Ma inspir din teama si din iubirea nesfarsita,le astern pe hartie si le-mpletesc armonios,apoi le arunc in cascada vietii,fara sa-mi fie teama de regrete sau cuvinte de durere.
joi, 20 septembrie 2012
Cum a fost...si ce-a ajuns...
In negura amintirilor ma pierd...
amintindu-mi incontinu ce-am fost si ce-am ajuns.
Cristale reci si plinde de amaraciune...
pe obrajii palizi incontinu imi cad.
Durerea ce mi-ai provocat-o...
...cu acele simple cuvinte...
Nici nu-ti imaginezi cum m-am simtit si cum ma simt!
Spuneai de atatea ori...
ca-n viata ta n-ai facut nici un rau.
Si-mi spuneai ca-m suflet bun...
si ma apreciezi.
Si mi te plangeai mereu de consortul tau...
...cat de avar si lipsit de inima e...
Dar in loc sa te gandesti mai intai la el,te-ai gandit la mine!
De vei vrea vreodata...
vreo favoare sa-ti fac.
Sa nu mai apelezi la mie ca si cum...
inca am mai fii ce-am fost.
Caci nu mai suntem...
...te-ai asigurat sa distrugi chiar tu asta...
Fara niste scuze,cu mine nu mai ai ce vorbi!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu