Capitolul 10:Accidentul

  Seara trecuta a fost super.Eu,Sarah si Lor ne-am distrat de minune.Bătaie cu perne,adevăr sau provocare si multe alte jocuri grozave.
  Mi-am făcut rutina de dimineaţa,apoi m-am pregăti pentru liceu.

  De data asta ne-a condus Sarah,fiindcă Damon era plecat cu James din oraş pentru a rezolva nişte treburi,da se întorceau repede.

  Mergeam spre ora de desen gandindu-mă la iubitul meu,cand m-am buşit de cineva,cazand amundoi.
  -Ai grija pe unde mergi,zise tipul ridicandu-se,fiindcă după voce, era băiat.
  -Tu ar trebui sa ai grija pe unde mergi,am zis ridicandu-mă si privindul furioasă,dar am regretat imediat.
  În fata mea se afla monstrul din cauza căruia am suferit cel mai mult.Am încercat sa alung amintirile,si sa nu mă las afectata de ele,dar  se incapatanau sa vină.
  Eu aveam 11 ani,iar el 17.Era cel mai bun prieten al meu,imi plăcea sa petrec foarte mult timp cu el,indiferent de ce ziceau ceilalţi,pană intr-o zi,cand m-am convins cata dreptate au avut.

  A doua zi aveam test la 3 materii,iar Radu mă invitat la el acasă zicandu-mi ca mă ajuta sa învăţ,dar el avea alte planuri.A început sa mă privească ciudat,apoi a început sa mă sărute cu forţa,eu am încercat sa scap,dar el era mai puternic ca mine.Am început sa tip,dar nu mă auzea nimeni,iar apoi...ma...ma...

  -Anna?zise trezindu-mă din amintire.
  -C-c-c-ce faci aici?am zis balbaindu-mă.

  Lacrimile vreau sa iasă,dar eu nu le dădeam voie.Trebuia sa fiu puternica,măcar pană ramaneam singura.Nu vream sa plang de fata cu el,nu vream sa fiu slabă.

  -M-am gandit sa mă întorc în oraşul natal,începu el,vad ca te-ai făcut mult mai frumoasă.
   Lacrimile si-au făcut apariţia pană la urma,iar eu am plecat de acolo alergand.M-am dus în curtea şcoli si m-am lăsat sa cad langa un copac lasandu-mă pradă amintirilor si suferinţei.De ce sa întors?Nu putea sa romană în Los Angeles?De ce trebuia sa se întoarcă aici abia cand mi-am gasit fericirea,de ce?De ce mi se imtampla mie toate astea,de ce?
  Doamne,dacă ai avea un răspuns la întrebările mele te-as asculta cu mare plăcere.Poate as putea înţelege si eu de ce mi se intampla toate astea.Oare n-am suferit destul?Ce am făcut sa merit toate astea,Doamne,ce am făcut?
  Eram atat de adancita în ganduri,incat nici nu l-am observat pe Radu apropiindu-se de mine.Am încercat sa plec,dar el ma prins de braţ si ma trantit de copac.
  -Da-mi drumul,am zis incercand sa mă eliberez.
  -Nu-mi spune ca nu ti-a fost dor de mine?zise el incepand sa mă sărute în timp ce-si plimba mana pe coapsa mea.
  Am încercat sa-l dau de pe mine,sau sa fac în asa fel incat sa se observe ca eu nu vreau asta,dar el era prea puternic.Orcine ne-ar vedea acum,ar zice ca si eu sunt de acord cu asta.
  Chiar în acel moment l-am vazut pe Damon privindu-ne nervos.La început m-am bucurat ca a venit,dar apoi mi-am dat seama ce a vazut el.În acel moment mi-am dori ca pamantul sa mă inghita,sa mă fac mica si sa dispar.Aceea furie era pentru mine,stiam sigur.Ma ura...mă ura...el mă ura.
  Cand insfarsit mi-a dat drumul,Damon intra în masina.Am alergat după el strigandu-l,dar degeaba,a pornit masina si a plecat fara ca măcar sa întoarcă privirea spre mine.
  -A fost distractiv,zise Radu.
  -Te urasc,am început sa tip la el,te urasc.
  -Pacat ca nu ai o masina,altfel l-ai prinde,zise el.
  Am pornit-o repede spre o masina deschisa fara sa mă gandesc la ce fac.Am pornit masina si am accelerat.Jucasem destule jocuri video,incat sa-mi dau seama cum sa conduc o masina.
  Goneam ca o nebuna spre Damon, sperand ca sa dus acasă,cand ,fara sa-mi dau seama,am intrat pe contrasens,si chiar in fata mea era o masina.Am încercat s-o ocoles,dar n-am făcut decat sa intru cu masina intr-un sant si sa mă rostogolesc.

   P.V. Lorelai.

