Lumea povestilor: noiembrie 2011

duminică, 27 noiembrie 2011

Hinder

vineri, 25 noiembrie 2011

       Mi-am luat o rochie din dantela,alba,cu maneci lungi.O pereche de pantofi albi,cu platforma si toc inalt.M-am dus în baie si m-am uitat în dulapiorul de deasupra oglinzii.M-am dat cu balsam de buze,puţin fard bleu si creion tot bleu.M-am dat cu un parfum cu aroma de liliac si m-am uitat după accesori.O pereche de cercei în forma de inima si un colier de argint,cu o semiluna.La par nu mi-am făcut nimic,l-am lăsat liber.M-am uitat în oglindă pentru ultima oară si am coborat în living.Am dat de Damon,care aşeza tacamurile si am îngheţat în fata uşii.Damon ma privii timp de o secundă,apoi isi continua treaba zicand:
       -Tu trebuie sa fii sora Elenei.
       Am aprobat din cap.
       -Damon Salvatore,un prieten de-al ei,spuse terminand de asezat si dandu-mi mana.Strangerea lui era uşoară,ca nu cumva sa-mi rupă mana.Normal ca putea.
       Cand m-a atins,m-ai aveam puţin si lesinam.Va dati seama?!Damon Salvatore m-a atins!
       Mi-am revenit în fire si i-am răspuns,ca nu cumva sa creadă ca sunt nebună.
       -Ramona.
       -Ei bine,Ramona,ce-ai spune sa te duci si sa-i spui Elenei ca totul e asezat si poate venii cu mancarea,fiindcă ceilalţi sunt aici în cinci minute.
       -Imediat!
       Am fugit în bucătărie.
       -Damon a spus ca poti aduce mancarea,ceilalţi sunt pe drum.
       -OK.Mă ajuţi?
       -Desigur.
       Cand m-am întors în living cu Elena,i-am văzut pe Tyler,Jeremy,Bonnie si Caroline.
       -Ceilalţi unde sunt?întreba Elena.
       -Alaric ajunge peste o jumătate de ora,iar Matt,spuse Caroline,dar a fost întreruptă de sunerie.A venit.
       Bonnie s-a dus sa-i deschidă.
       După ce erau toţi,Elena începu:
       -Ati aflat cu toţii ca m-ai am o sora,spuse uitande-se spre mine.Am zambit.Ea este Ramona,si vreau sa va purtaţi frumos cu ea.
       -Eu deja m-am prezentat,confirma Damon.
       -Bun.Ei sunt Tyler,Bonnie,Jeremy,Caroline si Matt,contina Elena.
       Toţi m-au salutat,apoi ne-am aşeza la masa.
       Tot timpul mă uitam spre Damon.Nu puteam rezista impulsului de-al privii.
       -Deci...ce spui despre hainele care ti le-am ales?începu Caroline luand o inghititura de suc.
       -Superbe!Le ador!
       -Vezi Elena?Ti-am spus eu c-o sa-i placă.
       -Se pare ca da.
       -Si ce clasa eşti?întreba Damon.
       -A 9-a.
       -Se pare ca va trebui sa te înscrii la o noua scoala,comenta si Bonnie.
       -Da.
       -Am uitat complet!spuse Elena.Trebuie sa te inscriu maine.
       -Elene,maine nu poti...,incepu Jeremy.
       -Ahh...am uitat complet!Damon?
       Ohh Doamne!
       -Merg eu cu ea.
       -Multumesc mult.
       -Oricand.
       După un timp a aparut si Alaric,apoi am văzut s-un film...
       Singurul lucru care mă intrebam,era:Unde este Stefan?Pe el nu-l vazusem deloc si nici nu vorbise nimeni de el.Sa fie oare posibil sa fiu în continuarea episodului noua,din sezonul trei?Se putea.Si daca aveam dreptate,asta insemna ca Klaus era pe-aici.La naiba!Mi-e frica de el!

                                               ***

         M-am trezit si m-am dus sa-mi fac un dus.Mi-am luat un tricou roz si o pereche de pantaloni scurti negri,si m-am dus în camera Elenei.Nu era.In living.Nici acolo.In bacutarie.Nici.Am urcat inapoi sus si m-am dus în camera lui Jeremy.Nici el nu era.
         Unde au plecat cu toţii?
         Ding-dong!Sa răspund sau sa nu raspund?
         Ding-dong!Daca-i Damon?Dar daca nu-i el?
         Pana la urma m-am dus sa vad cine e.Am deschis usa si...supriza!Nu era nimeni!Ce naiba?Am iesit din casa,ca sa mă uit mai bine si m-am trezit cu Klaus în fata mea.Va dati seama?!Klaus!Simteam cum picioarele imi cedeaza.Inima imi badea din ce în ce mai tare.S-a apropiat de mine si m-a privit în ochi.
         -Vino cu mine!
         Minunat!Incerca sa ma constranga!Noroc ca purtam verbina.Acum ce-ar trebui sa fac?Sa mă prefac ca-s constransa,sau sa fug?Nu,varianta cu fugitul nu-i buna.M-ar prinde intr-o sonoclipa.Deci mă prefac,iar cand e cu spatele,fug în casa.
          -Da.
          S-a intor cu spatele,iar eu am fugit direct spre usa.Dar Klaus e vampir,asa ca mi-a luat-o inainte,fiind deja în fata intrari.
          -Stii ceva fetito,mie imi place sa fiu ascultat!spuse dandu-mă cu capul de perete.
          Am simtit durerea,cum sunt luata pe sus,apoi totul s-a intunecat.

                                                        ***

           Elena se intoarse acasa si se duse în camera Ramonei,dar n-o gasi.Incepu s-o caute prin toata casa,dar nu era de gasit.Il telefona imediat pe Damon.
            -Da,Elena?
            -Ramona e cu tine?
            -Nu e cu tine?
            -Nu,am lasat-o acasa!Trebuia sa mergi cu ea ca s-o înscrii.
            -N-am gasit-o,si-am crezut c-ai luat-o cu tine.
            -N-am luat-o!Damon...
            -Vin acum!
            Inchise telefonul,si il astepta pe Damon.Telefonul suna chiar în momentul în care Damon intra.Elena raspunse imediat.
            -Alo?
            -Ce mai faci,draga mea?
            -Klaus!
            -Chiar el!Acum asculta-mă cu atentie!Surioara ta e la mine,iar daca vrei s-o mai vezi,il vei face pe fostul tau iubit,sa-mi de-a inapoi familia.M-ai inteles?
            -Ce...?Dar de unde stii c-o sa mă asculte pe mine?
            -Auzi,scumpo,nu-mi pasa cum faci,dar eu imi vreau familia inapoi!Asta daca mai vrei sa-ti vezi sora...
             -Sa nu indraznesti sa te atingi de ea!
             -Atat timp cat faci ce-a ce ti-am cerut,va fii bine,spuse inchizand.
             Elena scapa telefonul si lacrimile incepura sa-si faca aparitia.
             -Nemernicul ala,începu Damon.
             -A luat-o,Damon,a luat-o!
             -Shhh,îi spuse incercand s-o calmeze.Îţi promit c-o vom recupera.
             -Trebuie sa-l sun pe Stefan!
             -Nu cred ca-i va pasa.
             -Trebuie!
             Îşi şterse lacrimile si-l apela.
             -Alo?
             -Sunt Elena.
             -Elena!Cărui fapt datorez acest telefon?
             -Trebuie sa-i inapoiezi familia lui Klaus!
             -Nu.
             -Stefan,mi-a răpit sora!
             -Ai o sora?Parcă aveai un frate?
             -Isobel a mai avut o fata,înafara de mine.
             -Interesant...Tot n-o fac.
             -Te rog!De dragul vremurilor trecute!De dragul dragostei noastre!
             -Îmi pare rău,dar nu te pot ajuta,spuse inchizand.

joi, 24 noiembrie 2011

Dragostea ucide

             Aşteptand o dovada,
             A iubirii sale,
             În zadar zaboveste,
             În oceanele lui.

             Căci singurul lucru,
             Pe care il vede,
             E a lui plăcere,
             De a o vedea suferind.

              Cu lacrimi în ochi,
              Si inima zdrobita,
              Îi spune ca-l va iubii mereu,
              Si spre casa se-ndreaptă.

               Odată ajunsă,
               Ultimele ganduri,
               Pe-o foaie si le-aşterne,
               Si viaţa si-o răpeşte.

miercuri, 23 noiembrie 2011

Salvata de un inger 2

   M-am sculat din pat si m-am dus sa-mi fac o cafea.Toata noaptea mă foisem si avusem coşmaruri.Abia spre dimineaţa am reuşit sa atipesc puţin.Cădem de somn.
   După ce mi-am băut cafeaua,mi-am făcut un dus si m-am îmbrăcat pentru a pleca la birou.Odată ajunsă,m-am apucat de treaba.
   Trecuse o luna de cand îl intalnisem pe îngerul meu salvator.Vreeam sa-l revad.Sa raman captivă în oceanele lui albastre.Sa-i simt atingerea rece,pe pielea mea caldă.Sa-i aud glasul...
    M-am oprit din gandit si m-am uitat pe fereastra.
    Fulgii de nea acoperea oraşul cu o plapuma imaculata.Oamenii se grabesc sa ajung acasă,unde pot sta la căldură.Copiii se bat cu bulgari si construiesc oameni de zăpadă.Noaptea se aşterne încet-încet peste oraş,iar eu nu mi-am terminat treaba.Trag jaluzelele,ca sa nu mai fiu atrasa de peisajul de afara si continuai de unde am rămas.
    De-ndata ce-am terminat,mi-am luat geanta si-am pornit spre casa.Ignorand staţia de autobuz,si luand-o printre blocuri,ca în fiecare seara de acum o luna.Mereu dorindu-mi sa-l mai vad doar o data.
     Mergand,pierdută în ganduri,nici n-am observat ca cineva era în fata mea,si am intrat în acea persoana cazand în fund.
     -Ai grija p...,începu-i eu nervoasă,dar oprindu-mă în mijlocul propozitiei cand am văzut cine se afla în fata mea.
     -Ti-am spus ca ne vom mai intalni!spus ajutandu-mă sa mă ridic.
     -Tu...,am spus,neiesindu-mi altceva pe gura.
     -Da!Eu!
     Liniştea se asternuse între noi,iar eu eram hipnotizata de ochii lui.După un timp,el rupse tăcerea:
     -Am venit după tine!
     -După mine?
     -Da!Te vreau langa mine pentru totdeauna!Niciodată n-am mai cunoscut pe cineva ca tine!Mă fascinezi!
     -Chiar?am spus zambind.Si eu vreau sa fiu cu tine pentru totdeauna!
     -Atunci ce mai aşteptam?intreaba luand o suvita si mirosind-o.
     -Ahhh!Mirosi atat de delicios!
     Nu am zis nimic,doar am rămas privindul.
     Si-a apropiat buzele de gatul meu,iar eu credeam ca mă va saruta,dar în schimb m-a muşcat.Durerea era insuportabila,iar eu mă uitam la el implorandu-l sa mă ajute,dar nu făcu nimic.

                    ***

     M-am trezit cu o durere în gat,si am observat ca eram în pădure,întinsă pe iarba.M-am uitat în jur si am rămas uimită de cat de diferit era totul acum,Puteam sa vad totul,iar urechile mele puteau auzii pană în oraş.M-am ridicat cu o viteza uimitoare,iar cand m-am privit intr-un lac din apropiere,nici nu m-am recunoscut.
     Pielea îmi era palida,iar ochii rosii ca sangele.Parul blond spre roscat îmi cadea în bucle pe spate.Eram superba!
     Niste pasi m-au oprit din a mă cerceta,iar cand m-am intors,l-am văzut.Era un inger!Acum în vedeam mult mai bine!Ochii albastri,ii erau acum rosii,ca ai mei,si l-am intrebat nedumerita:
     -Ochii...parca-i aveai albastri?
     -Lentile de contact.
     Am ras si m-am dus spre el.L-am tras spre mine si l-am sarutat.Mi-a raspuns imediat la sarut,tragandu-mă mai aproape de corpul lui.
     -Daca tot vom fii impreuna de-acum inainte,nu crezi c-ar trebui sa-ti stiu numele?l-am intrebat,după ce-am terminat cu sarutatul.
     -James!
     -Iar pe mine...
     -Victoria,stiu!mă intrerupse el.
     -Nu-i corect!
     -Asta's eu!
     -Ce suntem?
     -Vampiri.
     -Tare!
     L-am mai sarutat o data,apoi si-a pus bratul după umarul meu si am pornit la drum,incotro ne-o purta viata.

marți, 22 noiembrie 2011

Salvata de un inger

      Am semnat ultimul document de pe ziua de azi,am lăsat totul în ordine la birou,si mi-am luat haina pe mie,indreptandu-mă spre ieşire.
  Vantul sufla cu putere,iar noaptea se lăsa peste întreg oraşul New Jeresy.
  Mi-am îndesat mainile în buzunarele hainei,si am mers spre staţia de autobuz.Îţi ingheta sangele în vene de frig.Odată ce-am ajuns la staţie,m-am uitat după vreun autobuz,dar nu vedeam nimic prin ceaţa asta.Si mai era si întuneric,pe deasupra.După vreo douăzeci de minute de aşteptat în gerul asta,m-am gandit s-o iau pe jos pană acasă.Nu aveam de mers decat vreo trei staţi.Nu era mult.Iar dacă o luam printre nişte blocuri,ajungeam si mai repede.Am luat-o la dreapta,si am intrat printre nişte blocuri.La un moment dat mi s-a părut ca aud pasi în urma mea,dar cand am privit în spate,nu puteam vedea nimic din cauza cetii si a beznei,asa ca am presupus ca mi s-a părut.
  Senzaţia ca cineva este în spatele meu nu mă părăsi deloc asa ca am început sa măresc pasul.Chiar cand mai aveam puţin si ieseam pe strada unde era apartamentul meu,cineva m-a împins intr-un perete.
  -Buna,frumoaso!spuse barbatul incepand sa-mi deschidă nasturi hainei.
  I-am dat un genunchi în locul lui sensibil,iar el a căzut jos,gemand de durere.Eu am rupto la fugă de acolo,dar barbatul s-a ridicat repede si a pornit pe urmele mele.M-a prins si m-a trintit jos.M-am lovit la cap,dar am ignorat durera si am încercat sa mă ridic,dar el m-a trantit din nou.S-a lăsat jos,peste mine si a început sa-mi dea hainele jos.Am vrut sa tip,dar mi-a acoperit gura cu o mană si cu cealaltă continua sa-mi dea hainele jos.Mă zbateam,dar degeaba.Era prea puternic.Îmi rupse bluza,lasandu-mă doar în sutien si ranji.Lacrimile începeau sa-si facă aparita pe fata mea.Nu putea sa mi se intample asta!De ce?
  Exact cand rămăsesem fără sperante,cineva îl lua de pe mine pe acel profitor.Mi-am pus repede haina pe mine si am privit spre salvatorul meu.
   Parul blond îi era prin intr-o coada la spate,iar ochii albaştri erau hipnotici.Fata îi era foare palidă,dar emana o frumuseţe aparte.Din colţul buzei i se prelingea un firicel de sange.Am privit panicată la picioarele lui si i-am văzut trupul atacatorului,cu o cicatrice în forma de semiluna la incheietura.Am facut doi pasi inapoi de teama,iar barbatul cu ochi albaştri a zambit.
   -Stai linistita,frumoaso!N-o sa-ti fac nimic!spuse apropianduse cu o viteza uimitoare.
   Mi-a dat o suvita după ureche si mi-a mangaiat obrazul.
   -Atat de calda...atat de...deliciosa!spuse mirosandu-mă.
   -Eu...cred c-ar trebui...sa plec...,am reusit sa spun.
   -Da...desigur...
   Si-a apropiat buzele de ale mele si m-a sarutat cu atata tandrete,inacat nici nu mai vream sa se mai opreasca vreodata.Dar s-a oprit si s-a intors cu spatele,disparand în întuneric,lasand în aer doar patru cuvinte,care mi-au facut inima sa pulseze mai repede.
    -Ne vom mai intalni!

Capitolul 1:Pana fermecata

       Imediat ce-am deschis ochii,m-am ridicat din pat si m-am dus la bucatarie,unde stiam c-o voi gasi pe mama,si am zis vesela:
       -Neata'!
       -Neata' scumpo.Ce-i cu veselia asta?
       -Cum?Nu stii?
       -Ce sa stiu?Ca-i ziua ta?spuse razand.
       -Pentru un moment am crezut c-ai uitat.
       -Cum as putea sa uit de ziua fiicei mele!spuse imbratisandu-ma si sarutandu-ma pe obraz.La multi ani!
        -Multumesc!
        -Acum fugi si pregateste-te pentru scoala.
        -Cat e ceasul?
        -9:00
        -9:00?!M-ai am o jumatate de ora sa ma pregatesc!Am fugit!
        M-am intors in dormitor,si am inceput sa scotocesc prin sifonier.

Ce sa iau...ce sa iau....offf!Oare cu se ma imbrac?Ce pacat c nu e vara,sa-mi iau o rochie...Nu conteaza!Am implinit 16 ani,si nimic n-o sa-mi strice ziua asta!Nici macar vremea!Oare de ce trebuia sa ma nasc in ianuarie...?

M-am uitat la ceas.9:11!Doamne!Cum trece timpul!Pana la urma mi-am luat o pereche de blugi conici,negri,si un pulover alb.Iar peste,un palton alb si o pereche de cizme,de asemenea,albe.Azi am ceva cu albul!In fine...Mi-am pupat posterul cu Damon Salvatore,mi-am luat ghiozdanul,si-am pornit spre scoala.

Odata ce-am ajuns,am fost intampinata de urari si felicitari.Le-am multumit tuturor,am impartit bomboane...Dupa terminarea orelor,am pornit direct spre casa.Cand mai aveam decat putin pana acasa,am dat de o batrana care se chinuia cu doua bagaje.I-am oferit ajutorul imediat.

-Multumesc copila!spuse inmanandu-mi o pana de paun.Pune-o la noapte sub perna si puneti o dorinta.

I-am multumit si mi-am continuat drumul.De-ndata ce-am ajuns acasa,m-am schimbat,am mancat,si am intrat pe mess.Am vorbit un timp cu prietenii,am baut suc cu mama,am ascultat niste muzica,dansand ca nebuna prin casa,apoi m-am bagat la culcare.Nu inainte sa pun pana sub perna,desigur.

Ce sa-mi doresc...?Ce vreau eu cel mai mult pe lumea asta...?Damon!Sa-l intalnesc pe Damon!Imi doresc sa-l intalnesc pe Damon Salvatore!

***

M-am trezit cu o durere in tot corpul si cand am deschis ochii,am vazut ca ma aflu intr-un spital.Ce naiba s-a intamlat?Cum am ajuns aici?Mi-amintesc doar ca ma culcam...si acum...

-S-a trezit,se auzi o voce feminina de pe hol.Nu parea a mamei.Oare era enervanta aia de sotie a tatei?Nu.Nu cred.

Usa salonului se deschise,iar pe ia intra...Nina Dobrev??!!Cred ca visez!!E imposibil!

-Cat ma bucur ca esti bine!spuse apropiandu-se de pat.Nu e rea!Nu e real!

-Te simti bine?

M-am ciupit si m-a durut!Deci nu visez!Dar ce cauta Nina aici?Si cum pot s-o inteleg asa de bine?Sunt varza la engleza!

-Da...,am spus intr-un final.Dupa felul cum ma purtam,probabil ai putea spune ca-s drogata.

-Ma bucur!Eu sunt Elena.

Stai!Ce??Cum??Elena...Cred ca glumesti!

-Probabil ca habar n-ai cine sunt.Dar am aflat ca suntem sorori,si am venit sa te caut.

De unde pana unde!?Asta e o nebunie!

-Am gasit o scrisoare de la mama mea biologica,unde scria despre tine.

Ce?Eu nu mai inteleg nimic!Asta nu se intampla in The Vampire Diaries...doar daca...am ajuns eu cumva in serial...e imposibil!Stai putin!Pana...aseara...dorinta...batrana...Dumnezeule!Pana era fermecata!

-Pe tine cum te cheama?

-Ramona.

Bun...acum ce fac?Pai...daca tot sunt aici...sa-mi intru in rol.Chiar ar fi tare sa fiu sora Elenei...

-Cum mai gasit?

-In scrisoare era scrisa adresa unde te lasase.

-Aha...

Intresant...Isobel e mama.Chiar...e intresant...

-Cum am ajuns aici?

-Nu-ti amintesti?

-Nu.

Singurul lucru care-mi amintesc,e ca dormeam,si ca acum sunt in spital.Dar nu-i pot spune ei asta.As parea nebuna...defapt...toata chestia asta e o mare nebunie!In fine...

-Ai avut un accident de masina.

Accident...Ce intrare mi-am facut.

-Doctorul spune ca te va externa in curand.

-In curand?Urasc spitalele.

-Daca vrei,pot vorbi cu doctorul sa te externeze acum.Dar va trebui sa stai in pat.

-De acord!am spus zambind.Te iubesc,surioara!

Elena rase,apoi iesi,ca sa vorbeasca cu doctorul.

Bun.Deci...inca nu-mi vine sa cred!Daca visez,e cel mai tare vis pe care l-am avut vreodata!Dar e atat de real...Cu siguranta pana era magica!

Dupa vreo zece minute,Elena se intoarse.

-Gata!

-Gata?

-Da!Poti veni acasa!

-Voi sta cu tine?

-Normal!

-Yeiii!

-Poftim,spuse dandu-mi o punga.Niste haine,ca sa te schimbi.

-Mersi.

Imi dadu-se o rochie tricotata,bleumarin,o bascuta maro si o pereche de cizme negre,pana la genunchi.

-Imi plac!

-Ma bucur!

                      M-am imbracat rapid,bucurandu-ma sa scap de hainele de spital.Apoi am urmat-o pe Elena afara.M-a adus la ea acasa si m-a instalat in camera...n-o recunosc.Dar nici s-o intreb a cu-i este,nu pot.Nu conteaza.E superba!M-am descaltat de cizme si m-am aruncat in pat.Elena s-a dus sa pregateasca masa si mi-a zis sa stau cuminte in pat,fiindca inca nu sunt recuperata complet,dar eu ma simt minunat.Am vazut ca aveam si-un birou.Am fugit repede la el si am deschis calculatorul.Am pus niste muzica,apoi m-am dus sa scotocesc prin sifonier.Cand l-am deschis,m-ai aveam putin si lesinam!Era plin de haine superbe,cum nu avusem niciodata!Cu siguranta era mana lui Caroline.Probabil le-a spus prietenilor ei ca are o sora.
                  O sa-l intalnesc pe Damon...ahhh...cat am visat la momentul asta!
                  Am coborat in bucatarie si am intrebat-o pe Elena daca mai vine cineva la cina,si mi-a spus ca doar cateva persoane..Va trebui sa ma prefac ca nici nu-i cunosc.Sper sa fie totul bine.I-am multumit din nou pentru tot si am fugit inapoi in camera.Trebuia sa arat fabulos,doar il voi intalni pe Damon!Yeiiiii!

Dorinta-Personaje

          Si iata c-am mai inceput un nou fic.Se numeste Dorinta,si prezinta viata unei adolecente care il adora pe Damon Salvatore,si cand o batrana ii da o pana de paun si ii spune s-o puna sub perna,inainte sa se culce si sa-si puna o dorinta.Oare ce va face fata cand va descoperi ca dorinta i s-a indeplinit?
   Doar citind,ve-ti afla.

     Si acum...personajele.