Inima nemiloasa
ochi de gheata
asculta-mi ruga:

iubeste neincetat
iubeste fara frica
iubeste pan-la final

Versuri by Maria


duminică, 30 septembrie 2012

Un mic anunt:)


    Hello dragilor!


   Am venit sa va anunt c-am postat ceva - dupa o mie de ani - pe blogul meu,unde sunt ''Damon''.

 Gasiti aici: http://inmymindisjustblood.blogspot.ro/2012/09/damon-salvatore-s-intooooors.html

   Stiu ca n-am mai postat de foooarte mult timp,da' parca nu-mi venea inspiratie,da' acum va promit ca ''Damon va va scrie mai des''.
    Iar pentru cei care nu-l stiti,sper sa-l cititi si sa va placa:X:):*

            

Inspiratie de moment


 
   
   Nicio persoana din lume nu seamana una cu alta.Fiecare-si are defectele si calitatile.


    
  Cand ne uitam la o persoana,nu trebuie neaparat sa-i privim doar fizicul.Si sufletul conteaza



   A iubi inseamna a pretui acea persoana si-ati da chiar si propia viata pentru ai fi ei bine.


   
       
                Obsesia nu-i totuna cu iubirea.


         
  Atunci cand tu le ti tuturor dusmanie,nu trebuie sa te astepti c-n totdeauna sa-ti mearga bine.


   
                Faptele aduc cu sine consecinte.


         

      Daca cineva nu te place pentru ceea ce esti,inseamna ca nu merita sa-l numesti prieten. 

sâmbătă, 29 septembrie 2012

Mysterious guy [ partea a II-a ]



     A doua zi la scoala nici n-am mai dat de el.Si tot asa timp de-o luna..De fiecare data cand intram in clasa,imi doream sa-l revad,da' nu era de gasit.Am intrebat si colegii daca stiu ceva despre el,da' pareau ca n-au habar despre ce vorbesc.Se uitau la mine ca la o nebuna.
     -Fata,sigur te simti bine?ma intreba o colega pentru a mia oara cand ne indreptam spre casa.
     -Da,sunt bine,am spus sec,mintea fiindu-mi in alta parte.De ce nimeni nu-si aducea aminte de el?De ce toti pareau sa nu fi auzit sau sa-l fi vazut niciodata?
     -Bun.Tacu pentru cateva secunde,apoi continua:Te-ai hotarat unde-ti organizezi majoratul?
     -Ha?
     -Majoratul.Maine implinesti optispe ani,fata!Ai uitat sau ce?!
     -A!Nu...nu cred ca mi-l fac.
     -Cum?!Se opri din mers,uitandu-se la mine uimita.
     -N-am chef de nicio petrecere,am lamurit-o continuandu-mi drumul.
     -Dar cum poti...Vocea i se pierdu prin multime,asa c-am profitat si-am luat-o la goana spre padure.
     Eram in luna ianuarie,aproape de final,iar zapada se mai potolise,la fel si frigul.Purtam un pulover bej pe gat,o pereche de pantaloni de aceasi culoare,un palton alb,si-o pereche de gizme gri pana la glezne.Iar parul saten deschis il aveam lasat liber.
     Drumul spre casa a fost linistit,iar cand am ajuns,am scapat de hainele groase,si m-am trantit in pat.
     -Oare chiar e posibil ca Isaiah sa nu fi existat deloc?m-am intrebat de-odata,incercand sa-mi dau seama de ce se intampla in jurul meu.Oare chiar as fi putut sa-mi fi imaginat fazele alea?
     M-am ridicat in capul oaselor si mi-am trecut mainile prin par.
     -Nu sunt nebuna.
     M-am ridicat si m-am dus in baie sa ma uit in oglinda.
     Aveam cateva cearcane,din cauza ultimilor saptamini in care nu ma prea odihnisem cum trebuie,iar ochii albastri intensi ai reflectiei mele ma priveau cu confuzie si neincredere.Si putina teama.
     -Nu.Sunt.Nebuna!am izbucnit,accetuand fiecare cuvant in parte,privindu-ma nervoasa.Nu!
     Cateva lacrimi isi facura aparitia pe obrajii mei,si m-am lasat sa cad pe gresia rece.
     -Si daca sunt?!Daca mi-am imaginat totul?!Daca...daca am innebunit?!In vocea mea se simtea panica si frica.Nu vreau...Nu vreau sa fiu nebuna...Nu vreau...
     Pierduta in propia teama si propiile mele lacrimi si sughituri,nici n-am realizat ca langa mine era o silueta,mangaindu-mi parul si soptindu-mi ca totul va fi bine.
     Era un barbat.Si era glasul lui.Era EL!
     Mi-am intors privirea spre el.
     Ochii negri ma priveau cu tristete,iar degetele lui imi atinsera obrazul.
     -Nu mai trebuie sa plangi.A trecut.
     Il priveam confuza.Cu ura.Si cu...Iubire?
     -Cine esti?Ce vrei?De ce-mi faci asta?Intrebarile mi-au iesit pe buze,ca rezultat a nevoii mele disperate de-a afla ce se petrece.
     -Sunt Isaiah,regele moroilor.Si te vreau pe tine.
     Mi-a conturat buzele cu degetul mare,apoi s-a apropiat atat de mult,incat ii simteam respiratia in fata.Iar acei ochi negri adanci...ma priveau cu dorinta.O dorinta arzatoare.
     Mi-am retras privirea dintr-a lui si m-am ridicat in picioare.
     -Nu inteleg nimic din ce-ai zis.M-am dus in dormitor si m-am asezat in pozitie turceasca,cu spatele la el.
     -Minti.Mainile lui au poposit pe umerii mei,incepand sa-i maseze.Ma doresti.O stii.
     -Ba nu...,am spus soptit,fiind incapabila sa mai articulez vreun cuvant in timp ce-mi masa umerii.Avea mani magice!
     -Oh,ba da!S-a oprit si s-a aplecat sa-mi sopteasca la ureche.Corpul tau ma doreste.Sufletul tau ma doreste.Tu ma doresti.Se aseza pe pat si incepu sa-si plimbe degetele pe spatele meu cu miscari senzuale.Suntem facuti unul pentru altul.Imi aparti,iar eu iti apartin.
     L-am privit in ochi,incercand sa nu-i dau de inteles cat de mult imi placea sa ma atinga in felul acela.
     -Sa zicem ca te cred.Dar tot nu inteleg de ce-ai disparut timp de-o luna.
     -A trebuit s-o fac.Si-a retras mana si mi-a dat parul dupa urechi.Trebuia sa stiu ca esti destul de puterica pentru a fi cu mine.
     -Cum vine asta?
     -Daca ma uitai - precum restul - ,insemna ca n-ai fi putut fi a mea.Doar una din zece au atata putere de vointa.
     -Eu...Tot nu prea inteleg multe.
     Ofta,apoi zambi amuzat.
     -O data la o mie de ani se alege un nou rege moroi,iar acesta trebuie sa-si gaseasca perechea.Alege zece fete - care le-ar vrea sa-i fie partenere - ,iar intr-un interval de-o luna,acestea trebuie sa-si aminteasca de el.Si dupa cum ti-am spus mai devreme,doar una din ele resuseste asta.
      -Deci le-ai mai facut faze d-astea si altor fete?
      -Da,da' tu ai castigat onoarea de-mi fi partenera in cei o mie de ani care vor urma.
      Am zambit.Si el mi-a imitat gestul.
      Privindu-l cu adevarat,mi-am dat seama de unde-l stiam.Era Isaiah.Barbatul moroi care aparuse in volumul doi din Academia Vampirilor.Moroiul care-l ucisese pe Mason,si care fusese ucis de Rose.
      -Da' parca erai mort?!m-am trezit intrebandu-l.
      Clatina din cap,razand usor.
       -Ce-i?
      -Abia acum ti-ai dat seama cine sunt?
      -Pai da.E vreo problema?
      -Nu,doar ca esti amuzanta.
      M-am ridicat in picioare,si mi-am pus mainile in sold.
      -Poftim?!
      Reactia mea i-a provocat o rafala de rasete,iar eu l-am privit si mai enervata.Chestie care l-a facut sa rada si mai tare,lungindu-se in pat.
      -Bai,termina!
      -Nu prea - ha ha ha - cred - ha ha ha - ca pot - ha ha ha.
      -Tu chiar vrei sa te bat?
      -Micuto - ha ha ha - nu stii - ha ha ha - ce vorbesti - ha ha ha.
      -Vrei sa spui ca n-as fi in stare sa te bat?
      -Exact - ha ha ha.
      M-am suit peste el,luandu-l de gulerul camasii rosii.
      -O sa fac ceva mai bun.Si mi-am lipit buzele de-ale lui,luandu-l prin suprindere.Desigur ca asta nu l-a impiedicat sa-mi raspunda imediat,punand atata pasiune si salbaticie in sarut,ca-mi venea sa lesin pe loc.
      Am inceput sa-i desfac nasturii camasii,iar el mi-a dat maieul jos,mangaindu-mi spatele.Iar dupa ce l-am scapat si de pantaloni,s-a urcat deasupra mea,incepand sa-mi sarute si sa-mi linga gatul,coborand spre piept si ajungand la abdomen.
      Dupa alte excitari cu linsul si cu sarutatul,am ajuns sa facem si pasul cel mare,lasandu-ne trupurile sa se contopeasca intr-o mare de placere.



                                       



                                   The End 
               

Oh,iubite...!



   Te urasc,dar te iubesc,
   N-ar trebui,dar te doresc.
   Inima-mi bate cu salbaticie,
   Pentru cel care nu mi-e destinat mie.

   Iara ochii tai cand ma privesc...
   Iubite,simt ca innebunesc.
   Poseda-ma,fa ce vrei din mine,
   Caci desi nu-i bine,eu te vreau langa mine.

   Doar o atingerea de-a mainilor tale,
   Si ma simt regina lumii,dragule.
   Doar un sarut de-al tau,
   Si ma topesc de dorul tau.

   Te iubesc de-o mie de ori la patrat
   Si vreau sa ne facem de cap in pat.
   Cand luna se inalta deasupra noastra,
   Sa simt ca lumea-i a noastra.

   Vreau sa uit de mine,
   Si sa fiu cu tine.
   Vreau sa uit de tot si de toate,
   Si sa ne iubim in noptile instelate.

   Precum Mr. Smith si Mrs. Smith,
   Sa ne scaldam in cerceafurile albe.
   Si sa facem dragoste doar c-an filme,
   Caci asa te pot avea de-un milion de ori.

     

Mysterious guy [ partea a I-a ]


     
      Pierduta in intunecimea unei nopti friguroase de decembrie,mi-am tras mai bine fularul,astupandu-mi aproape toata fata,si-am incercat sa-mi croiesc drum printre troienele de zapada - care-mi ajungea mai sus de genunchi.
       Cine m-o fi pus sa sa vin la ora asta...O,da!Stiu!Eu!
       Am continuat sa inaintez,blestemand in gand iarna cu toata zapada ei si frigul.Nu ma intelegeti gresit,imi place iarna,e un anotimp absolut superb.Cristalele minuscule care acopera intreaga lume intr-un superb covor alb,moale precum catifeaua.Copiii care se bat cu bulgari de zapada,si care se dau cu saniuta,sau construiesc oameni de zapada,care mai decare mai nebunesc.Da' nu asa!Zapada sa-ti vina pana-n gat si afara sa fie gerul bobotezii.Nici nu-ti mai vine sa iesi pe o asa vreme.
       Odata ajunsa in fata curtii mele,a trebuit sa sar gardul,ca poarta nici nu se mai deschidea.Dupa care am intrat in casa,unde caldura incepu sa ma sufoce din prima clipa,asa c-am scapat rapid de teancul de haine de pe mine,ramanand doar intr-un maieut mov si-o pereche de boxeri albi.
       -Ah,ce bine!am exclamat,trantindu-ma in pat si relaxandu-ma.
       Am cascat.
       -N-ar strica putin somn...mai ales ca-i unu noaptea...,am mormait intorcandu-ma pe-o parte,si lasandu-ma purtata in lumea viselor.
       A doua zi cand m-am trezit,eram complet odihnita si gata de-o noua aventura.
       M-am uitat spre ceas.12:30.
       -Mama,cat am dormiiiit!M-am sculat rapid din pat si-am tulit-o spre baie sa-mi fac un dus rapid.Aveam sa intarzi si azi la scoala.
       Melodia ''Toate femeile pleaca'' a lui Sunrise Inc incepu sa se faca auzita,facandu-ma sa ies din dus,si sa-mi caut telefonul.Iar cand in sfarsit l-am gasit,i s-a terminat bateria si s-a inchis.
       -Drace!L-am aruncat nervoasa in pat,si m-am intors la baie.Dupa ce-am terminat,am scotocit prin sifonier dupa haine,si-am optat pentru un pluover albastru,o pereche de blugi negri,o pereche de gizme albe pana aproape de genunchi,si o geaca neagra de fas - pe care am lasat-o deoparte deocamdata,vrand mai intai sa ma spal pe dinti si sa-mi fac ghiozdanul.Odata ce-am incheiat cu tot,am pornit spre liceu.
       Dupa o ora de mers prin gerul de afara,am ajuns si la ''inchisoare''.
       -Multumim ca te-ai gandit sa ne bucuri cu prezenta ta,domnisoara Amanda.Profesoara de matematica era cu bratele la piept,aruncandu-mi o privire de baba acra - tipic profilor.
       Am mormait un scuze,si m-am dus in banca mea,scotandu-mi un caiet si-un pix.
       -Deci...,incepu profa uitandu-se la toti,cine vrea sa faca urmatoarea problema?
       Tacere.
       -Domnisoara Adams?
       M-am facut ca n-o aud,continuand sa mazgalesc in caiet ce era pe tabla.
       -Domnisoara Adams,te rog sa poftesti la tabla.
       -Eu?!m-am prefacut uimita.
       -Da,si nu ma face sa repet de doua ori,spuse ridicand tonul.
       -Da' eu iari n-am...
       -Nu ma intereseaza unde ai fost ieri,domnisoara Adams,treci si rezolva problema!De data asta aproape tipa.
       Imi venea sa-i trag una!
       Am incercat sa ma calmez,si am iesit in fata clasei,uitandu-ma ca magarul la poarta noua.N-aveam nicio idee despre cum se rezolva.
       -Rezolv eu,se auzi o voce masculina,venind de undeva din spate.
       -Domnule Isaiah,nu-mi amintesc sa va fi poftit la tabla.
       -Ba cum sa nu...!Pe buze ii juca un zambet smecher,iar ochii negri o fixau pe profesoara.Inainta pana in fata,si-am putut observa ca era un tip zvelt,facut bine,c-o piele palida,da' care-l facea sa arate ca un zeu grec.Iar pletele negre ii se revarsau peste umeri,facandu-l sa arate precum un inger.
       Asta da combinatie!Zeu si inger!
       Tipul se opri langa mine,si se apleca,soptindu-mi la ureche.
       -Fugi in banca ta,micuto.Vocea lui era genul de voce pe care ti-ai dorii s-o asculti la nesfarsit.
       M-am dus la locul meu,ca si cum eram vrajita,si-am inceput sa-l compar cu toti baietii pe care-i cunoscusem vreodata.Aveam vaga impresie ca-l stiu de undeva,da' nu stiam de unde.
       Isaiah - cum ii spusese profa - lua o bucata de creta si incepu sa scrie la tabla,in timp ce madam profa se uita la el,ca si cum nu nu era nimic in neregula cu faptul ca se dusese sa rezolve problema fara sa-i ceara ea,plus ca eu ma reintorsesem in banca.Ciudat.
       Imediat ce s-a sunat de iesire,m-am dus spre Isaiah,care iesise pe hol.
       -Eu sunt Amanda,m-am prezentat zambindu-i.Cand ai venit aici?
       -Stiu,imi spuse,arucandu-mi unul dintre cele mai provocatoare zambete.
       -Ce stii?Eram complet derutata.La ce se referea?
       Rase,apoi ma fixa cu privirea.
       Avea niste ochi atat de negri...abia puteai distinge irisul de pupila.
       -Stiu cine esti.
       -De unde?
       Ridica din umeri,apoi se apleca sa-mi sopteasca din nou la ureche.
       -Nu crezi ca intrebarea cea mai potrivita ar fi cine sunt si ce vreau de la tine?Si spunand asta,imi facu cu ochiul,si se indepartata de mine,lasandu-ma sa ma uit ca o proasta dupa el,pana ce disparu din raza mea vizuala.
       Cine-i tipul asta?

       Toata ziua m-am framantat in legatura cu Isaiah ala.Nu stiam cine e,da' aveam impresia ca-l cunosc.Da' de unde?Si ce voia de la mine?Iar in timp ce citeam volumul doi din Academia Vampirilor,incercand sa-mi limpezesc gandurile,chipul lui mi-a aparut in minte.Ciudat.


                                                       
                                                           Va urma....

vineri, 28 septembrie 2012

Hello!



    Ce faceti dragilor?Cum a fos primele saptamani de scoala?Ce faceti in weekend?
 
     Eu maine trebuie sa merg la parada liceelor,iar duminica trebuie sa fac niste cumparaturi,si desigur,temele pentru luni - ce urasc chestia asta.Si uite asa s-a dus weekend-ul meu.
 
   Mai tineti minte cand v-am vorbit despre fata aceea care a zis ca daca as posta poze cu mine s-ar desfinta blogul?Ei bine...asta era parerea ei anul trecut.Acuma insa...nu prea mai face glume pe seama mea,iar zilele trecute am schimbat cateva cuvinte cu ea,si mi se pare chiar o fata de treaba - ceea ce desigur,anul trecut nu credeam.
    Ceea ce vreau sa spun e ca nu poti cunoaste o persoana doar vazand-o si luandu-te dupa comportamentul ei.Nu intotdeauna.

     Ei bine...nu cred ca mai am nimic de zis.


        Multa bafta tuturor in continuare!Si-un weekend placut,dragilor!:X:X:X


                                                                         ~A voastra Maria Salvatore~

Daca...



                       O iubire de vara,
                 O iubire de toamna.
             Doar asta a fost,
         Si-asa va fi mereu.

             Caci eu pentru tine,
                Nu-nsemn prea mult.
                   Iar de-ar fi fost sa fie,
                      Lumina mi-ai fi adus.

       O lumina de iubire,
     Presarata cu saruturi.
  Si amestecata,putin cate putin,
Cu-n strop de fericire.

                      Te-as fi tinut pe veci,
                        La al meu piept.
                          Si ti-as fi dat in dar,
                             O bucatica din inima mea.

                   Iar cand soarele ar fi rasarit,
             Alintandu-ne cu razele sale.
                       Dragoste vesnica,de-ndata,
               Eu ti-as fi jurat.

                          Si mereu al meu ai fi fost,
                       Precum al ei esti acum.
                            Si-n locul buzelor ei,
                                Pe-ale mele le-ai fi sarutat.

marți, 25 septembrie 2012

Poate intr-o alta viata



 M-ascund si m-aprind,
 In bratele tale.
 Mereu invingand,
 Eschivarile tale.

                      Tu si cu mine,
                      Doua suflete pereche.
                     De-acum si pana maine,
                     Mereu impreuna.

                                      Te ating si ma pierd,
                                      Cu fiecare clipa ce trece.
                                      Te privesc si te vreau,
                                      Cu fiecare secunda ce trece.

                                          In noapte cu tine,
                                                               Viata pare-o provocare.
                                                               Impreuna cu tine,
                                                               Viata pare-o vesnicie.

                                                                                        Cu mine te-as vrea,
                                                                                         Pentru totdeauna.
                                                                                         Desi stiu ca ea,
                                                                                        De maine mi te va lua.

 Te-as pastra in inima mea,
  Dar stiu ca n-ai vrea.
  Asa ca dragul meu,
  Iti zic adio de pe-acuma.

                                    Te las si-am plecat,
                                     Departe-n lumea larga.
                                    Si poate intr-o alta viata,
                                    Ne vom revedea.

joi, 20 septembrie 2012

Cum a fost...si ce-a ajuns...



                                   In negura amintirilor ma pierd...
amintindu-mi incontinu ce-am fost si ce-am ajuns.

                            Cristale reci si plinde de amaraciune...
 pe obrajii palizi incontinu imi cad.

                            Durerea ce mi-ai provocat-o...
           ...cu acele simple cuvinte...
                  
                          Nici nu-ti imaginezi cum m-am simtit si cum ma simt!


               Spuneai de atatea ori...
ca-n viata ta n-ai facut nici un rau.

                    Si-mi spuneai ca-m suflet bun...
si ma apreciezi.

                        Si mi te plangeai mereu de consortul tau...
 ...cat de avar si lipsit de inima e...

                      Dar in loc sa te gandesti mai intai la el,te-ai gandit la mine!


                                De vei vrea vreodata...
vreo favoare sa-ti fac.
                                 
                             Sa nu mai apelezi la mie ca si cum...
inca am mai fii ce-am fost.

                             Caci nu mai suntem...
...te-ai asigurat sa distrugi chiar tu asta...

                                    Fara niste scuze,cu mine nu mai ai ce vorbi!  