 Ma indreptam spre casa intrebandu-mă unde era Anna.Poate plecase cu Damon,m-am gandit eu.
 Pe sosea era foarte mare agitatie,se pare ca cineva avuse un accident.Daca toata lumea ar fi mai atenta la volan,nu s-ar mai intampla astfel de nenorociri.
 Cum mă apropiam mai mult,aveam un sentiment ciudat.
 Am trecut printre multimea de oameni,pană am ajuns langa salvare.Inauntru urcau o fata tanara.Cand m-am apropiat mai mult si am vazut persoana ce zacea acolo inconstienta,am incremenit.
 -Anna!am tipat cu lacrimi în ochi,ducandu-mă langa ea.
 -Sunteti ruda cu domnisoara?mă intreba un doctor,dar atentia mea era indreptata spre prietena mea.
 Statea acolo,inconstienta,plina de rani...

   P.V. Katherine

   Stateam în pat,uitandu-mă la un film de dragoste,cand telefonul suna.
   Cine naiba mă deranja acum?Am luat telefonul si m-am uitat la numar.Era Lorelai.M-am gandit sa nu raspund,dar ceva mi-a spus s-o fac,asa ca am făcut-o.
   -Alo,am spus plictisita.
   -Dami-o pe mama ta,zise Lorelai.
   -Si dacă n-am chef?am zis.
   -Te rog,Katherine,e ceva important,zise ea incepand sa planga.
   -Ce sa intamplat?am intrebat-o curioasa.
   -Anna a avut un accident cu masina.
   -Anna nu are masina,am zis neacceptand vorbele ei.
   -Ea era,Katherine,am vazut-o cu ochii mei,zise ea,iar eu am scapat telefonul.
   Nu se poate,e imposibil.E o minciună.
   E numai vina mea.De ce a trebuit sa îl chem pe Radu?De ce?
   A dracu gelozie idioata.Numai din cauza ei l-am chemat.
   Anna nu stia ca eu aflasem ca ea era încă cu Damon,si mi-a venit ideea sal chem pe Radu,fiindcă stiam ca pusese ochii pe ea de mult.Sincer,nici eu nu stiam de ce făcusem asta,fiindcă nu-l iubeam cu adevărat pe Damon.El era pentru mine doar un capriciu.
   Acum uitandu-mă înapoi,imi dădeam seama cat de mult o făcusem pe Anna sa sufere.Ce vina avea ea ca ai ei au părăsit-o?Ce vina avea ea ca ai mei o iubeau mai mult pe ea decat pe mine?Exact,nici o vina,iar eu ca o proastă,m-am gandit sa-mi dezcarc nervii pe ea.Eram intreadevar o fiinţa oribilă,care nu merită sa fie iertata.
   Am luat imediat telefonul de jos si l-am sunat pe singurul care a făcut-o cu adevărat fericită pe Anna.

    P.V. Damon

    Nu-mi venea sa cred ca imi făcuse asta.După atatea clipe petrecute împreuna,după atatea momente în care i-mi spunea ca mă iubeşte.Ma iubea pe dracu.Mincinoasă afurisita.
   În acel moment telefonul mă trezi din ganduri.
   -Alo?am răspuns.
   -Damon,ce bine ca te-am gasit,răsună vocea lui Katherine.
   -N-am chef de tine,am zis.
   -E vorba despre Anna,zise ea.
   -Nu-mi mai pomeni de ea,am zis vrand sa închid.
   -A avut un accident,tipa Katherine în telefon.Nu-mi spune ca nu-ti pasa,fiindcă ştiu cat de mult o iubeşti.Damon,are nevoie de tine,totul a fost doar o neintelegere.
   Nu mă puteam mişca,nu puteam vorbi,nu puteam face nimic.Pur si simplu rămăsesem blocat.
   Abia după cateva secunde,cand procesasem cuvintele ce mi l-ea spus,am accelerat.
   -Unde e?am intrebat-o pe Katherine.
   -La Spitalul Central,zise.
   -Ajung imediat,am zis inchizand telefonul.
   Te rog Doamne sa nu fi păţit nimic grav.
   Era uimitor cat de repede am uitat de incidentul acela.Katherine zicese ceva de o neantelegere...
   Am lăsat-o balta si m-am concentrat sa ajung cat mai repede la spital.Avea ea timp sa-mi dea explicaţii,dacă existau.

    P.V. Victoria

   Ma uitam pe cateva poze cu Anna,bebeluş,cand am simţit ca mă sufoc.
   -Angelus,am strigat.
   -Ce-ai păţit?zise el venind rapid.
   -Anna...a păţit ceva.am zis.
   Trrrrrrrrr,suna telefonul.
   -Alo?răspunse Angelus.
   -Trebuie sa veniţi urgent,se auzi vocea Andrei.Anna a avut un accident cu masina.
   -Nuuuuuuuuuu,am tipat eu.
   -Mersi ca ne-ai anunţat,Andra,zise el inchizand telefonul.
   -Fata mea,nuuuuuuu,am început sa tip.

   -Linisteste-te iubito,ajungem imediat la ea,zise plecand sa pregatesca masina. 

                      M-am gandit sa pun si o melodie la acest capitol,sper sa va placa.

Capitolul 9:Prima zi de liceu

   Eram atat de fericită!
   James aflase de reintalnirea noastră, si vruse sa ne despartă din nou,dar la cat m-am rugat eu si Damon de el,a renuntat si ne-a acceptat relaţia,iar Sarah era o tipa de treaba,ne înţelegeam foarte bine.Acum doua săptămîni ne-am întors cu toţii în Constanta.Ei si-au luat o casa chiar langa plajă si si-au schimbat numele de familie, din Salvatore în Northman,ca sa fie siguri ca ai mei nu vor bănui întoarcerea lor.
  Cand m-am întors,părinţii mei au fost foarte fericiţi ca am renuntat la ceea ce ei numesc ''pasiune adolescentina''.Singura care ştie ca noi suntem încă împreuna este prietena mea Lorelai.La început a zis ca sunt nebună,dar apoi a spus ca dacă eu sunt fericită,si ea e fericită.Era cu adevărat o prietena minunată,si aveam de gand sa-i spun tot adevărul,dar nu acum.
  Azi începe-am liceul,si trebuia sa purtăm uniforma din prima zi.Nu mă prea incanta ideea,dar nu aveam de ales.Singura mea alinare era ca,fata de cele anterioare,aceasta era mai frumoasă.

  Era alcatuita dintr-o cămaşă albă si o fustă în carouri,puţin deasupra genunchilor.

Mi-am prins parul intr-o coada de cal,mi-am luat o pereche de balerini albi cu motive florale,ghiozdanul si am plecat.

-Pa,mama,am strigat ieşind.

-Pa scumpo,baftă la liceu,se auzi vocea mamei.

Mă indreptam spre Lor,cand pe la jumătatea drumului opri o maşina în fata mea.

Doar o singura persoana putea avea o asemenea maşina.

-Urca,zise Damon deschizandu-mi portiera de pe partea pasagerului.

-Alta maşina?l-am întrebat urcand.

-Pai trebuia sa schimb si maşina,nu?

-Ai dreptate,am zis sarutandu-l scurt.

-Trecem si pe la Lorelai?

-Da.

Cand am ajuns la Lor,ea a rămas cu gura căscată,la propriu.

-Urca,zise Damon dezchizandu-i portiera din spate,altfel o sa intarziati.

Ea intra salutandu-l,apoi pe mine.

Cum am ajuns,i-am dat un pupic iubitului meu,apoi ne-am îndreptat amundoua spre secretariat,unde ne intampina o femeie foarte drăguţă,de vreo 40 de ani.Ne-a dat orarele si am pornit spre prima ora.Eu aveam romană,iar ea matematica,apoi aveam împreuna ştiinţe,desen si sport.

Orele trecuse destul de repede.Mai aveam doar sportul,iar noi am decis sa ne alaturăm echipei de majorete.Ne intresasem,si se pare ca trebuia sa vorbim cu sefa grupului,Andra.

-Buna,tu eşti Andra?am întrebat-o

-Da,eu sunt.Cu ce va pot ajuta?

Am studiato puţin,si era o fata foarte drăguţă,par saten,ochi cărui,nu parea genu care-ia ii place sa se dea mare.

-Am vrea sa ne alaturăm echipei de majorete,zise Lor.

-Sigur,aratati-mi de ce sunteti în stare,zise ea.

Eu si Lor ne-am apucat sa facem tot felul de miscari,iar ea ne privea zambind.

-Bine ati venit în echipa,zise cand am terminat.

-Grozav!am zis noi.

-Treceti maine dupa uniforme.

-Sigur,Andra,am zis.

-Spuneti-mi Adda.

-OK,am zis noi.

-Ne vedem maine,fetelor,zise plecand,pa.

-Pa Adda,am zis noi indreptandu-ne spre parcare,unde ne astepta Damon.

-Cum a fost prima zi de liceu?ne inteba în timp ce urcam în maşina.

-Grozav!am zis.

-Si am fost acceptate în echipa de majorete!continua Lor.

-Bravo voua,zise pornind maşina.

Am lasat-o pe Lor acasa,iar eu am mers la Damon.

-Salut Sarah,am zis intrand în bucatarie,urmata de Damon.

-Salut Anna,zise pregatind cartofi prajiti.Damon,a zis James ca trebuie sa mergeti la vanatoare în seara asta.

-Tu nu vi?o intreba.

