternitate de suferinta?

Dupa zece ani, el inca o mai iubea.

Inca ii mai pastra chipul frumos, si gingas intiparit in memorie. Inca isi mai amintea de zambetul ei dulce, si de rasul ei cristalin, precum a-l unui copilas mic. Inca ii mai pastra aroma imbietoare, si caldura trupului.

Elena.

Printesa lui.

Intotdeauna o va iubi.



3 comentarii: