Haide...

Doare, inima de ghiata. Doare de fiecare data.

Cand imi prinzi aripile firave, si mi le strivesti fara mila.

Cand buzele-mi saruti, apoi imi ceri sa te uit.

De ce comporti asa? Cu ce ti-am gresit?

Te-am iubit prea mult? Te-am vrut doar pentru mine?

Spune-mi, lumineaza-mi mintea incetosata.

Haide...

Doar...

O lacrima calatoare,

Doua pasari visatoare.

O dorinta neimplinita,

Doar o soapta aiurita.

What is Happiness?

'' Nu este pentru noi. Relatia asta. Este destinata esecului. 

Te iubesc, stii...atat de mult...incat ma doare.

Dar n-o pot face. 

Nu putem fii impreuna.

Imi pare rau, Elena. ''

Damon aseza scrisoare pe noptiera, mutandu-si apoi privirea spre chipul ei. Atat de frumos, si pur. Ii atinse cu-n deget obrazul, zambind in coltul gurii. Poate ca-l va ura pentru asta, dar nu conta. Relatia lor nu era posibila. Nu conta cat de mult o iubea. Sau cat de mult zicea ea ca-l iubeste. Pur si simplu n-aveau niciun viitor impreuna.

Fiindca stia.

Stia ca va veni o zi, in care isi va da seama ca Stefan este adevarata ei dragoste. Si unica.

Sufletul ei pereche.

Lasa o lacrima sa i se prelinga pe obraz, in timp ce-i saruta buzele pentru ultima data.

Un ultim sarut.

- Adio, printesa mea, ii sopti, pasand apoi spre usa. Ramase in prag, cu mana pe clanta.

Durea.

Durea s-o paraseasca.

Inspira profund, apasand clanta.

O ultuma privire.

Un pas. Doi. Trei.

Inchise usa, cobori scarile, si parasi casa Gilbert.

Pentru totdeauna.


                                     ~ ~ ~ ~ ~ * * * ~ ~ ~ ~ ~

Zece ani.

Trecusera zece ani.

Damon intra in club, ducandu-se direct spre bar. Se aseza, si-i facu cu ochiul barmanitei, care zambi, timida.

- Cu ce va servesc? il intreba, rosind.

- Un whiskey sec, papusa. Tanara se duse sa ia sticla de wishkey, si-un pahar, lasandu-l pe brunetul cu ochi albastri sa-si plimbe privirea prin clubul plin de adolescenti, pe jumatate dezbracati, si morti de beti.

Oamenii.

- Un wiskey sec, anunta barmanita, punandu-i paharul in fata. El ii zambi. Un zambet strengar, cu care avea obiceiul sa zapaceasca orice fata. Fie ea om, sau vampir.

- La cat iesi? o intreba, dupa ce lua o gura din bautura. In seara asta avea chef de ceva proaspat.

- La 12:00, ii raspunse ea, vizibil entuziasmata ca un barbat asa chipes precum era el ii acorda atentie.

- Bun, zambi el, mai luand o gura. Te conduc acasa. Ii arunca un ultim zambet, inainte de-a parasi scaunul, si-a se pierde prin multime, lasandu-se purtat de acordurile muzicale ce-i explodau in ureche. In curand vreo cateva tipe incepura sa danseze in jurul lui, evident atrase, si dorind mai mult, insa el doar le zambea, plimbandu-si cate-un deget pe bratul, sau coapsele lor.

Pierdea vremea.

In sfarsit se facuse si ora 12:00, si putea s-o conduca acasa pe micuta barmanita. Jucaria lui din aceasta seara.

Ii oferi bratul, mergand pe jos pe strazile New York-ului, pana ajunse la casa Adrianei. Asa o chema. Un nume foarte frumos, pentru un chip frumos.

Adriana il invita in casa, oferindu-i ceva de baut, iar el accepta. Petrecura cateva minute vorbind. Etalandu-si farmecul irezistibil. Apoi trecu la actiune.

Se apleca peste ea, facand-o sa se intinda cu totul pe canapeaua din piele, de culoare maro, dupa care o saruta. Un sarut pasional. Plin de dorinta. Iar ea ii raspunse, ducandu-si bratele dupa gatul lui. Damon chicoti, coborandu-si buzele pe pielea gatului, unde-i lasa si-o muscatura, furandu-i un geamat de placere. Degetele i se plimbau pe coapsele ei, urcand pe sub rochia neagra cu volanase, si atingandu-i intimitatea, prin materialul chiloteilor. Ea isi lasa capul pe spate, simtindu-i degetele cum o mangaie in locul acela umed, trimitandu-i mii de fiori prin tot trupul infierbantat.

Nu dura mult pana o patrunse, aducand-o in extaz. Facand-o sa-i strige numele. In timp ce-si satisfacea si setea, sorbindu-i sangele cald si dulce, ce-i curgea prin vene.

Apoi pleca.

Pleca in noapte, plimbandu-se cu mainile in buzunarul jachetei negre, pe strazile New York-ului. Ca in fiecare seara.

Avand s-o ia de la capat.

Si din nou...

Si din nou...

Si din nou...

Doar distractie.

Si placere.

Dar fericirea, oare? Avea s-o gaseasca vreodata?

Sau era blestemat la o eternitate de suferinta?

Dupa zece ani, el inca o mai iubea.

Inca ii mai pastra chipul frumos, si gingas intiparit in memorie. Inca isi mai amintea de zambetul ei dulce, si de rasul ei cristalin, precum a-l unui copilas mic. Inca ii mai pastra aroma imbietoare, si caldura trupului.

Elena.

Printesa lui.

Intotdeauna o va iubi.

In Love With a Zombie - Capitolul 12 - Zece zile patate cu sange

             

Dupa ce toti isi facusera bagajele, intre timp Hizy prezentandu-le-o pe Julieta fratelui ei, si iubitului sau, au iesit afara, unde o duba neagra, vopsita cu flacari, si cativa motociclisti ii asteptau. Jake isi saluta vechiul prieten, un barbat bine facut, de-o vreo treizeci de ani, si conducatotul uneia dintre cele mai renumite bande de motociclisti din California, dupa care le prezenta pe fete - baietii deja il stiau. Odata ce terminara si cu asta, pornira la drum. Andy vruse sa conduca o motocicleta, asa unul din barbatii din gasca lui Hok i-o dadu pe-a lui, el urcandu-se in spatele altuia. Iar Hizy urcase in spatele iubitului ei, incolacindu-si bratele in jurul taliei lui, in timp ce-si odihnea capul pe spatele lui.

Era o senzatie placuta. Nu urcase niciodata pe-o motocicleta, dar isi dorise. Iar acum, ca era pe una, si pe deasupra, mai era si impreuna cu Andy, parea un vis.

Andy marii viteza, cand sirenele politiei incepura sa se faca auzite, iar Hizy isi stranse si mai tare bratele in jurul lui. In fata lor era Hok, care-i conducea, iar in dreapta Jake cu Julieta, restul fiind in duba. Ii era teama sa nu-i prinda, insa spre marea ei fericire, reusira sa scape de politie, ajungand intr-un final dincolo de granitile Romaniei. Pe drum, oprira pe la un fast-food, unde-si umplura cu totii burtile - cu exceptia celor doi Zombie, carora inca nu le era foame - dupa care-si continuara traseul.

Ajunsi in California, Hok ii gazduise in casa lui, zicandu-le ca pot sta pana cand doresc. Jake ii era recunoscator, si-si dorea sa-l poata rasplati intr-un fel, dar vechiul lui prieten il asigura ca-i placerea lui. Hok intotdeauna il considerase pe Jake fratiorul lui mai mic, el fiind si cel care-l indemnase sa-si faca o cariera in muzica. 

Zilele treceau, iar ei nici nu pareau sa-si dea seama, petrecand in fiecare zi, la cate-un gratar, si-o bere. De asemenea, Benjamin isi informase tatal unde e, cerandu-i totusi sa nu-i zica mamei sale, deoarece nu voia sa vina dupa el, si sa-l tarasca acasa. Ii placea sa-si petreaca timpul alaturi de Aslan, si de sora lui. Si-i mai si poveste despre ce era Aslan, considerand ca avea dreptul sa stie, atat timp cat ei erau prieteni. Desigur ca Marilyn la inceput crezu ca-si bate joc de el, da' Aslan ii confirma, urmand apoi o serie de injuraturi si reprosuri intre cei doi - cele mai multe venind din partea rockstar-ului. 

Hizy decise si ea c-ar fi bine sa-i povesteasca fratelui ei despre mama '' perfecta '', dupa o lunga si serioasa discutie cu Julieta, acesta nevenindu-i sa creda cat de catea putea sa fie mama sa. Dar o crezu, ceea ce-o linstii pe satena, care-si facuse griji ca avea sa-i zica ca-i nebuna, sau ceva de genu'. Si cum Benji era cam gura sparta, dupa cum se si putea vedea, il suna din nou pe taica'su, si-i povesti tot, cerandu-i sa-i dea numele sau, si sa-l ia la el. Nu prea mai voia sa locuiasca cu mama lui, dupa ce aflase toate astea. Plus ca ea nici macar nu i-ar mai fi permis sa se vada cu Aslan. Si nu putea accepta asta.

Marilyn, zapacit de toate noutatile aflate, amana concertul pe care trebuia sa-l sustina, reprogramandu-l peste trei saptamani. Ceea ce fu un lucru bun, deoarece intre timp se ocupase de situatia lui Benjamin, care acum era in mod legal fiul sau. O daduse in judecata pe Elena, care acum nu mai avea niciun ban, si pierduse si tutela lui Benji, si ocazia de-a mai pune mana pe mostenirea Hizey, fiind in acelasi timp retrase si acuzatiile false pe care i le aruncase Julietei. 

- Sunteti gata?! striga Marilyn Manson in microfon, zambind la strigatele venite din partea publicului. Atunci sa inceapa nebunia! continua, indreptandu-si privirea spre Hizy, care astepta cu nerabdare sa intre pe scena, alaturi de idolul ei. Hizy Mihail, vino sa ne incanti urechile, papusica! Zambi larg, inaintand cu microfonul in mana, iar aplauzele si fluieraturile ii dadeau si mai multe emotii de cat avea deja. 

- Salutari, iubitori de rock! striga ea, facandu-le cu mana. Vocile din public ii strigara numele, entuziasmati. Cu ce incepem, Marilyn? Noua melodie?

- Nu, hai sa-i mai tinem in suspans. Ce zici de Arma-goddamn-motherfuckin-geddon?

- Ador melodia asta! Voi ze ziceti? Fanii au strigat incantati, determinandu-i pe cei doi sa dea drumul la show.

Intre timp, in spatele scenei, Andy isi privea iubita de pe un scun, asteptandu-si numarul. Avea sa cante si el, impreuna cu baietii. 

Zambetul dansa intr-una pe buzele lui, iar ochii albastri ii straluceau incontinuu. Se simtea implinit. Fiecare secunda petrecuta alaturi de iubita sa era unica, si plina de fericire. O iubea cum numai iubise pe nimeni niciodata, si probabil ca-si repetase de-un milion de ori acest lucru, insa nu se putea abtine. Chiar o iubea. Ea era ancora lui, care-l salvase din ghiarele fantomelor, scutindu-l de-o eternitate de dementa. Singurul motiv pentru care-l suporta pe enervantul de Laur, care printr-o minune numai de el stiuta, nu mai era chiar asa enervant. De fapt, nici nu-l prea mai vazuse in ultimul timp. Poate era ocupata sa fantomeasca prin oras, sau ceva de genu'. 

Zece zile patate cu sange. Zece zile in care lumea va sangera, anuntand-I ridicarea. Zece zile patate cu sange vor urma...

Glasul ce tocmai il auzisem nu-i apartinea lui Laur, si nici a-l altei fantome, deoarece nu le mai vedeam pe restul. Ceea ce il facea sa ma intreb a cui era...? Si ce voia sa insemne? Se ridica de pe scaun, ducandu-se sa-l caute pe Aslan. Era pe undeva, printr-o camera ingusta, tragandu-si-o cu Benjamin, probabil. 

Se opri in fata usii, de dupa care se auzeau gemete de placere, si ciocani de doua ori. Auzi un ultim geamat, lung, apoi un oftat. Dupa care se deschise usa, primul care iesii, fiind Aslan. Urmat de Benji, rosu la fata, si ciufulit.

- Ce-i? il intreba Aslan, scotandu-si o tigara, si aprizandu-si-o.

- Am auzit ceva ciudat, si vreau sa stiu ce inseamna, ii raspunse el, furandu-i tigara dintre buze. Mersi! adauga, ranjindu-i. Aslan se stramba, mormaind o injuratura, apoi isi scoase alta tigara.

- Ce-ai auzit?

- Suna cam asa: '' Zece zile patate cu sange. Zece zile in care lumea va sangera, anuntandu-I ridicarea. Zece zile patate cu sange vor urma...'' 

- Nu-i de bine, rosti brunetul, aruncand tigara din care abia trase doua fumuri, calcand-o.

- De ce? se interesa Andy, curios. Cine se ridica dupa zece zile?

- Osiris. Zeul Mortii.  

Intreg cerul s-a cutremurat la auzul numelui lui, picaturi mai si reci de ploaie incepand sa cada peste oras, urmat de-un vant puternic, cum nu se mai vazuse pana atunci. Concertul a fost oprit, fiecare croindu-si drum prin ploaia torentiala, si raceala ca de ghiata a vantulu, pentru a ajunge cat mai curand la adapost. 

Hizy se uita dupa Andy, gasindu-l cu Aslan si fratele ei. Se duse la el, imbratisandu-l, si lasandu-i un sarut scurt pe buze, apoi pleca sa-i anunte pe ceilalti ca plecau acasa. Unde odata ajunsi, se facura confortabili pe canapea, sau pe jos, infasurati in prosoape, si cu cate-o cana de ciocolata calda in mana.

Afara incepuse sa ninga. In timpul verii.

In Love With a Zombie - Capitolul 11 - Bye, bye, Romania!

                                                             

Benjamin facu doi pasi in spate, uitandu-se speriat la corpul tinerei, ce zacea pe podea, si la sangele de pe mainile lui Andy si Aslan. Nu stia ce-ar trebui sa fac intr-un atfel de moment. Sa tipe, sa injure, sa o ia la fuga, sa lesine...

- Benji, vino! ii ceru Aslan, apucandu-l de brat, si tragandu-l sus, unde puteau fii singuri. Stiu ca esti speriat, dar nu-ti voi face nimic.

- C-ce in-n-seam-mna t-toate as-stea? se balbai, incercand sa stea cat mai departe de brunet. Era lipit cu spatele de perete, iar inima ii batea ca o nebuna, gata sa-i sara din piept.

- Eu sunt un Zombie, ii explica Aslan. 

- Z-zombie?

- Da. Am fost transformat in urma cu mult timp, de catre iubita mea, care de asemenea, era tot un Zombie. Ma hranesc cu inimi umane, iar uneori si cu carnea omanelor, daca vreau sa-i las in viata.

- O-omori oameni? Satenul deja isi simtea picioarele cedandu-i, si cum lacrimile voiau sa-i cada pe obraji.

- Benji...ii rosti brunetul numele, facandu-i trupul sa tremure.

- Lasa-ma, n-nu te a-apropia!

- Te iubesc! ii zise acesta, distrugand distanta dintre ei.

- N-nu...Ii simtea respiratia rece in fata, iar cand degetele lui le prinse pe ale sare, mii de fiori ii strabatura corpul. Nu voia sa se mai simta asa. Nu mai voia sa-l iubeasca.

- Si tu ma iubesti, ii sopti la ureche, umplandu-i gandurile cu vocea sa hipnotica.

- Nu...Isi lasese privirea in jos, refuzand sa-l priveasca in ochi. Acei ochi verzi care-l innebuneau de fiecare data cand il priveau.

- Ba da. Ii elibera una din maini, prinzandu-i barbia, si sarutandu-l, nelasandu-i timp tanarului sa protesteze. Acesta incerca sa-l impinga la o parte, insa era prea puternic, si neputand sa faca altceva, ceda. Ii raspunse la sarut, bratele ducandu-i-se dupa gatul lui. 

- De ce nu mi-ai spus niciodata? l-am intrebat pe Andy, atingandu-i obrazul cu varful degetelor. Ai indurat atatea, iar eu...

- Shhh. Doar saruta-ma.

- Cu cea mai mare placere. I-am zambit, pierzandu-ma pret de cateva clipe in diamantele albastre din ochii lui, dar mi-am revenit cand i-am simti buzele peste ale mele.

- Tot eu trebuie sa fac toata treaba? chicoti el, printre saruturi, cu mainile pe talia ei.

- Cred ca da. Am chicotit, lasandu-l sa-si strecoare limba printre buzele mele intredeschise, in timp ce palmele mi se odihneau pe umerii lui.

- Amm...stiu ca suntei prinsi in...treaba voastra, da' ce facem cu cadavrul? vru sa stie Ashley.

- Rezolv eu, veni imediat raspunsul din partea lui Aslan.

- Si eu ar trebui sa ma schimb, zise Andy, eliberandu-ma.

- Si eu. I-am zambit, aratandu-i la petele de sange pe care mi le lasase mainile sale.

- Atunci ha sa facem si-un dus. Ma salta in brate, luand-o rapid pe scari.

- Andy, pune-ma jos!

- Te pun in dus!

Zis si facut. In cateva secunde eram amandoi sub jetul dusului, complet goi, sarutandu-ne ca si cum lumea avea sa se sfarseasca in urmatoarele ore.

Dupa ce-am terminat cu '' curatarea sangelui '', am coborat jos, unde Reyla statea cocotata pe-un scaun, cu telefonul in mana - probabil vorbind cu JayBee prin sms-uri - Lina si Ashley se fataiau imbratisati pe-o melodie numai de ei auzita, Jinxx era cu ochii pe CC, care incerca sa prajeasca niste cartofi, Aslan si Benjamin vorbeau - numai ei stiau ce - iar Jake nu se vedea pe nicaieri.

- Unde-i Jake? i-am intrebat, asezandu-ma pe-un scaun.

- CC, vezi ca-i arzi! ii reprosa Jinxx, facandu-l pe Andy sa se duca sa inspecteze.

- Fraiere, ai pus prea mult ulei, replica, impingandu-l de-o parte pe CC.

- Ti-am zis eu! facu Jinxx, tragandu-i o palma in cap inculpatului.

- Eiii, lasa-mi capu'! Si nu-i vina mea ca n-am mai gatit in viata mea asa ceva!

- Te facu' tac-tu prost, rase Ashley, alegandu-se cu-n sut in fund de la '' prost ''.

- Vezi-ti de batait, tu, si nu mai comenta.

- Taceti odata? se interesa Andy. Incerc sa-mi dau seama ce sa fac, ca sa remediez situatia.

- Da-mi! i-am cerut, ridicandu-ma de pe scaun. S-a indepartat, lasandu-ma sa ma ocup de dezastru. Sunt varza! am adaugat, arucandu-i la cos. Mai sunt curatati?

- Aici, zise Jinxx, intinzandu-mi un castron. I l-am luat din maini, punandu-l langa mine, dupa care m-am asigurat ca focul nu-i nici prea mic, da' nici prea mare, si ca uleiul era potrivit. Dupa care am inceput sa pun cartofii, cerandu-le celor doi baieti, care pareau mai treji, sa se apuce de-o salata. 

- Facem si ceva dulce? se interesa Benjamin, privindu-ma rugator.

- Scoate laptele din frigider, si pune-l la incalzit, i-am cerut, el executand imediat. CC, tu scoate plicurile de budinca din dulap.

- Care dulap?

- Cel de deasupra ghiuvetei.

- Aha. Am inteles.

- Eu ce fac? intreba Aslan.

- Te duci la magazin si cumperi ceva de baut.

- Vodka! striga Andy si Ashley in acelasi timp.

- Eu vreau wishkey! se planse Lina.

- Iar eu vin, se baga si Reyla, ridicandu-si capul din telefon.

- Iau de toate, anunta Aslan, facandu-se disparut.

- L-ati vazut pe Jake? am zis, amintindu-mi ca inca nu mi-a raspuns nimeni la intrebare.

- Nup, replica Jinxx, in timp ce se chinuia sa curete o ceapa. Stii ce, eu renunt! Prostia asta ma face sa plang! Si arunca ceapa pe masa, aceasta rostogolindu-se, si eterizand pe jos.

- Jinxx e invins de-o ceapa, doamnelor si domnilor! il lua Andy peste picior.

- Nu toti sunt niste Zombie, ca tine, bree!

- Eh, ce sa zic. Ca si trebuie sa fii Zombie, ca sa nu te smiorcai ca un copilas mic, care-si vrea suzeta.

- Uuu, prevad bataie, chicoti CC, jongland cu pungile de budinca - sau mai bine zis, incercand s-o faca, deoarece acestea ajungeau foarte des pe jos.

- Vezi-ti de asa-zisul tau jonglat, circarule, replica Andy, iar CC ii scoase limba.

- Benji, vezi ca laptele ala da in foc, l-am certat, oprind focul. Pe unde-ti umbla mintea?

- Am...scuze. Si nu-mi umbla pe nicaieri.

- Sunt sigur, chicoti Andy. I-a treci si ajuta-ma cu salata. 

- Vin, vin, rockere!

- M-am intors! anunta Aslan, intrand in bucatarie cu vreo trei pungi pline.

- Ce naiba ai luat acolo? vru sa stie iubitul meu, ducandu-se in inspectie. Ah, tigari! Te iubesc!

- Mda, si eu pe tine.

- Mai vrea careva? se interesa Andy, c-o tigara intre buze.

- Eu! striga Ashley, luandu-i pachetul. Un foc, va rog!

- Si eu am nevoie!

- Prinde-ti! Le-am aruncat un chibrit, acestia batandu-se pe cine si-o aprinde primul. 

- Atata creier aveti, ma? rase Aslan, desfacand o sticla de vodka, si luand vreo doua guri.

- Hei, aia e a noastra! se revoltara cei doi fumatori.

- Mai sunt, hooo!

- Hoo sa-i zici lu' ma-ta, replica Ashley, suflandu-i fumul in fata.

- Ce faceti, nebunilor? se auzi vocea lui Jake de la intrare. Ne-am indreptat cu totii privirile spre el, ramanand socati cand am vazut-o pe Julieta langa el - mai putin Benji si Aslan, deoarece n-o cunosteau.

- Jake a cam dat-o in bara, rau de tot, zise ea, avandu-si degetele inclestate cu ale lui.

- Jul! am tipat, bucuroasa, ducandu-ma s-o imbratisez. Te-au eliberat?

- As fi vrut eu. Jake m-a scos. 

- Hah?

- Am vorbit cu niste amici mai vechi, s-o scoata cu orice pret de-acolo. Baietii stiu despre cine vorbesc.

- Gasca lu' Hok? Andy isi ridica o spranceana, aruncand mucul de tigara.

- Da. Si trebuie sa plecam imediat din Romania. Gasca ne asteapta afara.

- Nu-mi spune ca acum e fugara? De fapt, stii ce? Nu-mi pasa. Mersi, Jake, esti cel mai tare! L-am tras intr-o imbratisare, sarutandu-i ambii obraji.

- Sunt flatat. Si cu placere. Iar voi ce mai asteptati? continua, facand deja stanga imprejur. Sa facem bagajele, si s-o tulim pana nu ne trezim cu politia la usa.

Sunt pierduta!

Inima blanda, aminteste-mi,

iubesc un inger, sau un monstru?

Mereu iubirea furandu-mi,

si zicandu-mi ca-i destinul nostru.

C-o gratie, numai de el cunoscuta,

buzele-mi saruta, si-n bezna ma arunca.

Ma trage intr-o lume numai de el stiuta,

si judecata mi-o intuneca.

                        Sunt pierduta!

Nu mai esti a mea...

Incerc, sa-ti soptesc,

un dulce, te iubesc.

Ma pierd, mult prea usor,

printre saruturi, de amor.

Te ating, te simt,

esti a mea, oare de ce ma mint?

Iti ridici privirea, ma implori,

oftez, si te las sa pleci spre nori.

Doar un vis, doar un inger,

nu mai esti a mea...

The King of New Orleans-Capitolul 6~One Kiss

          


- Ce te aduce pe-aici? intreba bruneta, facandu-i semn sa intre.

- Voiam sa vad cum esti. Seara trecuta a fost destul de agitata.

- Ma simt perfect, daca trec cu vederea durerea de cap.

- Katherine...incepu Marcel, apropiandu-se mai mult de ea. Isi trecu degetele peste obrazul ei, coborand spre buze. Insa inainte de-a face el pasul, o facu bruneta. Il saruta, strecurandu-si limba in gura lui, in timp ce mainile ii urcau pe sub tricoul lui, simtindu-i muschi. Marcel ii trase maieul jos, sarutandu-i gatul, apoi o urca in pat, tragandu-i colantii de pe ea. Katherine chicoti, dandu-i tricoul jos, si trecand imediat si la pantaloni - unde cureaua ii facea probleme.

- Ah, ce enervant! exclama, chinuindu-se s-o desfaca.

- Da-mi voie, chicoti Marcel, scapand de pantaloni si boxeri. Katherine il impinse pe spate, urcandu-se peste el si sarutandu-i pieptul, urcand apoi spre gat, si-n final oprindu-se la buze. Mainile vampirului intre timp desfacandu-i sutienul si masandu-i usor sanii. Vrei sa fi iubita mea? o intreba, bagandu-si degetele in chilotii ei, furandu-i cateva gemete de placere.

- Da, vreau, ah!



- Caroline! facu Klaus surprins, cand deschise usa casei sale.

- Hei, ii zambi blonda, sarutandu-l pe obraz. Am, scuze, adauga, dandu-si seama de gafa facuta.

- Nu-i nimic, o asigura Originarul, zambindu-i dulce. Intra, nu sta acolo. Ii facu semn spre living, iar blonda intra, urmata de un Klaus foarte agitat. Nu stia ce cauta Caroline aici, si nici care fusese treaba cu sarutul acela. Dar totusi, trebuia sa recunoasca ca-i placuse. Chiar foarte mult. Te servesc cu ceva? o intreba, de-ndata ce lua loc pe canapea.

- Nu, mi-e bine.

- Deci...cu ce ocazie? se interesa, asezandu-se si el. Pe aceiasi canapea.

- Amm...eu...Voiam doar sa-mi cerr scuze pentru Katherine. A cam dat-o in bara aseara.

- E Katerina, n-am ce sa-i cer. Desi ar trebui sa-ti multumeasca. Daca nu erai tu, era moarta. Caroline il privi in ochi, pierzandu-se pentru cateva momente in frumusetea lor. Apoi isi trase o palma mintal, lasandu-si privirea in jos, stanjenita. In timp ce Klaus devenea din ce in ce mai confuz. De ce il privise asa? Si de ce se comporta asa, ca o scolarita timida? Caroline Forbes nu era asa. Ea era tupeista. Si asta-i si placea la ea. S-a intamplat ceva cu Tyler? se gandi sa intrebe, desi simpla pronuntare a numelui hibdridului, il facea sa-si doreasca sa-l omoare. Nu-l suporta deloc. Traia numai datorita lui Caroline. Multa lume cam scapa de moarte, datorita lui Caroline, gandi, razand in sinea lui. Asa efect avea fata asta asupra lui.

- Tyler? Nu! Suntem bine. Prinse o suvita intre degete, incepand sa se joace cu ea. Nu stia ce sa mai zica. Si nici ce sa faca. Oare de ce venise? Sa vad daca e bine,ii veni imediat raspunsul. Ofta, lasandu-si ochii sa-i rataceasca prin incapere. Hmm...cred c-ar trebui sa plec, zise intr-un final, ridicandu-se.

 - Okey, veni raspunsul lui Klaus, oferindu-se s-o conduca pana la usa.

- Nik! tipa Henrik, alergand pe scari si sarindu-i in brate fratelui sau.Hei! o saluta apoi pe blonda, observand-o.

- Salut, dragutule! ii zambi ea, ciufulindu-i parul.

- Ar trebui sa iesim toti trei undeva, propuse baiatul, luandu-i pe amandoi prin surprindere.

- Caroline trebuie sa plece, il informa Klaus, iar blonda incuviinta.

- Te roooog! facu fratele sau, privindu-i pe amandoi c-o privire de catelus.

- De ce sunteti rau, mai? chicoti David, facandu-si aparitia. Scoate-ti piciu' la plimbare vreo doua ore, ca nu va mananca.

- Daaaaaaaaaa!

- Bine, bine! fu de acord varco-vampirul, aruncandu-i vampiritei o privire rugatoare.

- Bine atunci.

- Ieeee! Mergem in oras, mergem in oras, mergem in oras!

- Distractie placuta, copilasi, le ura varcolacul, ducandu-se pana-n bucatarie, de unde lua doua pahare pentru vin, si-apoi urca inapoi in dormitorul Rebekhai. Aseara se distrara pe cinste, printre saruturi si gemete de placere. Ba chiar si cateva joculete cu frisca si ciocolata.

- Ce ti-a luat atata? vru sa stie Rebekah, ridicandu-se in capul oaselor. Era complet goala, avand doar un cearceaf pe ea.

- Am dat de Niklaus si marea lui iubire. Blonda ridica o spranceana, asa ca adauga: Henrik voia sa iasa cu ei in oras, asa ca i-am convins s-o faca. Si-n plus, poate se apropie si ei mai multa, ca-mi vine sa-i dau cap in cap. Se vede de la o posta ca ambii au sentimente pentru celalalt, da' nu's in stare sa scoata o vorba.

- Ce-ar fi sa nu ne mai batem capu' cu asta, si sa trecem la lucruri serioase? ii ranji ea, ducandu-se cu pasi de felina spre el, si-apoi rupandu-i camasa care de-abia de era inchisa la un nasture. David chicoti, prinzand-o de talie, si azvarlind-o in pat, cu el peste ea. Rebekah isi baga degetele in parul lui, sarutandu-l, in timp ce varcolacul isi plimba mainile pe coapse si abdomen, furandu-i cateva Of-uri.



Klaus, Caroline, si Henrik, se distrau de minune, alergandu-se prin parc, si stropindu-se cu apa - cumparasera cate-un pistol cu apa pentru fiecare - nebagand de seama ca timpul trecea, facandu-se in curand seara. Klaus o conduse pe Caroline la hotel, si la rugamintile fratelui sau mai mic, urca si pana-n apartament, dand de Katerina si Marcel, care-si luau la revedere.

- Klaus? Ce te aduce pe-aici?

- Am adus-o pe Caroline acasa, raspunse Henrik, in locul lui. Buna Katy!

- Buna, pitic, chicoti bruneta, ciufulindu-i parul.

- Nu sunt pitic! se planse Henrik, bosumflandu-se.

- Mda, cum zici tu.

- Ar trebui sa hotaram o data pentru batalie, spuse Klaus, ranjindu-i lu' Marcel. Inca te mai crezi in stare, nu?

- Si iar incepe...facu Katherine, dandu-si exasperata, ochii peste cap.

- Nu te-am intrebat nimeni, nimic, asa ca tine-ti gura.

- Eu am intrebat-o! se revolta fratele sau, alegandu-se c-o privire nu prea blanda. Bine, tac.

Trebuie sa fac ceva, gandi blonda, privindu-i agitata. Katherine mai avea putin si intra iarasi in bucluc, Klaus se dadea mare, etalandu-si maretul lui ranjet, iar Marcel m-ai ca-si dorea sa-l stranguleze chiar in momentul ala. Lua o gura de aer, si-l intoarse pe Klaus cu fata spre ea, lipindu-si buzele de-ale lui.

Varco-vampirul nu stia cum sa reactioneze, asa ca pana ca el sa faca ceva, Caroline deja o tuli pe usa, tragand-o dupa ea si pe bruneta, lasandu-l uimit, si cu-n mare zambet pe chip.

In Love With a Zombie - Capitolul 10 - Anchors

          


Benjamin statea sprijinit cu capul de fereastra masinii, nerabdator s-o vada pe Hizy. Inca nu-i venea sa creada ca-i sora lui. Si cel mai important: de ce-i ascunsese asta mama sa? Si cand se gandeaca ca nici macar tatal lui nu stia...Poate e doar o minciuna stupida, gandi, tragandu-si apoi o palma mintal. N-avea cum sa fie. Aslan n-ar avea de ce sa-l minta in legatura cu asa ceva. Oare cand am inceput sa am atata incredere in el?
Era indragostit, cu siguranta.

I-am mai facut o vizita. Pare mai bine. Insa nu cred ca mai rezista mult. Darius era pe bancheta din spate, jucandu-se c-o suvita din parul lui blond si lung, pana deasupra umerilor. Era o fantoma. Si nu orice fantoma, ci a lui Aslan. Era un pusti de saispe ani, pasionat de supranatural, care odata facuse o intelegere cu-n demon, si-l transformase pe Aslan in sclavul lui, parca chemandu-si singur moartea, deoarece in aceeasi zi, dupa doua ore, era mort. Aslan nu l-a luat deloc usor, spintecandu-i intreg corpul prin tot dormitorul sau, cazandu-le un soc celor doi frati de cinci si sapte ani, si parintilor. La inceput fusese distrus, si nu facea decat sa planga non-stop, enervandu-l pe brunet, insa cu timpul se obisnuise cu noua sa ne-viata.

- Am ajuns, anunta Aslan, oprind in fata casei Reylei. Ii aflase adresa cu ajutorul lui Darius.

Benjamin deschise portiera, asteptand ca brunetul sa blocheze masina, apoi urcara amandoi treptele de la intrare, sunand la sunerie.

Hizy fu cea care le raspunse.

- Ti-am adus fratioru', o informa Aslan, intrand nerabdator. Unde-i Andy?

- In sufragerie, cu baietii...dar...Se opri in mijlocul propozitiei, deoarece brunetul deja se facu nevazut, lasand-o singura, cu Benjamin, care nu stia ce sa zica, sau ce sa faca. Si nu era singurul.


- Intra, i-am zis lu' Benjamin, zambindu-i usor. 

- Mersi. Intra, asteptand sa zic, sau sa fac ceva. Insa nu prea stiam ce. 

- Amm...vrei ceva de baut?

- O Cola.

- Bine. Si la multi ani, am adaugat, amintindu-mi ca azi era ziua lui. Aflasem de la Marilyn.

- Mersi. Mi-a zambit, muscandu-si buza de jos, apoi dintr-o data, m-a imbratisat. Scuze, adauga, dandu-se in spate. Nu prea stiu ce-ar trebui sa fac. Adica nu afli in fiecare zi ca ai o sora, pe care n-ai intalnit-o niciodata.

- Mda, asa e. Cum ai aflat? Ti-a zis...ea? Ma cam indoiam de asta, dar cine stie ce era in mintea mamei.

- Nu. Aslan a facut-o. Trebuia sa ma intorc cu ea, acasa, iar idiotu' ala m-a rapit.

- Rapit de ziua ta. Asta da cadou de vis, am replicat, razand.

- Mie imi spui? Da' cel putin am aflat de tine. Ai idee de ce mi-ar fi ascuns asta, mama? Adica...mama noastra?

- Nu stiu. Mergem la bucatarie? l-am intrebat, dorind sa schimb subiectul. Nu voiam sa-i arunc cu minciuni, asa ca era mai bine daca evitam discutia asta. Si cu siguranta, nu-i puteam spune lui ca femeia care ne-a dat viata, era doar o interesata. O arivista, care voia numai bani. 

A incuviintat, iar eu am luat-o inainte. I-am zis sa ia loc pe-un scaun, in timp ce eu ii scoteam Cola.

- Marilyn stie c-ai fost rapit? m-am interesat, luand si eu loc.

- Habar n-am. Probabil ar trebui sa-l sun. Ai un telefon?

- Sigur. I-am zambit, dandu-i-l pe-al meu.

- Mersi. Forma numarul, asteptand sa raspunda. Hei, tata!

- ...

- Sunt bine, nu trebuie sa-ti faci griji. 

- ...

- Da, Aslan m-a rapit. Ti-a zis?

- ...

- Aha. Okey. Poti s-o anunti si pe mama? 

- ...

- Mersi. Apropo, ai idee de ce mi-ar fi ascuns mama c-am o sora?

- ...

- Acum am aflat si eu. De la Aslan. N-am habar de unde-a stiut.

- ...

- Hizy.

- ...

- Mersi ca vorbesti cu ea. Pa! Poftim! zise, inmanandu-mi-l inapoi. 

- Pentru nimic. Mi-am muscat buza, ingrijorandu-ma. Benji n-ar fi trebuit sa-i zica c-a aflat, insa faptul era deja consumat. 

- Esti bine?

- Uh? Da.

- Nu pari.

- Doar stres.

- Are legatura cu mama? 

- Nu, am mintit eu. 

- Hei, fato! zise Lina, facandu-si aparitia, urmata imediat de Reyla. Cine-i musafiru' dragut?

- Ai iubit, i-am replicat, chicotind.

- Stai sa auda Ashley, facu Reyla, gata-gata sa plece, si sa-l anunte, insa Lina o apuca de brat.

- Stai cuminte, divo, ca-ti smulg parul.

- Lasa-mi parul in pace, bestie! Isi smulse bratul dintre degetele Linei, mangaindu-si buclele blonde-roze.

- Eu sunt Benjamin, fratele Hizey, se prezenta el.

- Lina, cea mai buna prietena a ei.

- Minte, n-o asculta. Eu sunt cea mai buna prietena a ei. Poti sa-mi spui Reyla.

- Ma bucur sa va cunosc, chicoti Benji, zambindu-le, ca mai apoi sa fie asaltat de-o multime de intrebari. Cati ani are? Unde sta? Are iubita? Care-i culoarea lui preferata? Da' mancarea? Ce muzica asculta...etc.



In sufragerie, Aslan, Andy, Jinxx, si Jake, asteptau ca CC si Ashley sa se intoarca de-afara. Aslan ii trimise sa faca rost de-o fata, pentru a-l face pe Andy sa scape de fantome. Desigur, a trebuit sa le zica despre partea cu fantomele, pe care Andy le-a ascuns-o, ne-vrand sa-i ingrijoreze. Numai ca acum n-avuse de ales, avand in vedere ca brunetul nici nu-i ceru pararea, incepand sa le zica cum sta treaba cu adevarat.

Oricum, asa macar mai aflase si el ceva nou, care din pacate, nu era de bine. Chiar putea sa innebuneasca din cauza fantomelor. Iar daca o facea, nu si-ar mai putea controla foamea, ajungand sa se gandeasca numai la asta. Ceea ce insemna c-ar fi devenit precum un zombie d-ala din filme. Si nu-si dorea asta.

Ashley si CC isi facura aparitia, aducand cu ei o fata bruneta, cu ochi albastri, care avea in jur de saispe-saptispe ani.

'' Cu cat mai tanara, cu cat mai bine. '' zise Aslan.

- Bun. Brunetul o apuca pe fata de incheietura, tragand-o aproape de el, apoi isi etala zambetul fermecator, hipnotizand-o pe tanara. Nu-ti fie frica.

- Nu mi-e frica, sopti fata, ca in transa.

- Bun. Aslan zambi multumit, infingandu-si mana in pieptul ei, si scotandu-i inima. Pe care o intinse spre Andy, care avea ochii cat cepele, si gura deschisa - cum erau de astfel si ceilalti baieti. Ia-o!

- Dar...Se temea s-o faca. Mai ales aici.

- Ia-o, cat inca este fierbinte. Andy inghiti in sec, intinzand nesigur mana, insa de-ndata ce-o atinse, si simti sangele scurgandu-se pe degetele sale, o duse la gura, muscand cu pofta. Baietii il priveau socati, insa isi revenira repede, amintindu-si ca el nu mai era un simplu om.

Dupa ce termina, Andy cazu in genunchi, tipetele fantomelor dandu-i dureri de cap. Erau atat de multe. Si pline de ura. Ii tot cerea s-o omoare pe Hizy. Sa-si omoare prieteni. Si-abia de mai putea sa reziste tentatiei de a-si infinge degetetele in pieptul prietenilor lui.

- Aslan! tipa, repezindu-se spre el, si tragandu-i un pumn. Ce dracu' mi-ai facut?!

- Incer sa te ajut! Il prinse de brate, facandu-l sa-l priveasca direct in ochi. Trebuie sa le alungi. Gaseste-ti ancora, Andy, si alunga-le!

- Nu pot! Sunt prea multe! Eu...Privirea ii cazu spre pieptul lui Ashley, ascultandu-i bataile inimi. Erau hipnotice. Si-l chemau. Se elibera din mainile brunetului, ducandu-se spre prietenul lui, care-l privea speriat.

- Andy...

- O vreau! marai, trantindu-l jos.

- Concentreaza-te! ii striga, prinzandu-l inainte sa faca vreo prostie. Gaseste-ti ancora, Andy! Gandeste-te la Hizy!

- Hizy...sopti, cu privirea in gol. Il privi pe Ashley, care era inspaimantat. Din cauza lui.

Inchise ochii, lasandu-l pe brunet sa-l tina strans, in timp ce si-o imagina pe iubita lui, zambindu-i dulce. Atingandu-i buzele, obrazul, pielea. Sarutandu-l. Incerca sa nu le mai dea atentie fantomelor, gandindu-se doar la ea. La cat de mult o iubea. La cat de inutil se simtea fara ea. La toate momentele frumoase pe care le petrecusera pana-n moment. Si la cat de mult ii schimbase viata, de cand o intalnise.

Deschise ochii.

Liniste.

Fantomele disparusera!

- Ce s-a intamplat aici? sopti Hizy, privirea cazandu-i peste cadavrul fetei, si-apoi ramanand asupra lui Andy, care era murdar de sange pe maini, si la gura.

- Te iubesc! ii spuse, ducandu-se s-o imbratiseze. O stranse la piept, fericit ca era a lui. Numai a lui.

Intre timp, Benjamin privea socat scena din fata lui, simtind un impold ciudat de-a lua-o la fuga.

In Love With a Zombie - Capitolul 9 - Ghosts ...

Benjamin deschise ochii, simtindu-se usor ametit. Se ridica in sezut, uitandu-se confuz prin camera in care se afla. N-o recunostea, si nici nu-si amintea cum a ajuns aici.

- Vad ca te-ai trezit, se auzi glasul lui Aslan, si-n urmatoarea clipa il vazu intrand pe usa, c-o tava in brate.

- Unde sunt?

- Romania.

- Romania?! Incuviinta, lasandu-i tava pe pat. La multi ani, pustiule! adauga, furandu-i un sarut scurt.

- Ce dracu'...?! Aslan! Se dadu jos din pat, tragandu-i un pumn brunetului. Numai ca in loc sa-l doara pe el fata, mai mult il durea pe el pumnul. Baga-mi-as!

- Calmeaza-te, pustiule, chicoti brunetul. Mananca.

- Nu mi-e foame! Vreau sa stiu cum am ajuns aici!

- Asta-i simplu: te-am rapit.

- Ai facut ce?!

- Ce-ai auzit, asa ca nu mai face pe surdul.

- De ce?

- De ce? Aslan se apropie de el, ducandu-si palmele pe talia lui, si lipindu-i trupul de-al sau. In timp ce zambea in felul ala sexy, facandu-l pe saten sa uite si unde este.

- C-ce v-vrei s-sa faci? se balbai Benjamin, simtindu-si bataile inimii din ce in ce mai accelerate. Erau mult prea apropiati.

Aslan ranji, apropiandu-si fata de-a lui, dar baiatul isi rasuci gatul. Ii simtea respiratia rece a brunetului pe obraz, si-i dadea fiori. Genul ala de fiori care ti se plimba prin tot corpul, facandu-l sa tremure de frica. Si nu orice frica. Acea frica, cand persoana pe care-o placi e mult prea aproape de tine, si simti ca esti pe punctul de-a face vreo prostie.

- Ce zici de inca o partida? ii propuse, coborandu-si degetele spre pantalonii lui, in timp ce buzele-i atinsera usor obrazul, coborand pana pe gat, unde-i saruta pielea.

- N-n-nu...sopti baiatul, inchizandu-si ochii. Asta nu se intampla! Asta nu se intampla! Asta nu se intampla!

- Poti s-o consideri cadou de ziua ta. Degetele lui deja ii deschisera slitul pantalonilor, strecurandu-se in boxeri si masandu-i sexul. Benjamin inghiti in sec, incercand sa-i ignore atingerea, insa oricat de mult se straduia, nu reusea. Simtea fiecare atingere a degetelor brunetului, sau a buzelor, pana-m adancul fiintei lui.

Simtea c-o sa innebuneasca.



Monstrule!

Criminalule!

Omoar-o!

Fa-o acum!

- Gura! tipa Andy, ducandu-si palmele la cap. Isi simtea capul gata-gata sa explodeze din cauza fantomelor. Erau mult prea multe...Mult prea multe vieti pe care le-a luat. Trebuia sa fie doar Laur. Apoi doar Laur si blonda. Apoi...Plecati! striga in mintea lui. Era epuizat, si voia sa se odihneasca. Numai ca nu-l lasau. Ii tot urlau prin cap, innebunindu-l.

Inca nu era acasa, si nici nu voia sa se intoarca. Ii era teama de ce i-ar putea face lui Hizy.

Am zis s-o omori! Haide! Ce mai astepti?

Da! Du-te si omoar-o!

Exact cum ai facut cu noi!

- Am zis sa plecati! Se prabusi pe cimentul fierbinte, privindu-si mainile pline de sange.

Niciodata!

Da, niciodata!

N-ai nicio seanta!

Viata ta e terminata, ucigasule! Renunta!

Chiar n-aveti altceva de facut? se auzi un glas din departare, atragandu-i atentia lui Andy. Era Laur, care statea sprijinit de capota unei masine, cu mainile incrutisate la piept. Era diferit de restul fantomelor, silueta fiindu-i foarte clara, si nu in ceata.

Tu cine esti?

Ce vrei?

El e al nostru, dispari!

Al vostru? rase fantoma baiatului. Ma indoiesc. Andrew Dennis Biersack e al meu! Tonul glasului ii crescu, facand siluetele incetosate sa se cutremure, si intr-un final sa dispara. Cu placere! adauga, privindu-l pe Andy.

- Ce fost asta? vru sa stie. Se ridica, stergandu-si sangele pe tricoul de pe el. Cum adica sunt al tau?

Tu esti ala care m-a omorat, asa ca suporta-ma, replica inainte de-a disparea.

Andy hotari s-o lase balta, ducandu-se spre casa Reylei. Era inca cufundata in liniste, ceea ce insemna ca ceilalti inca dormeau, asa ca se strecura in dormitorul lui si-al iubitei sale, bagandu-se la dus, si scapand de hainele murdare. Dupa care cobori la bucatarie cu ele, bagandu-le intr-un sac, si aruncandu-le la gunoi. Iar cand urca inapoi, dadu peste fantoma lui Laur, care statea cocotata in pat, uitandu-se la Hizy.

- Ce naiba faci aici? sopti, aruncandu-i o privire urata.

In loc sa-mi multumesti ca te-am scapat de tacanitii aia, tu ma iei la intrebari? Urat din partea ta. Isi duse mainile suc cap, punandu-si piciorul drept peste cel stang.

- Te-am intrebat ce cauti aici.

Bine. Stau. Tu?

Andy isi dadu ochii peste cap, nemai bagandu-l in seama. Se aseza uor langa Hizy, astfel incat sa n-o trezasca, si-i saruta parul.

Cred ca o parte din mine a stiut intotdeauna ca n-o s-o omori.

Zombie-ul inchise ochii, ignorandu-l.

Tacanitii se vor intoarce, sa stii. Ce-ai de gand sa faci? Nu-i pot scoate din peisaj la infinit, iar tu n-o sa mai rezisti mult in felul asta.


- Si ce-ti pasa tie?

Avand in vedere ca te-ai pricopsit cu mine, si eu cu tine, ma intereseaza. Nu vreau sa-mi petrec ne-viata langa un Zombie nebun. 

- Cine a zis c-o sa innebunesc?

Tu glumesti? Te-ai vazut mai devreme?

- In fine. Explica-mi care-i treaba cu faza ''e al meu''.

Eu sunt fantoma ta, iar tu Zombie-ul meu, nu-i evident? De vreme ce te-am facut sclavul meu, iar tu m-ai exterminat - intr-un mod de-a dreptul oribil, as putea adauga - ne apartinem unul altuia. Si stai linistit, ca nu esti singuru' care-i impotriva acestui lucru. 

- Si n-ai altceva de facut? Ca de exmplu sa fantomesti, sau orice altceva ce fac fantomele?

Nu prea. Singurele fantome de care am dat, sunt cele ucise de tine, si nu sunt prea sociabile.

- Si ce-ar trebui sa-mi pese mie? Eu te urasc. Dor te-am omorat!

Da, mersi ca-mi amintesti. N-ai idee cat de mult ma enerveaza faptul ca nu-ti pot face nimic.

- Poti sa-ti inchizi gura? Deja m-ai plictisit.

Ha! Ce sa zic!

- Taci odata!

- Andy...? Hizy isi deschise ochii, frecandu-si-i somnoroasa.

- Ce faci, iubire? O saruta usor pe buze, zambindu-i dulce.

- Bine. Mi s-a parut ca te aud vorbind cu cineva.

Pai da! Vorbea cu mine.

- Probabil ti s-a parut. Culca-te la loc, daca ti-e somn.

- Okey. Isi puse capul pe pieptul lui, lasandu-l sa-si incolaceasca bratele in jurul ei. Iti multumesc ca-mi esti alaturi, Andy! Nu stiu ce m-as face fara tine.

- Nu-ti fa griji de nimic, doar dormi, iubito. Ii saruta parul, mangaind-o usor pe spate.

S-a intamplat ceva ce eu nu stiu?

- Ce-ti pasa tie?

Auzi! Vezi c-a fost iubita mea, inainte sa fie a ta.

- Statea cu tine doar fiindca o santajai, asa ca tine-ti gura.

Adevarat, dar asta nu inseamna ca n-am tinut la ea.

- Ce gluma buna. Stii foarte bine ca singuru' tau interes era sa te culci cu ea.

In mare parte da, insa daca chiar voiam doar asta, puteam s-o oblig din prima. De ce mi-as mai fi pierdut timplu'  jucandu-ma de-a iubitu'?

- Pe mine ma intrebi?

Hai ca va las. Ciao, my darling.

- Jet! Andy se facu mai confortabil, usurat ca Laur isi luase talpasita. Il enerva la culme. Si viu, si mort.




Aslan statea pe marginea patului, imbracat doar intr-o pereche de boxeri, si fumand o tigara, iar Benjamin era bagat sub cearceaf, intins pe burta.

- Esti enervant, stiai asta? zise, privind televizorul inchis.

- Stiam. Altceva, pustiule?

- Nu-mi mai zice asa, nu sunt pusti. Am implinit nouaspe ani. Aslan chicoti, lasandu-se pe spatele lui. Hei, da-te jos! Esti greu!

- Zi-mi ca ma placi.

- Ce? Nu-i adevarata! Acum da-te!

- Zi-mi ca ma placi, si ma dau.

- Ti-am mai zis ca esti enervant? Enervantule!

- Spune-o.

- De ce? Nu e ca si cum n-ai stii deja, sopti ultima parte, tragandu-si cearceaful peste cap. Deja isi simtea obrajii arzand precum un vulcan gata de eruptie.

- Vreau s-o aud de la tine. Se ridica, pentru a se urca cu tot trupul peste el. Spune-o. Ii simtea abdomenul prin materialul subtire, lipit de spatele lui, iar una din maini se strecurase pe sub cearceaf, atingandu-i buzele, in timp ce cealalta era probabil ocupata cu tigara.

Benjamin ii musca degetele, facandu-l sa chicoteasca, insa nu si sa si-o retraga.

- Of, bine! Te plac! Multumit?! Nu mi te-am mai putut scoate din cap inca din prima noapte, iar atingerile tale ma innebunesc!

- A fost greu? chicoti brunetul, ridicandu-se, si lasand tigara in scrumiera. Trase cearceaful in jos, rasucindu-l invers. Si eu te plac, sa stii. Ii atinse buzele cu ale lui, frecandu-i-le usor, apoi i le saruta, facandu-si in curand loc printre ele, si avantandu-se intr-un adevarat duel al dominatiei.

Satenul era surprins de cuvintele brunetului. Intr-un mod placut. Era oarecum bucuros ca nu era singuru' cu astfel de sentimente, desi inca il enerva. I se parea stupid din partea lui sa fie indragostit de Aslan. Abia de-l stia de vreo doua zile. Si-n plus, el ii zise ca-l place. Nu ca-l iubeste. Deci nu aveau chiar aceleasi sentimente. Una era sa-ti placa o persoana, si alta era sa fii indragostita de ea.

Hopa, se pare c-am picat intr-un moment nepotrivit, se auzi glasul unui baiat, razand usor. Voiam doar sa te anunt ca l-am gasit pe baiatul acela, Dennis. Se pare l-a omorat pana la urma pe tipu' care l-a transformat in sclavul lui. Si apropo, probabil ai fii interesat sa afli ca c-a mai mancat inimi umane. Aura lui e aproape galbena.

Aslan se ridica brusc, tragandu-si pantalonii pe el, si tricoul.

- Imbraca-te. Mergem sa-ti intalnesti sora.

One girl, one love

They can't stop us
Let 'em try
For heavy metal
We will die!!

Quit my job this morning said forever
I would hold my head up high
Cause I need metal in my life
Just like an eagle needs to fly

So I walked outside into the street
From a hall I heard thunder and screams
I walked inside so I could hear
And the guy beside me gave me a beer




 Versurile melodiei Die For Metal, cantata de Manowar, imi incantau auzul, in timp ce-mi faceam rutina de dimineata.  Odata terminata, mi-am tras blugii, un tricou cu trupa mea favorita - Manowar - si m-am dus in fata oglinzii, sa-mi aranjez pletele brunete, care-mi cadeau ondulate pana deasupra umerilor. Dupa care mi-am luat telefonul de pe birou, am inchis calculatorul, si-am plecat sa ma intalnesc cu prietenul meu retardat, care ma astepta de o ora in fata casei. L-am pus eu cumva sa vina cu noaptea in cap la mine? Nu.

- Haide odata, pizdo, ca-mi creste par alb la cat stau dupa tine, imi replica el, ridicandu-se de pe asfalt, si scotandu-si castile din urechi. Era inalt, cu parul negru, tuns scurt, si niste ochi mari si caprui.

- Gura, curvo, ca nu te-am pus eu sa vii cu noaptea in cap la mine. Tu n-ai somn sau ce?

- Nu, sufar de insomnie acuta. Mi-am dat ochii peste cap, privirea cazandu-mi apoi asupra tricoului lui.

- Ce dumnezei-i mei cauta fagotii astia pe tine?

- Vina iubita-mi, nu a mea.

- Ei, pe dracu'! Ce, iubita'ta te imbraca?

- Nu, doar c-am pierdut un pariu. Si-acum trebuie sa-i port pe fabulosii de la Black Veil Brides timp de-o saptamana.

- Soarta cruda ca a ta, nu-i doresc nimanui. Si-acu' mergem si noi sa ne inbatam, sau ramanem aici sa barfim ca doua muieri?

- Mergem, mergem, zise, luand-o la pas. Cum mai merge cu Gema?

- Merge ca naiba. Incepe sa ma calce pe nervi, si mi-e c-o sa-i dau papucii mai repede de cat planuiam.

- Ti-am zis eu ca n-o sa mearga, da' tu nu.

- Haide mars, si suge-mi-o.

- Fa-o singur.

- Nu pot, e prea jos. Da' tu ajungi mai usor, asa ca...

- Futu-ti mortii ma-ti-i de jegos, facu el, tragandu-mi un sut in fund.

- Si eu pot juca asa, sa stii, am chicotit, prinzandu-l de incheietura, si ducandu-i bratul la spate, dupa care punandu-i piedica.

- Auch! Fundu' meu! Te spun lu' mamica.

- Vai de mine, viata mea e terminata! am replicat, razand ca un dobitoc, in timp ce Flavius zacea in mijlocul soselei, bosumflat. Apropo, tocmai am avut o revelatie.

- Implica cumva moartea ta extrem de lenta? se interesa, afisand un ranjet dement.

- Nu, e vorba doar despre ma-ta, care era intre picioarele mele, ducandu-ma in extaz.

- Ce chestie. Si eu am avut aceeasi revelatie. Numai ca-n loc de mama, era sora'ta.

- Te strangulez! M-am repezit spre el, da' dementu' mi-a pus piedica, daramandu-ma si pe mine jos.

- Acu' suntem chit, fa pizdo. Chicoti, punandu-se pe picioare.

- Da' bine, hai ca-ti trag un sut in fata. M-am ridicat si eu, scuturandu-mi blugii.

Dupa ce ne-am mai ciondanit putin, ne-am hotarat sa lasam bautura, si sa mergem la o plimbare prin parc. Aveam un chef de ingheta, si de-o vata pe bat direct in pantalonii lui, plus o gagica buna, cu care sa-mi petrec urmatoarele nopti. A mea devenise prea cicalitoare. Numai declaratii de dragoste visa. Iar eu i-am zis de la inceput ca nu sunt interesat de-o relatie serioasa. Singura fata pe care-o iubeam plecase in strainatate, sa studieze muzica. Sau mai bine zis, fugise de mine, fiindca sunt un mitocan arogant, cu juma' de creier. Ma rog, nu prea conta. Era de domeniul trecutului, oricat de mult imi doream s-o vad, si sa-i cer iertare. Cand plecase, nu-mi lasase nicio adresa, si niciun numar de telefon, iar parintii ei refuzau sa vorbeasca cu mine.

- Io, frumoasa adormita? zbiera Flavius in urechile mele, facandu-ma sa-i trag una in moaca.

- Ma surzesti, dobitocule.

- Daca visezi cu ochii deschisi. Voiam sa-ti zic ca ti-am gasit iubita perfecta. Imi facu semn cu capul spre doua fete, care stateau pe-o banca, si radeau.

- Care dintre ele? l-am intrebat, plictisit. Niciuna nu mi se parea destul de buna.

- Roscata.

- Nu. Ce-i drept, roscata arata destul de bine. Avea un corp numai bun de atins, si niste buze apetisante. Da' pur si simplu n-aveam chef. Amintirile cu Lavinia imi acaparasera din nou mintea. Am oftat, trantindu-ma pe-o banca din apropiere.

- Ce-ai patit, ma?

- Nimic. Sunt doar obosit.

- Iar eu il iubesc pe Florin Salam.

- Bleah. Nici sa nu te aud.

- Varsa tot.

- Nu pot, ca nu-mi vine. Fa-mi rost de niste rame afumate, si poate ma razgandesc.

- Emanuel!

- Asa ma cheama, nu stiai? Se incrunta, dandu-mi o palma in cap. Nu-mi mai atinge parul, ca te rad de pe fata Pamantului! i-am zis, dandu-i peste mana.

- Nu te las pana nu-mi zici! Asa ca da-i bataie!

- Bine. M-am ridicat, luand-o spre primul magazin care mi-a iesit in fata, cerand o vata de bat, pe care i-am bagat-o in pantaloni. Multumit? am continuat, ranjindu-i.

- Revigorant. Zambi fortat, cerand o inghetata, ce mi-o puse in cap, lasand-o sa mi se intinda prin par.

- Flavius! am tipat, facandu-l s-o ia la fuga, cu mine dupa el. Pun eu mana pe tine, pizda proasta ce esti!

- Alergi ca o babuta! mi-o arunca, provocandu-ma.

Pana aici i-a fost!


Dupa aproximativ doua ore, amandoi eram murdari din cap pana-n picioare de inghetata, si Cola, iar lumea de pe strada se holba la noi ca la extrateresti. Ce pana mea, n-au mai vazut doi retardati pana acum? Sa-si bage ochii in telefoane, ca numai asta faceau de dimineata pana seara. Telefoane, telefoane, si iara telefoane.

- Ai de capul meu, da' ce-ati patit, baieti? Sora'mea abia isi mai abtinea rasetele, cand am intrat in casa, asa ca mi-am scos tricoul, aruncandu-i-l in fata, gest care-l facu si amicu' meu dement.

- Adu-ne niste bere, si nu mai rade, ca ramai stramba, am replicat, inainte de-a lua-o spre camera mea. L-am lasat pe Flavius primu' la dus, scotandu-i niste haine de la mine, dupa care m-am bagat si eu, lasandu-l sa-si vare nasu' prin lucrurile mele, ca de obicei.

- Te gandeai la ea, nu? zise, de-ndata ce-am iesit, tinand intre degete o poza cu mine si Lavinia, sarutandu-ne.

- Nu conteaza, oricum n-o voi mai revedea.

- Si daca ar exista o seanta s-o revezi? Si-a ridicat ochii din fotografie, privindu-ma serios.

- Presupun ca i-as cere iertare, si-as incerca s-o recuperez. Insa asta n-o sa se intample, deoarece habar n-am unde e. Mi-am scuturat parul, stropindu-l in fata.

- Vezi pe unde arunci cu apa, bai!

- Las', ca nu mori de la cateva picaturi de apa. M-am trantit in pat, luandu-i poza din mana. Probabil ar trebui s-o arunc, sau ceva de genu'.

- M-a sunat.

- Hah?

- Lavinia. M-a sunat.

- Ce?!

- Vrea sa te vada.

- Si de ce nu mi-ai zis pana acum? Cand a sunat?!

- In urma cu doua spatamani.

- Si de ce naiba nu mi-ai zis?

- Au trecut trei ani de cand a plecat, ma gandeam ca n-o mai iubesti.

- Ei bine, sa stii c-ai gandit foarte prost. Mai ai numarul ei?

- N-ai nevoie de numar. E acasa.

- Ce?! Iti bati joc de mine?! Ce naiba, Flavius!

- Naiba cu matele scoase, ho! Acu' stii, asa ca nu mai urla ca nebunu'.

- Ar trebui sa te bag cu capul in WC.

- In visele tale! facu, saltandu-se in picioare, si fugind din camera.

- Nebun. Am chicotit, clatinand din cap.

- Mergem s-o vezi, sau ce? l-am auzit de cealalta parte a usii, asa ca m-am ridicat din pat, iesind din dormitor.

- Mergem.

Zis si facut. In douazeci de minute eram in fata casei ei, sunand la sunerie.

- Da? Ah, tu erai. Ne raspunse mama ei, care ma privea urat. Ce vrei?

- S-o vad.

- Nu e acasa, minti ea,  trantindu-mi usa in fata.

- Mai, da' doamna Anes nu s-a schimbat deloc, concluziona Flavius. Acum ce facem?

- Insistam, i-am raspuns, apasand din nou pe sunerie. O data, de doua, de trei, de patru, de cinci, de sase, de sapte, de opt, de noua, de zece.

- Emi! tipa Lavinia, sarindu-mi in brate. Stiam eu ca insistenta-i buna.

- Ma bucur sa te revad! Am strans-o in brate, ne-vrand sa-i mai dau drumul niciodata. Si nici n-o voi face. Acum era din nou in bratele mele, si n-o voi mai lasa sa plece.

S-a retras din imbratisare, zambindu-mi. Parul saten ii cadea drept peste umeri, iar ochii negri ma priveau cu dragoste si bucurie. I-am mngaiat obrazul, raspunzandu-i la zambet, apoi i-am sarutat buzele, dupa care tanjisem in tot acest timp, in timp ce degetele mele urcau pe sub tricoul ei, prinzand-o de-un san. A gemut, facandu-ma sa chicotesc, da' cineva ne-a intrerupt momentul, dandu-mi o mare palma in cap.

- Fa pizdo, eram ocupat! m-am revoltat, tragandu-i un sut in fund.

- Am vazut, chicoti el, scotandu-mi limba. Da' sunte-ti in strada, ce naiba! Pastrati-va pentru mai tarziu.

- Ei bine, si daca noi voiam s-o facem aici, care e problema ta?

- Exact, fu de acord Lavinia, incolacindu-si bratele in jurul taliei mele, pe la spate.

- Atunci Sfantu' Sex fie cu voi! Eu am plecat de-aici!

- Stai ma! l-am strigat, razand. Am luat-o de mana pe satena mea, si l-am acompaniat spre casa lui, dupa care am pornit spre a mea, ajungand direct in dormitor. Mi-am scos tricoul, intinzand-o in pat, si urcandu-ma peste ea. I-am sarutat buzele, coborand pe gat, in timp ce degetele mele ii desfaceau pantalonii scurti, strecurandu-se apoi spre intimitatea ei. Ea si-a dat capul pe spate, gemand de placere, degetele fiindu-i inclestate in parul meu.

M-am oprit, ajutand-o sa-si scoata hainele, facand si eu acelasi lucru, apoi mi-am picioarele de-o parte si de alta a taliei ei, pentrand-o adanc. Aplecandu-ma in acelasi timp peste ea, si plimbandu-mi varful limbii pe sanii ei. Mainile ii erau pe langa corp, strangand asternuturile in pumni, iar buzele le avea intre deschise, lasand sunetele de placere sa umple incaperea.

Cand am terminat, am tras-o la pieptul meu, lasand-o sa se odihneasca.

- Te iubesc, Emi, mi-a soptit, pe jumatate adormita.

- Si eu, Lavi. Acum culca-te. I-am sarutat parul, lasand-o sa se scufunde intr-un somn adanc. In bratele mele.

In Love With a Zombie - Capitolul 8 - Everything is falling apart

               


- Hizy? Ce cauti aici? ma intreba, aruncandu-le o scurta privire celor doi baieti.

- Un prieten a avut accident de masina. Am venit sa-l vad.

- Oh! Si cum se simte?

- E bine. Am observat cum chipul ii devine dintr-o data mai usurat, ca si cum pana atunci ar fi fost ingrijorata pentru ceva. Dar tu ce cauti aici?

- Ah, eu...Voiam sa vizitez pe cineva, dar acum daca ma gandesc mai bine, trebuie sa plec. Zambi fortat, intorcandu-se sa plece. 

Si-atunci s-a intamplat.

- Elena! Slava Cerului c-ai venit! Doctoru' vrea sa vorbeasca cu amandoi despre Benji.

Dintr-o data am simtit ca ma prabusesc, insa doua brate m-au prins. Era Andy, care-mi soptea ca totul va fi bine. Dar nu era adevarat. Nimic nu era bine, si nici nu va fi. Mama ma abandonase pentru Benjamin. Pentru banii tatalui lui. Banii lui Marilyn. Iar Benjamin era fratele meu...Oh, Doamne! Aveam un frate, iar eu n-am stiut niciodata. 

M-am desprins de Andy, apropiandu-ma de femeia care mi-a dat viata. Ma privea intr-un fel ciudat. Ca si cum ar fi stiut ca eu sunt singura care putea s-o dea de gol. Si-asa era. Stiam despre ea lucruri despre care Marilyn si Benjamin nici n-aveau habar. Mi-am ridicat mana, lipindu-i-o cu furie de obrazul dat cu prea mult fond de ten.

- Hizy, ce faci? exclama Marilyn, confuz. Mi-am intors privirea spre el, vrand sa-i zic marele secret care-l ascundea femeia din fata lui, insa m-am trezit luata de brat, si tarata destul de departe, incat ceilalti sa n-auda discutia. Desi eram sigura ca Andy si Aslan auzeau tot.

- Daca indraznesti sa-i zici, jur ca adorata ta Julieta va putrezi in inchisoare.

- Ce?! am facut, lacrimile curgandu-mi incontinuu pe obrajii palizi.

- Exact ce auzi, chicoti, ranjindu-mi. Iubitica dragului tau tatic zace intr-o celula chiar in momentul asta, acuzata de rapire si crima.

- Dar n-a ucis pe nimeni! Si nici n-a rapit!

- Ba cum sa nu! Te-a rapit pe tine, oblingandu-l pe tatal tau sa se casatoreasca cu ea, iar cand s-a saturat de el, l-a ucis, umblandu-i la frane.

- Astea sunt numai minciuni! 

- Judecatoarea a crezut altceva cand a dat verdictul, scumpo, asa ca te sfatuiesc sa-ti ti gura, daca nu vrei sa ramana acolo pe viata. Fiindca crede-ma, pot aranja asta foarte usor. Mi-a zambit dulce, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, apoi a plecat, lasandu-se condusa de Marilyn spre cabinetul doctorului Richard. 

M-am prabusit jos, ducandu-mi mainile la cap. Nu, nu, nu! Asta nu mi se poate intampla! Nu! Totul e doar un cosmar. Doar un cosmar...

- Sunt aici, iubito, sunt aici, mi-a soptit Andy, lasandu-se in genunchi si strangandu-ma in brate. Lasandu-ma sa-mi ingrop fata la pieptul lui, si sa-i ud tricoul cu lacrimile mele care nu mai voiau sa se opreasca. Ma simteam distrusa. Atat de distrusa incat nu-mi doream decat sa mor. Sa dispar pentru totdeauna de pe acest pamant. 


                                                        * * *

Acum eram in avion. Ma intorceam in Romania.

Trebuia neaparat s-o vad pe Julieta, asa c-am hotarat sa ma intorc. I-am zis lui Marilyn ca una din prietenele mele si-a rupt piciorul, dandu-se cu skate-ul, asa ca n-a avut nimic impotriva plecarii mele. Pe Benjamin n-am apucat sa-l vad, da' Marilyn mi-a promis c-o sa ma tina la curent cu starea lui. Asa ca iata-ma. Inapoi in Romania.

Prietenele mele ne asteptau pe mine si Andy la iesirea din aeroport, impreuna cu baietii. Andy a fost cel care le-a zis. Eu n-am avut curaj. Cand m-au vazut, au sarit toti pe mine, imbratisandu-ma si umplandu-ma de pupici. Stiam ca voiau sa ma faca sa ma simt mai bine, asa ca m-am straduit sa zambesc, chiar daca pe dinauntru meu eram complet sparta. Nu mai aveam chef de nimic. Voiam sa ma ascund intr-un colt si sa plang. Sa plang pana-mi crapa sufletul, si scap de toata durerea asta. 

Poate moartea era soltuia pana la urma. Poate daca dispaream, totul se va rezolva de la sine. 

Am ras amar, stiind ca ma pacalesc singura. N-as fi rezolvat nimic daca-mi luam viata. Problemele ar fi ramas tot acolo, si cel mai important, l-as rani pe Andy si pe toti cei dragi. Trebuia sa fiu puternica pentru ei. Sa lupt, si sa nu-i dezamagesc. Sa-i fac mandri de mine.

Cu totii m-au insotit la inchisoare, insa doar pe mine m-au lasat sa intru. Frica a inceput sa puna stapanire de mine, in timp ce asteptam ca Julieta sa-si faca aparitia pe partea cealalta a geamului. Frica ca nu cumva atunci cand ii voi intalni privirea, sa vad doar ura si repulsie fata de mine. Eram speriata, fiindca odata cu toate astea, eram sigura ca i-am pierdut iubirea. Si ca ma considera pe mine vinovata pentru situatia ei. Ceea ce era adevarat. Daca eu si tatal meu nu am fi aparut in viata ei, ea n-ar mai fi fost unde era acum. Intr-o inchisoare.

Am vazut-o apropiandu-se, si-am inghitit in sec. Mainile imi tremurau, iar lacrimile amenintau sa-si faca aparitia. Voiam sa fug, dar am ramas pe loc. 

S-a asezat, ridicandu-si privirea spre mine. Avea ochii rosii de la plans, iar cearcanele imi aratau ca n-a prea dormit in ultimul timp. Insa spre surprinderea mea, se bucura sa ma vada. Buzele i s-au intins intr-un zambet calduros, in timp ce ducea telefonul la ureche.

- Hizy!

- Imi pare atat de rau, am inceput eu, punandu-mi palma pe geamul care ne daspartea. Ea facand la fel. Numai din vina mea esti aici!

- Nu-i adevarat, scumpo! Elena m-a bagat aici, nu tu.

- Da, dar...

- Niciun dar! Tu n-ai nicio vina! Si-acum spune-mi : Esti bine? Ti-a facut ceva?

- Nu...nu mi-a facut nimic. Am aflat ca am un frate, am schimbat eu subiectul, zambindu-i incantata.

- Chiar?! Nu-mi vine sa cred! Ma bucur mult pentru tine, scumpo!

- Si eu! Desi el nu stie, si nici nu pot sa-i zic.

- De ce?

- Mama m-a amenintat...A zis...a zic c-o sa aibe grija sa ramai aici pe viata.

- Scumpo...!

- Si nu vreau asta! Asa ca...n-o sa-i zic nimic. Benjamin nu va afla niciodata ca sunt sora lui.

- Hizy...

- Vizita s-a incheiat! anunta gardianul.

- Inca cinci minute, va rog! l-am implorat, insa mi-a negat categoric din cap, facandu-i semn celui care-o insotise pe Julieta, s-o ia de acolo.

- Voi fii bine, scumpo! mi-a zis, inainte ca barbatul ala sa-i ia telefonul.

- Nu...! Am inceput sa plang, taraindu-mi picioarele pana afara. Andy m-a imbratisat imediat ce m-a vazut, ducandu-ne apoi spre casa Reylei.

                                                        ~ ~ ~

Andy ii canta iubitei sale pana adormi, sarutandu-i apoi usor parul. Cobori scarile, plecand afara. Voia sa se duca la Laur, si sa scape odata pentru totdeauna lumea de-o jigodie ca el. Nu-i pasa ca va ramane cu fantoma lui pe cap, voia doar sa-l omoare. Nu. Mai intai avea sa-l chinuie. Sa-l faca sa plateasca pentru tot. Pentru impuscatura, pentru c-o santajase pe Hizy, pentru ca-l obligase sa ucida oameni nevinovati, pentru tot.

Il gasi acasa, facandu-si cap c-o blonda. O apuca de par, trantind-o cu capul de perete, apoi il trase pe brunet pana-n bucatarie, de unde facu rost de-un cutit, cu care sa-l chinuie. Laur era speriat, si nu intelegea de ce Zombie-ul nu-i mai asculta comenzile. Numai ca uitase ceva important. Ii putea ordona NUMAI sa omoare. Altceva nu-l putea obliga sa faca, asa ca n-avea cum sa-l opreasca. Si intr-un final realiza si el asta.

Tipetele baiatului umplura incaperea, aducand pe chipul lui Andy un ranjet diavolesc. Se simtea bine facandu-l sa sufere. Ii dadea o stare de euforie. Asa ca continua, pana-n clipa cand foamea isi facu aparitia, provocata de mirosul dulce a-l inimi ce-o tinea in mana. O scoase cu gandu-l s-o striveasca, da' sfarsi prin a manca-o. Ispita era prea mare. Iar o data ce dadu din nou de delicosul gust a-l inimii umane, avea nevoie de mai multe. Mult mai multe.



Inapoi in Los Angeles, California, Benjamin se foia in patul de spital, evitand sa-l priveasca pe Aslan. Nu-l voia aici. Il zapacea prea mult, si nu-i placea asta.

- Ti-am luat un cadou, zise brunetul, lasand un ursulet maroniu in bratele sale.

- Nu-l vreau, replica Benjamin, vrand sa para indiferent, insa adevarul era ca acel cadou chiar il incanta, mai ales venind din partea lui.

- Treaba ta, da' eu nu-l iau inapoi. Isi trecu degetele peste bratul lui, dandu-i fiori pe sira spunarii, facandu-l intr-un final pe saten sa-l priveasca. Luandu-i apoi fata in palme, si sarutandu-l.

In ciuda faptului ca baiatul se zbatea ca un nebun, sa-l indeparteze de el, Aslan nu-i dadu drumul decat cand il simti cedand. Ii ciufuli parul, ranjindu-i, dupa care pleca, lasandu-l buimacit si norvos in acelasi timp. Era amuzant sa se joace cu el in felul asta. Sa-i dovedeasca c-a avut dreptate cand i-a zis ca-l place.

- Ahhh, ce ma enerveaza! facu Benjamin, luand ursuletul cu intentia de-al arunca, insa renunta. Il privi bosumflat, scotand limba la el, apoi il imbratisa, razand ca un copil mic ce tocmai si-a primit jucaria mult dorita.

- Ben, trebuie sa vorbim, zise mama lui, intrand in salon.

- Hei, mama! o saluta, ascunzandu-si cadoul sub cearceaf.

- Nu vreau sa te ai vad pe langa barbatul ala. Nu-mi place.

- E doar un prieten de-al lu' tata, replica, multimindu-i in gand lui taica'su pentru ca-i povestise de el.

- Nu conteaza. Oricum, maine plecam, adauga, zambindu-i ca o mama iubitoare.

- Ce? Da' maine e ziua mea!

- Ti-o poti face si acasa, puiule. Nu vreau sa te mai las singur aici.

- De ce? N-am facut nimic!

- Ti-i se pare ''nimic'' aproape c-ai murit? Taica'tu nici n-ar fi trebuit sa-ti dea voie sa conduci o masina pana nu-ti iei permisul!

- N-am murit, da!

- Ai grija pe ce ton imi vorbesti, ca ne suparam.

Ofta.

- Scuze, mama.

- Am vorbit cu doctorul, si-a zis ca-i in regula sa nu mai stai in spital, atat timp cat platesc o asistenta sa aibe grija de tine.

- N-am nevoie de dadaca. Prefer sa stau aici.

- Nu-i dupa tine. Acum plec, trebuie sa vorbesc cu taica'tu. Ii saruta fruntea, iesind.

- Nu-i corect! se planse baiatul, scotandu-si urusuletul si strangandu-l la piept. Acum n-o sa-l mai vad deloc. Ah, cat il urasc! De fapt nu-l urasc, da nu conteaza. Io zic ca-l urasc, asa ca-l urasc. Nu-i asa Domnu' Pufosenie? Il pupa in bot, zambind. Totusi...maine plec. Lasa sa-i cada o lacrima, strangandu-se ca un copilas, si intr-un final adormind.