miercuri, 19 septembrie 2012

JUST ME


 
    Chiar daca iti spui de ne-numarate ori ca nu-ti pasa,si te prefaci indiferenta,adevarul este ca-n sufletul tau plangi.Iti doresti sa mori.

~~~Ei bine...asta mi se intampla mie de multe ori.Cand dau peste un anumit tip de oameni si ma fac sa sufar.Sau cand chiar propii parinti ma fac sa ma simt neinsemnata,o povara,etc.Au mai fost momente,da' trec la fel de repede precum cade frunza din copac.

   Viata asta e grea,si trebuie sa fii puternic!Iar eu mereu incerc!Doar ca uneori...parca nimic nu-si mai are rostul,si-mi doresc sa dispar pur si simplu.

                                                             apoi imi amintesc

Imi amintesc ce cred eu despre viata:


TOUL SE INTAMPLA CU UN ANUMIT MOTIV!!!!

         NIMIC NU E LA INTAMPLARE!!!!!!


      si-mi mai amintesc ceva:


                       CA V-AM INTALNIT PE VOI!!!!!!


    ~Si sincer...niciodata nu vreau sa va dezamagesc!

                       
                                                                               @~Cu drag,a voasta Maria Salvatore~@

De necrezut!Chiar ma crede in stare de asta!!!???




                        Hello,dragilor!

   In seara asta o sa va vorbesc despre cat de nesimtite sunt unele rude!

       Mi-a spus mama de dimineata ca a sunat-o matusa-mea -sotia lu' fratele lu' mama - sa-i zica c-am furat 50 de lei de la ea.Uite asa simplu.
       Duminica am fost la ea,ca sa-l duc pe varul meu acasa,am stat ce-am stat,apoi m-am dus la sora lu' mama sa-i duc niste bani si must.Dupa care m-am intors,am facut o baie,si m-am dus cu Cristi sa luam niste pizza - primisem de la matusa cealalta 50 de lei,pentru zizele mele de Sf Marie -,am mancat,si toate bune.
        Cand am auzit in dimineata asta ce-a zis,normal c-am sunat-o s-o intreb care-i treaba.Mi-a zis ca-i lipsesc bani,si eu am fost la ea...si ca unche'miu nu i-a luat - chestie de care ma indoiesc,la cat de mult ii plac banii.Alearga dupa ei ca dupa apa,frate!Si sa nu mai spun ca-i cere mamei - care-i propia lui sora - chirie,250 de lei,fiindca - vai mie! - mi-a facut buletinul.Tata n-a putut sa-mi faca,ca el locuieste la noua lui nevasta,si n-are propia lui casa.Va vine sa crede-ti?!
         Deci am izbucnit in plans la telefon,la cat de afectata eram de ce crede despre mine.La cate am facut pentru ea...De fap n-am facut multe,da' chestia e ca niciodata nu i-am gresit cu nimic,intodeauna am ascultat-o si-am respectat-o.Iar ea...Zice ca-i fur din casa?!Da' de ce-as fi facut asta,frate!Daca vreau bani ii cer mamei - nu ca-mi da ea mereu,da' tot as fi facut taraboi pana o convingeam.Sau ii ceream ei.Da' nu sa fur!
          
       In ziua de azi pana si rudele te injunghie pe la spate!E de necrezut!

        Asa...am fost extrem de nervoasa toata ziua,si-am tot plans ca o proasta.Nu trebuia s-o fac.Daca nu vrea sa ma creada,n-are decat.Eu stiu ca n-am facut-o,si la fel si Dumnezeu.Da' chestia e ca...ma doare!Ma doare faptul ca crede asta!

     Uneori am impresia ca sunt prea buna...In fine!Chestia e ca pana nu-mi cere niste scuze,sau macar sa recunoasca c-a gresit,eu nu mai calc pe la ea.Da' cu Cristi continui sa vorbesc.El n-are nici o vina.

  
     Hai ca va las!:*:*:*~Si sper ca nu v-am plictisit:)

 

         VA IUBEEEEEEEEEEEEEEEESC

Deep down it's just a boy who needs love-Capitolul 10


  -Am vorbit cu Tyler,si a zis ca va veni,ma anunta Caroline,intorcandu-se in camera.
  -Aha.Iar in legatura cu cealalta chestie?
  -Ei bine...S-a cam suparat.De fap,suparat e putin spus.S-a enervat rau,si eram gata gata sa-i inchid,da' pana la urma s-a calmat.
  -Si?
  -A acceptat sa-mi fie doar prieten.Nu-i place,da' n-are incotro.
  -Bun.Chiar nu voiam sa rupeti prietenia.
  -Nici eu.
  -Mama ta?
  -Vine,si a zis c-o va aduce si Carol.Iar Matt va veni,ca l-a invitat Bekah.
  -Bun.Mai raman decat fratii Salvatore,Elena,Bonnie,Alaric si Jeremy.
  -Da...Nu stiu ce sa zic.
  -Nici eu.



  Kol astepta in masina,in timp ce Derek se duse s-o rapeasca pe Elena.
  Ciocanii de doua ori la usa.
  -Da?Cea care-i deschise,fu chiar Elena.
  Salut,sunt Derek!Ii zambi strengarestre.Caut primaria si m-am cam ratacit.Te-ar deranja daca m-ai ajuta s-o gasesc?
 -Sigur,nici o problema,ii zpuse zambindu-i.Jeremy,vezi ca ies putin!
 -OK,se auzi vocea tanarului de la etaj.
 Odata ce iesii afara,Derek ii acoperi gura c-o batista imbibata in alcool,iar Elena isi pierdu cunostiinta.Dupa care o duse la masina,intorcandu-se sa lase un plic pe sub usa.
 -Porneste,ii ceru lu' Kol,intorcandu-se la masina.
 Ajunsi acasa,o aduse pe fata in casa,si-o intinse pe canapea.
 -Derek?Kol?Voi sunte-ti?Klaus pasi in sufragerie,iar cand o vazu pe Elena,se freca la ochi pentru a se asigura ca vede bine.
  -Baieti...Ce naiba inseamna asta?
  -Ti-aducem invitatii,ii raspunse Derek.
  -Rapindu-i?!
  -Draga frate,luand-o pe dublura ostatica,ii putem face pe Damon si Stefan sa vina,il lamuri KolPlus ca-i putem aduce si pe Jeremy,Alaric si Bonnie in felul asta.
  -E o prostie.Vor veni pregatiti de razboi,iar eu n-am chef de alte batai.Dati-i drumul.
  -Frate,pe bune?!Derek era putin suparat pe Klaus.Da-o dracului de treaba!Am inteles ca-ti pare rau si toate alea,da' nici un sfant nu trebuie sa fii!
  -Nu sunt un sfant,da' nici sa-i oblig nu vreau!Nu vor sa vina,asta e!
  -Klaus pe care-l stiu eu n-ar fi acceptat asta.Klaus pe care-l stiu eu ar fi facut pe dracu' in patru ca totul sa fie cum vrea!
  -Ei bine,uite Klaus pe care-l stii tu nu mai e!
  -Baieti...,incerca sa intervina Kol,vazand ca atmosfera incepea sa se incinga.
  -Atunci eu n-am ce sa mai fac langa un sfant,asa ca plec!
  -Si pleaca!
  -Baieti!
  -CE?strigara amandoi.
  -Terminati!Va purtati ca niste prosti!Derek,trebuie sa intelegi ca Klaus s-a schimbat,da' asta nu inseamna ca nu mai e fratele nostru.Iar tu Klaus,trebuie sa-l intelegi si pe Derek.Era obisnuit cu tine de dinainte.Si eu la fel.Inca incerc sa ma obiosnuiesc.
   -Scuze,Derek.
   -Scuze,Klaus.
   -Asa!
   -Atunci presupun...ca-i vom da drumul...
   -Nu,spuse Klaus.Voi vorbi cu ea.Poate reusesc s-o conving sa stea la petrecere.
   -Te ajutam!spusera amandoi,iar in urmatoarea clipa Elena se trezise.


                                       Ora 20:00,casa Michaelson



    Pana la urma venira cu totii.Klaus reusi s-o convinga pe Elena,iar ea pe fratii Salvatore,Jeremy,Bonnie si Alaric.
    Derek si Kol erau pe canapea,cu paharele de whisky in mana,gata sa critice tinutele fetelor,care se pregateau sa-si faca aparitia,sau chiar pe iubitii si admiratorii lor.
    Prima care isi facu aparitia,fu Elena,care optase pentru o rochie neagra,a doua Bonnie,care purta una visinie,iar urmatoarea,care era Caroline,isi alese una mova,si extrem de sexy.Si sa nu uitam de Rebekah,care era imbracata intr-o rochie rosie cu-n decolteu destul de adanc,plus o crapatura pe picior.





    -Toate sunt sexy!ii spuse Derek lu' Kol.
    -Mie-mi spui...!Le-as lua pe toate!
    -Matt e un baiat de treaba,concluziona Derek.E bun pentru Bekah.
    -Sa stii ca ai dreptate.Si Caroline e buna pentru Klaus.Le sta bine impreuna.
    -Cu siguranta!De Tyler mi-ar place mai mult daca s-ar uita dupa altcineva si nu dupa viitoarea noastra cumnata.
    -Da...Stii...Nu-i voi intelege in veci pe fratii Salvatore.
    -Nici eu.Ce naiba vad la dublura asta?E atat de...Nu stiu.
    -Umana?
    -Nu neaparat.
    -Da' trebuie sa recunosc ca arata bine.
    -De aratat,arata,da' nu se compara.
    -Cu cine nu se compara?Cu Katerina sau cu Tatia?
    -Cu ambele!Derek dadu restul whisky-ului pe gat,si se uita dupa Elijah.Drace!
    -Ce-i?
    -Elijah!
    -Ce-i cu el?
    -Ii cam prea zboara ochii dupa dublura.
    -Stiu...
    -N-are deloc creier.
    -Stiu...
    -Mai stii multe?
    -Daaaa.
    Dintr-odata linistea se asternu peste toata incaperea,iar toti isi intoarsera privirile spre intrare.
    -Tatia!?Toti fratii Michaelson erau uimiti,si nu le veneau sa creada ca fata in rochie alba,ce semana identic cu Elena si Katherine,era chiar Tatia Petrova.
    Niklaus si Elijah erau pur si simplu absorbiti de frumuseatea ei,si-si readuse aminte de vremurile din trecut.Derek si Kol voiau s-o sutuiasca afara,fiindca odata cu aparitia ei,dragostea ce Klaus si Elijah i-o purtasera,se reaprinse.Iar Rebekah era nespus de bucuroasa s-o vada,deoarece era una dintre prietene ei cele mai bune din copilarie.In schimb restul,doar priveau confuzi si uimiti. 
   

marți, 18 septembrie 2012

Deep down it's just a boy who needs love-Capitolul 9


  Am deschis ochii cu zambetul pe buze,si i-am lasat lu' Caroline un sarut pe umar.Aceasta a mormat ceva,apoi s-a adancit din nou in somn.
  -In sfarsit esti a mea...Totul parea atat de ireal...dar era adevarat.Ea era a mea.Caroline era a mea!
  M-am ridicat usor,sa n-o trezesc,si-am intrat la dus.
  Azi trebuie sa dau neaparat o petrecere!Am atatea motive sa sarbatoresc...!Sunt in viata,fratii mei m-au iertat,iar Caroline este a mea!
  Mi-am infasurat un prosop in jurul taliei,si-am iesit din baie,ducandu-ma spre sifonier.
  Ia sa vedem cum sa ma imbrac...Cred c-o sa-mi iau niste blugi negri si-o camasa tot neagra...Stati asa!Ce-i cu negrul asta?Ma transform cumva in Damon si eu nu stiu?...Ca veni vorba de el...Trebuie sa-l sun si sa-l invit la party.Da' va veni?Ei bine...Raspunsul asta nu-l stie nici Dracu'!De fapt cred ca-l stie.In fine!
  Pana la urma m-am imbracat in hainele alese,si-am coborat in sufragerie,unde am dat doar de Rebekah,care discuta foarte aprins cu bunica Silvia.
  -Saru'mana bunico!Neata' Rebe.
  -Buna dimineata,dragule,imi zambi bunica.
  -Neata' Nik!Si app,ce-i cu asta?
  -Cu ce?
  -Cu Rebe.
  -Asa te alintam eu,nu-ti mai amintesti?
  -Ba da,normal,doar ca...
  -Ca ce?
  -Nu mi-ai mai zis de mult asa.
  -Uite ca-ti zic acu'.Am ciufulit-o,apoi am continuat:Ceilalti?
  -Elijah a iesit la o plimbare,iar Kol si Derek dorm,imi raspunse sora-mea.Caroline?
  -Doarme.Am luat-o inapoi spre scari.Ma duc sa-i trezesc pe somnorosii lu' peste,vorbaraie placuta in continuare!
  -Bafta!rase Rebekah,fiind urmata si de bunica.
  -Imi va trebui,nu gluma!am spus,razand si eu.
  Prima oara m-am indreptat spre camera lui Kol.
  Era pe spate,cu bratele pe langa cap,iar un picior il avea putin indoit.Iar calare pe el,era o bruneta tinerica - cam de vreo saptispe ani - si amandoi aveau cearceaful pana la talie,si desigur,fiind amandoi goi.
  Kol,Kol,Kol...Ce ma fac eu cu tine?
  Am inaintat spre pat,si l-am tras pe frate-meu din pat.
  -Baaaaai!incepu,trezindu-se pe jos.Ce dracu' te-a apucat?!In puii mei,nu vezi ca dormeam?!
  -Scuze,frate,da-i ora de trezire,asa ca trimite-o pe domnisoara acasa,si imbracate mai repejor.
  -Ce naiba?se trezi si gagica sa intrebe,tragandu-si cearceaful peste sani.
  -Taci fa,si tu!Kol se ridica,si-si trase boxerii pe el.
  -Fractu nu stie sa bata la usa?intreba iritata.
  -Nu,nu stie!E dobitoc!Iar tu iati boarfele si cara-te.
  -Poftim?!Se pare ca nu-i convine deloc...
  -Ce-ai auzit.Ce,esti surda?
  -Kol,ce dracu' e cu tine?De ce-mi vorbesti asa?
  -Eu iti vorbesc cum ma doare pe mine undeva sa-ti vorbesc,asa ca nu mai trancani atata,si tuleste-o d-aici.Ne-am placut,ne-am tras-o,gata.Treci mai departe.Isi lua si pantalonii,si iesii din camera.Daca ma cauti,sunt la bucatarie,beau o bere.
  -Te las sa te imbraci,i-am spus fetei,luand-o spre Derek.
  Era pe burta,intins pe orizontala,iar roscata era peste el.Frate,ce-au toate cu suitul!Si ma refer doar la muierile care si le trage domnii Magnet-de-gagici.Pe toate le gasesc la fel!
  -Trezirea,gagicarule!i-am spus - mai mult tipand - in timp ce-l trageam de brate.
  -Baga-mi-as...!incepu si asta,cand fata lui facu cunostiinta cu podeaua.KLAUS!!!!!
  Zbieratura lui a trezit-o si pe cucerirea lui,care cand m-a vazut,s-a infasurat in cearceaf - am uitat sa zic ca astia doi nici macar nu erau inveliti!
  -Aici sunt,nu-i nevoie sa urli ca apucatul.
  -Daca pun mana pe tine,te omor!S-a ridicat,cautandu-si boxerii sau pantalonii cu privirea - am presupus - moment in care am profitat de neatentia lui,si am luat-o la goana.
  -Sa crezi tu ca scapi de mine!l-am auzit strigand.
  Am intrat direct in sufragerie,dand peste un Kol cu-n pahar de bere in mana,stand relaxat,la bustul gol,pe-un fotoliu,si cu picioarele pe masa mea de sticla!
  -Kooool!
  -Au!Ce-i,domne?Ce tot urli asa?Un'te crezi?Pe maidan?
  -Da' tie nu ti-e rusine?
  -Si ma rog,de ce sa-mi fie rusine?
  -In primul rand:Nu esti la mare,ca sa stai pe jumatate dezbracat!Iar in al doilea:Cand vei avea masa ta,atunci sa stau cocotat cu cracii pe ea!
  -Domneeeeeee,eu cred ca ti-ai sucit vreun neuron,ceva.
  -Ce tot indrugi acolo?
  -Te-am prins!exclama Derek multumit,prizandu-mi mainile la spate,si lipindu-ma cu fata de perete.
  -Copii,ce tot faceti voi?ne intreba bunica,uitandu-se la noi putin amuzata.Sunte-ti mai ceva ca copilasii de doi ani...!
  -Tantalaul asta,incepu Derek dandu-mi drumul,apoi tragandu-mi o palma peste ceafa,m-a dat jos din pat!
  -Si pe mine!se baga si Kol.Iar acu' cateva secunde a tot indrugat chestii pe care eu nu le-am priceput deloc.
  -Ce-i cu zarva asta?se auzii vocea lu' Caroline,si-am vazut-o coborand scarile.
  -Gradinita de copii,rase Rebekah,si chiar in clipa aia,se facura vazute si fetele baietilor.
  -Sa nu mai indraznesti sa ma suni!ii spuse bruneta lu' Kol.
  -D-aia nu mai pot eu...
  -Nici tu!continua si rocata.
  -Da' eu ce facusi?!se revolta Derek.
  -Esti frate cu asta!Si arata spre Kol.
  -Si ce-i cu asta?
  -A suparat-o pe sora-mea!
  -Ai la naiba!spuera Kol si Derek de-odata,tragandu-si cate-o palma in cap.Surori!
  -Da!Aveti vreo problema?urlara amandoua.
  -Miscati-va fundurile alea bombate si sexy din casa noastra!incheiara,scotandu-si coltii.Iar fetele o luara la fuga.
  -Baieti!ii mustra bunica.Nu-i frumos!
  -Scuze,bunico!Chiar au ceva cu vorbitul in acelasi timp.
  -Fi-ti mai draguti,nu magari.
  -S-a inteles,capitane!Si-o salutara c-an armata.
  -Iar cat despre tine,Klaus...Nu-i deloc frumos sa-i trezesti dandu-i jos din pat.
  -Da,stiu...
  -Tu cum te-ai simti-i daca ti-ar face cineva asta?Dar voi doi?Daca ati fii in locul lor?
  -NASOL!am strigat toti.Rau de tooooot!
  -Deci la ce concluzie ati ajuns?
  -Multumesc Doamne ca nu sunt in locul lor!Eu m-am gandit la ei doi,iar dansii la muieri.
  -Of Doamne...Parca ati fii niste copii mici...,spuse bunica clatinand din cap.
  -Uneori am impresia ca sunt singura care s-a maturizat,i-a marturisit Rebekah,da' eu nu i-am mai dat atentie si am luat-o pe Caroline in stilul mieresei,bagand viteza spre camera,si arucand-o in pat.
  -Klaus!
  -Marrrr!
  -Catel rau!
  -Marrr!Catelul asta are chef de joaca.Mi-am dat camasa jos,urmata de pantaloni,si-am sarit pe ea.

                              Dupa-amiaza la casa Michaelson

  -Eram pe canapea,lungit,si incercand sa dau de Stefan sau de Damon,care nici unul nu raspundea.
  -Fir-ar sa fie,da' ce tot fac?!
  -Ce-i iubire?
  -Ii tot sunt pe fratii Salvatore,da' nu raspunde nici unul.
  -Pai de ce ii cauti?
  -Vreau sa dau o petrecere,si sa invit pe toata lumea.
  -Petrecereeeeeee!striga,sarind in sus.
  -Petrecere,cum,ce,cum?Isi facura aparitia si fratii mei gagicari.
  -De cand va intereseaza pe voi party-urile?
  -De cand ne-am nascut,fratioare!spuse Derek,tragandu-l pe Kol intr-un dans prostesc.
  -Luati-va o camera,amorezatilor,se auzi si vocea Rebekaha.
  -Iar tu mai uita-te in oglinda,ca arati precum o Barbie ambulanta.
  -O sa ma prefac ca n-am auzit asta.
  -Iar noi o sa ne prefacem ca tu nu esti aici,se baga si Kol.
  -Oare ce-am facut sa merit asemenea frati...
  -Hai gata cu cearta!interveni si Elijah.Asta cand naiba a mai aparut?In fine...
  -Eu renunt!am spus,lasandu-ma batand si arucand telefonul in perete.
  -Ho,care-i treaba?Unde-i razboiul?Derek ma impinse mai pe mijloc,si se aseza in dreapta mea.
  -Da,unde-i?Cine te-a facut sa spui cele doua cuvinte,ca-l caftim!ii tinu isonul si Kol,punandu-se in stanga mea.
  -Fratii salvatori nu raspund,iar eu vreau sa vina toooooata lumea la petrecerea mea.
  -Salvatorii lu' papuc!
  -Ca bine zici fratioare!fu de acord si Derek.Da' cine's salvatorii astia?continua.
  -Vino,ca-ti povestesc eu,ii spuse Kol ridicandu-se si luand-o spre iesire,fiind urmat si de fratele lui geaman intre-ale femeilor.
  -Hai lasa,ca pana la urma vei da de ei,ma linisti Caroline suindu-se in poala mea si sarutandu-ma.
 


  Kol ii povesti tot ce era de stiut despre Stefan si Damon,fratelui lui.Despre Katerina,despre ura lor,despre Elena...despre tot!
  -Cred ca am un plan de-ai aduce la petrecere!Derek zambea malefic,si-si freca palmele.
  -Care,care?Kol al nostru pe de alta parte,era extrem de curios.
  -Muhaaahahaaaa!Sunt atat de diabolic!
  -Nu ma mai tine in suspans,ca devin si eu diabolic!
  -Ho,ho!
  -Nu's vaca.
  -Stiu,vacoiule,rase Derek.
  -Buna asta!Da' acu' zii!
  -Fii atent!
  -Sunt!
  -Daca domnii Salvatore fac orice pentru pretioasa lor Elena,chiar ea ni va aduce.
  -Cum vine asta?
  -O rapim,fraiere!
  -Aaaaaaaaaaaaaa!Si nu sunt fraier!
  -Cum zici tu,fraiere!
  -Derek Michaelson,tine-ti gura!
  -Ca de nu ce?
  -Ca de nu...Si-i trase un pumn in stomac.Asta.
  -Deci vrei sa jucam dur,nu?
  -Poate...
  Derek ii trase un picior in spate,iar Kol se ridica si-l arunca in perete.Acesta veni in viteza spre el,intrand amandoi intr-un copac si rupandu-l.
  -Asta da distractie!Kol isi scutura hainele,inca razand pe seama celor intamplate.
  -Bine zis!Acum hai sa ne punem pe treaba.
  -Oh,da!Pregateste-te Elena,vin rapitorii!Muhahahaaa!
  -Asta-i a mea!
  -Ie-te scart!
  Si continuara sa se certe ca niste copii si sa se ciondaneasca.       

sâmbătă, 15 septembrie 2012

prada de groaza


  Eu am citit cateva povesti mai pe la inceput (pg 1-15) apoi mi-am adus aminte cate ceva si am zis sa postez... asa:

1) eram la tara in vacanta de vara cu inca o prietena... pe la 10 seara noi doua pe ulita goala. si aveam obiceiul sa mergem pana la sosea si sa ne intoarcem si tot asa pana la un momentdat cand langa gardul primei case de la sosea am vazut o umbra, parea o femeie imbracata in negru cu ceva lung (parea coasa..serios) in spate ... luminile de la sosea erau stinse ... ne-am speriat groazanoic si acum cand ne aducem aminte stam si ne gandim ce a fost acea umbra...

2) circula la un moment dat o poveste in sat cum ca la nu stiu ce vecin (aveam vreo 7-8 ani) au intrat diavolii in podul casei si au petrecut si au dansat multe seri la rand ...cica a chemat preotul si cand a ajuns la poarta nu a putut intra in curte ...chestii care pe mine m-au marcat si de atunci nu m-am mai urcat in podul casei dupa lasarea intunericului.

3) am oroare cand vad sange in scara blocului imi fac tot felul de scenarii ca cineva a murit si a fost tarat ...si legat de asta nu odata am visat ca in spatele blocului dupa ce treci printr-un gang este diavolul care omoara oamenii si le mananca creierul... si dusa la biserica am fost si am tinut post si toate cele..dar eu continui sa visez acelsi vis..in ultimul timp mai rara dar aveam o perioada in care visam cred ca in fiecare saptamana.

4) si legat de vis eu cateodata visez ca nu ma pot misca ...tip la mama sa ma miste , sa-mi faca ceva dar pur si simplu nu ma pot misca si incep sa transpir si sa ma sufoc... De la ce o fi???


Cam asta e ce mi sa intamplat mie si imi da fiori de fiecare data cand imi aduc aminte... mai sunt si altele dar slabute...

   Sursa: http://www.roportal.ro/discutii/topic/72402-povesti-de-groaza/page__st__850

joi, 13 septembrie 2012

Dorinta-Capitolul 19:Lacrimi


   Nu stiu de ce-mi veni sa scriu asa,da' nu conteaza.Probabil c-o sa vreti sa ma omorati,pentru c-o sa va las c-o mie de intrebari,da' asta e...:))

             Lectura placuta!~Si-mi cer scuze ca-i cam scurt capitolul,da' trebuia sa ma opresc acolo.


                     

 Eram la masa cu Victor,cand imi suna telefonul.
 -Alo?
 -Tata,trebuie sa vii rapid la spitalul Baltazar Arsenie!
 -K.J.!Esti bine?!Ce s-a intamplat?!
 Victor lasa paharul de vin din mana,fiind atent la mine.
 -Eu sunt bine,da' mama nu.
 -Ce-a patit Ramona?!De ce-i in spital?
 Auzind asta,Victor ii facu semn chelnerului sa-i aduca nota de plata.
 -M-am dus la ea acasa,si-am gasit-o pe jos,intr-o balta de sange.Si-a taiat venele.
 O mie de cutite pareau ca ma injunghie in inima.
 -Vin imediat!
 Am inchis telefonul,si m-am repezit spre iesire,cu Victor in spatele meu.Am urcat amandoi intr-un taxi,si i-am cerut s-o calce spre spital.Ajunsi acolo,am gonit spre receptie,cerand detali despre unde este Ramona,iar aceasta m-a indrumat catre etajul 1,unde am dat de K.J.,plimbandu-se de colo-colo ingrijorat.
 -Cum este?!
 -Medicii au zis c-am avut noroc s-o gasesc inca in viata.Acum e in operatie,incearca s-o stabilizeze.
 -Ce naiba a fost in capul ei?!am spus,aproape urland de nervi.
 -Calmeaza-te frate,esti intr-un spital.
 -Nu-mi pasa!
 -Tata!ma atentiona K.J.,facand semn cu capul catre un paznic.
 Am incercat sa ma calmez,da' nu prea reuseam,asa ca m-am gandit sa aflu cum a ajuns fiul meu la Ramona acasa.
 -Cum ai ajuns la ea?
 -Ma plimbam pe stada - deghizat,desigur.N-aveam chef sa aud vreun fan innebunit stringat in gura mare:Aaa!Zac Efron! - cand am vazut-o pe Luminita intrand intr-o casa.Asa mi-am dat seama ca-ar putea sa fie si mama acolo,si-am intrat.
 -Asa,pur si simplu?se interesa Victor.
 -Usa era deschuiata,asa ca n-am vazut de ce nu.
 -Lumy nu te-a vazut?De data asta eu eram curiosul care-l intrerupse din povestit.
 -Nu.Cred ca era prin bucatarie,ca auzeam apa curgand.Si dupa ce-am intrat,continua el,am urcat sus,si m-am uitat prin toate camerele pana am dat de-a ei,unde-am gasit-o in halul ala.Cateva lacrimi i se scurse pe obraz,da' si le sterse rapid.La inceput eram atat de panicat,incat nici nu stiam ce sa fac!Da' pana la urma am sunat la salvare.
 -Lumy e aici?Victor isi muta privirea prin jur,si am facut si eu acelasi lucru,curios.Dar nu era.
 -A venit,da' apoi a plecat s-o anunte pe mama memei.
 -Aha...Ce-a zis cand te-a vazut acolo?
 -Nu prea multe.Era prea socata.
 Dupa asta nimeni n-a mai zis nimic.Se asternuse linistea.
 -Nu mai suport!am izbucnit dintr-o data.Trebuie sa stiu cum se simte!
 -Tata!
 -Nici un tata!
 -Klaus,termina!Vrei sa te dea afara?
 -Nu,da' nici sa astept aici,fara sa stiu nimic nu mai pot.
 -Crezi ca mie nu mi-e greu?E mama,pentru numele lui Dumnezeu!Da' cu nervii nu rezolvi nimic.
 Am oftat fustrat,si m-am azesat pe unul dintre scaune.
 Secundele se scurgea extrem de greu,iar eu simteam ca innebunesc.
 -Unde e fata mea!se auzea vocea unei femei,venind incoace.Probabil mama Ramonei.
 -Deocamdata e in operatie,ii raspunse K.J.
 -Tu esti cel care a gasit-o?Lacrimile ii cadeau fara oprire,in timp ce-o tinea strans pe Lumy de mana.
 -Da.
 -Fie ca Dumnezeu sa fie mereu cu tine,tinere!Mi-ai salvat fiica,iar pentru asta iti voi fi vesnic recunoscatoare!
 -N-aveti de ce sa-mi fiti recunoscatoare.Ar fi trebuit sa ajung mai devreme...Ochii lui acum priveau in gol.S-o impiedic sa faca asta....E numai vina mea pentru starea in care e!
 -Nu e adevarat!M-am ridicat de pe scaun si mi-am pus mainile pe umerii lui.Stii asta!
 -Ba da,tata,e numai vina mea!Daca il ascultam pe unchiul Damon si nu plecam din parc cat timp lua el inghetatele,Amelia niciodata nu m-ar fi prins.Si daca eram destul de puternic incat sa-mi tin mintea protejata de-a ei,niciodata n-ar fi aflat despre lumea mamei!Iar acum...n-am putut sa ajung la timp...
 Vedeam cat de tare il durea toate astea,si-mi doream sa pot face ceva pentru ai alunga suferinta.
 -Uita-te la mine,Klaus Junior Michaelson!i-am cerut,simtind deja cum niste lacrimi imi parasesc ochii.Uita-te!Si-a ridicat privirea,iar eu am continuat:Niciodata sa nu mai spui ca-i vina ta,fiindca nu este!Pe-atunci aveai doar patru ani,n-aveai cum sa stii tu despre toate astea.Iar acum...Fii atent la mine!N-aveai cum sa stii ce-avea de gand sa faca.Nimeni n-avea cum sa stie....M-ai inteles?!
 -Da,a spus printre sughituri,lasandu-ma sa-l imbratisez.Imi pare rau,tata!N-ar fi trebuit sa spun asta.Ar fi trebuit sa ma gandesc si la tine.Nu sunt singurul care sufera,esti si tu.Iar tu o faci pentru amandoi.Imi pare atat de rau!
 -Gata cu parerile de rau,da?L-am sarutat pe frunte si mi-am sters lacrimile,facand si el acelasi lucru,dand din cap ca ''da''.Bun.
 Cand mi-am intors privirea,doamna Petrescu se uita neintelegat nimic,iar Luminita cu ochi mari si inundati.Nu-i bine!Si-a dat seama!Asta nu trebuia sa se intample!Acum ne vom intoarce inapoi!Nu pot sa ma intorc!Nu cand dragostea mea e in starea in care este!
 -Klaus?sopti Luminita nevenindui sa credea,iar Victor si K.J. isi intoarsera fetele panicate spre mine.Suntem terminati!


 Intuneric.Doar asta vedeam.Intuneric.O negura nesfarsita,care se intindea in fata mea.
 Oare am murit?

miercuri, 12 septembrie 2012

Deep down it's just a boy who needs love-Capitolul 8


   Vantul batea cu putere,ploaia cadea cu picaturi mari si furioase,tunetele zguduiau cerul,iar fulgerele luminau noaptea nepoftita ce-si facuse aparitia.
   -A trecut mult timp,Protectoareo!Demonul era inconjurat de flacari si ranjea viclean catre ingerul nostru.Esti gata sa mori?
   -Cred ca te inseli in legatura cu al cui sfarsit a venit.
   Demonul scoase un hohot de ras.
   -Ai vrea tu!
   Tanara Protectoare isi ridica mainile catre inaltul cerului,in timp ce privirea ii era fixata asupra fiintei intunecate,apoi le cobori la nivelul pieptului,si cu palmele indreptate spre ea,lasa valul de lumina alba sa tasneasca.Fiica Intunericului riposta,lasand un val de magie nagra sa tasneasca din mainile ei.
   -Renunta!
   -Niciodata!Binele va invinge!
   Magiile se luptau intre ele,incercand sa se termine una pe alta,da' intr-un final,una se revarsa peste intreaga lume.
   -Nuuuuuuuuuuu!tipatul de agonie al demonului se evapora odata cu magia ei neagra si negura ce puse stapanire peste tot.
   -Ti-am spus ca binele va invinge,da' n-ai vrut sa ma crezi.
  Soarele isi facu aparitia,stralucitor si calduror,iar tanara inger intra in casa parasita,unde varco-vampirul legat in lanturi,se pierdea printre amintiri si regrete.
  -Ridica-ti privirea,copilul meu,si lasa-ti zambetul sa-ti insenineze chipul.
  La auzul acostor vorbe blande si suave,Klaus ridica privirea,si ramase uimit de faptura minunata care statea in fata lui.
  -Cum e posibil?Vocea ii era soptita,fiind atat de sleit de puteri incat si simplul fapt de-a vorbi ii provoca dureri.
  -Ssss...Mana ei ii atinse obrazul,apoi buzele ei lasara un sarut pe fruntea lui.
  Klaus simtea cum o energie plina de vitalitate se scurgea in el,alungandu-i orice rana si durere.
  Lanturile se transformase in cenusa,eliberandul,iar Niklaus se simtea ca nou.
  -Cum e posibil?repeta intrebarea de mai devreme.
  -Orice e posibil,fiul meu.Orice.
  -Tu chiar esti un inger?!
  -Ingerul tau,dragul meu.
  -Al meu?!
  -Da.Acum scuza-ma,da' trebuie sa eliberez magia.Si spunand asta,se intoarse,si iesii afara,urmata de Klaus.
  -Foc,apa,pamant,aer,va multumesc ca mi-ati fost alaturi,si fie sa ne revedem cu bine!Lumina,poti pleca!
  O ceata densa o acoperii,iar cand incepu sa se faca disparuta,Niklaus al nostru observa ca-n locul tineri fete,era acum bunica Silvia.
  -Cum...?!
  -Eu sunt ingerul tau pazitor,dragule.Acum vino si da-i o imbratisare bunicii!Si-si deschise bratele.
  Cu chipul strabatut de lacrimi de fericire si uimire,inainta spre Silvia,si-o imbratisa.
  -Te iubesc,bunico!
  -Si eu,baietasul meu,si eu!




  Cand am intrat in casa,urmat de bunica,toti si-au intors privirile catre mine.
  -Klaus!Caroline isi folosi viteza vampirica,si-si arunca bratele in jurul gatului meu.Doamne,cate griji mi-am facut!
  Am cuprins-o si eu in brate,bucuros ca-i pasa de mine.
  -Acum sunt bine,nu-ti mai face griji.I-am mangaiat obrazul,conturandu-i apoi buzele.
  -Hai sarutati-va odata!spuse Kol nerabdator.
  -Da mai!Ce mai asteptati?Sa va lipim buzele?Asta era Derek?Cand a venit aici?
  -Derek?Mi-am mutat privirea de la Caroline,la el.Si era acolo.
  -Of,da' stricator de momente mai sunt...,se certa singur,lovindu-si podul palmei de frunte.Nu ma baga in seama,sarut-o!
  -Sarut,sarut,sarut!incepu Kol,zambind ca prostul si batand din palme.
  -Sarut,sarut,i se alatura si Elijah.
  -Sarut,sarut,se baga si bunica.Doamne!
  -Zi si tu ceva Bekho!ii ceru Derek,dandu-i o palma in joaca peste cap.
  -Eu plec!ne informa,cu bratele incrutisate la piept,si c-o privire nepasatoare - extrem de falsa!Chiar crede ca ma poate pacali?
  Mi-am intors cu fata la Caroline,si i-am lasat un sarut scurt pe buze.
  -Vin imediat.
  M-am dus spre Rebekah,si-am oprit-o,trangand-o intr-o imbratisare.
  -Sunt bine acum,surioara,poti sa te descarci.Si asa a facut.A lasat lacrimile sa-i cada pe obraji,in timp ce bratele ei ma strangeau,tinandu-ma aproape de ea.
  -Mi-a fost atat de frica,Nik!Credeam c-am sa te pierd!Eu nu vreau sa te pierd.Esti fratele meu si te iubesc,iar daca ti-am gresit vreodata,te rog sa ma ierti!
  -N-ai de ce sa-ti ceri iertare.Ba din contra,eu ar trebui s-o fac.Am gresit atat de mult fata de toti....M-am intors,astfel sa-i pot vedea pe toti.Imi pare rau pentru tot,fratilor!M-am purtat ca un imbecil,si n-am stiut sa va apreciez.Chiar si cu tine Caroline.Am fost asa un idiot...!
  -Cine esti,si ceai facut cu fratele nostru?!intrebara Kol si Derek de-odata.
  -Sunt tot eu,am spus razand de reactia lor.Pute-ti spune ca in sfarsit mi-a venit mintile la cap.
  -Ei bine,NervoNikaus...,incepu Derek.Nu pot sa spun decat:Ma bucur pentru tine!
  -Exact Hibrizatule,ne bucuram pentru tine.
  -Kol!
  -Ce?!
  -Termina cu porecla aia stupida!Si tu Derek!
  -Si mai spune ca s-a schimbat...,ii spuse Derek lui Kol,razand.
  -Mie-mi spui...Cine sa-l mai inteleaga...!
  Mi-am dat ochii peste cap,lasandu-i apoi un sarut pe frunte lui Rebekah,si ducandu-ma langa bunica.
  -Cu totii suntem fericiti pentru tine,Nikaus!afirma Elijah.Da' tot nu-mi dau seama cum ai scapat.
  -Ei bine,Elijah...Salvatoarea mea este bunica Silvia.Voiam sa v-o prezint la petrecerea care am organizat-o.
  -Dumneavostra?intreba Elijah uimit.
  -Da tinere,eu.
  -Cum e posibil ca o batrana sa te scoata din ghiarele afurisitei de Esther?se interesa Rebekah,cam neincrezatoare.
  -E ingerul meu pazitor.
  Cu totii aveau niste fete de genul ''Tu esti nebun cumva?!''
  -Nu sunt nebun,e adevarat.Spune-le,bunico.
  -Daca vor sa creada sau nu,asta depinde de ei,dragul meu.Eu n-am de ce sa dovedesc ceva,ce stiu deja.
  Mereu e asa inteleapta...Ma bucur c-am intalnit-o!
  -Ai dreptate.
  -Eu te cred,a spus Caroline apropiandu-se de mine,si luandu-mi mana intr-a ei si zambindu-mi.Apoi continua,adresandu-i-se bunicii.Sunt incantata sa va intalnesc!
  -Si eu pe tine,draguto!
  -Si eu te cred,Nik,imi zambi sora mea.
  -Si eu,normal!interveni si Kol.
  -Atunci normal ca si eu!Asta era Derek.
  -Cu totii te credeam.Si sa nu uitam de Elijah.
  -Va multumesc tuturor!
  -OK!Totu-i bine si frumos,asa ca trece-ti odata la pupacit!
  Se pare ca Derek asta-i tare nerabdator...!Tipic Derek Michaelson!
  Am tras-o pe vampirita mea Barbie cat mai aproape de mine,si mi-am zdrobit buzele de-ale ei.Se pare ca m-am cam milipsit de la Damon.
  -Iuhuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!strigara in cor.Chiar si Rebekah.