-Am fost de dimineata,ca sa pot sta cu Anna în seara asta.

-Aha,zise el.

-Iarta-mă Sarah,dar trebuie sa ajung acasa,asa ca nu pot sta mult.

-Nu-ti face griji în privinta asta,am vorbit deja cu mama ta si i-am zis ca sunt o prietena pe care ai cunoscut-o la N.Y.,si vei dormi la mine.

-Cum ai convinso?!am întrebat-o uimita.

-Doar stii ca am puterea de a mă transforma intr-o fata de orice varsta.

-Am uitat,am zis.

-Atunci eu am plecat,zise Damon sarutandu-mă,distractie placuta fetelor.

-Pa,am zis noi.

-Ce zici de o petrecere în pijamale?mă intreba Sarah.

-Buna idee,am zis,o sun si pe Lor.

-O sa pregatesc si niste prajituri,zise terminand cu cartofii.

-O sa fie tare,am zis cautandu-mi mobilul prin ghiozdan.

Ziua asta a fost absolut superba,si încă mai continua.

Capitolul 8:Secretul

  Cand m-am trezit, Damon nu era langa mine.L-am cautat cu privirea,dar nu era nici în camera,asa ca m-am ridicat ca sa-l caut la bucătărie,iar el,chiar în acel moment,intra pe usa cu o tava în mana.
  -Buna dimineaţa,iubito.
  -Ce-i asta?l-am intrebat zambind.
  -Micul dejun la pat.
  -Eşti un dulce,am zis dandu-i un sărut scurt.
  -Mă bucur sa aud asta.
  Am început sa mananc din salată,privandu-l.
  Damon era foarte adancit în ganduri.Oare la ce se gandea?
  După ce am terminat salata,l-am întrebat la ce se gandeste,iar el a zis ca la nimic.A dus tava si castronul la bucătărie,iar cand sa întors avea o fata ingrijorata.
  -Te simţi bine,dragule?
  -Anna,trebuie sa vorbim.
  -Te ascult.
  -Înainte de asta vreau sa ştii ca te iubesc din toata inima,zise luandu-mi mana si ducand-o la inima lui,si nu te-as răni niciodată.
  -Ştiu,si eu te iubesc,am zis gandindu-mă la ce vrea sa spună.Ce se intampla?
  -Eu nu sunt o persoana normală,zise uitandu-se pe fereastra.
  -Ce vrei sa spui cu asta?
  -Anna,eu sunt un...,zise privindu-mă în ochi de data asta,sunt un vampir.
  -Glumesti,nu?
  -Nu glumesc.
  Eram uimită.Niciodată nu-mi imaginasem ca mi se va intampla asa ceva.Cu siguranţa,citisem si văzusem multe filme cu vampiri,dar niciodată nu mă gandisem ca voi da peste unul.
  Trebuie sa recunosc,imi era puţin teamă.Dar ce puteam zice,ca nu-l iubesc?Asta ar fi cea mai mare prostie pe care as putea s-o fac.Îl iubeam,si nimic nu putea schimba asta.
  -Reacţionează,zise Damon zgaltaindu-mă.
  Fusesem atat de adancita în ganduri incat nici nu observasem cat de ingrijorat era de faptul ca nu răspund.
  -Ai putea fi si cea mai diabolică persoana din lume,fiindcă eu tot te-as iubi.
  -Vorbeşti serios?mă intreba el cu un zambet imens pe chip.
  -Normal prostutule,am zis mangaindu-i fata.
  -Te iubesc,te iubesc,te iubesc...,începu el sa strige invartindu-mă prin casa.
.  .  .
   Mersem la patru magazine de bijuterii pană acum,si nu găsisem absolut nimic pentru scumpul meu iubit, vampir.
  -Scumpo,dacă nu găseşti nimic,asta e,zise el intrand în al cincilea.
  -Am zis ca-ti cumpăr,asa ca o sa-ti cumpăr,am zis incepand sa mă uit după ceva potrivit.
  -Incapatanata mai eşti,zise el dandu-mi un pupic mic pe obraz.
  -Pană cumpăr ce-ar fi sa mă aştepţi la cafeneaua de langa?i-am zis dorindu-mi sa-i fac o supriza si sa nu fie de fata cand il cumpăr.
  -OK,sa nu intarzi mult,zise iesind.

  Mă plimbam prin magazin pană am dat de medalionul perfect.Era o pantagrama,iar în jurul ei un sarpe.
   Am cumparat medalionul si am plecat spre Damon.
   -Buna,iubitule,am zis asezandu-mă.
   -Buna draga,ai gasit ce cautai?
   -Da,am zis zambind,inchide ochii.
   -Anna,mă faci nerabdator.
   -Inchide ochii.
   -Bine,zise inchizandu-i.E bine acum?
   I-am luat mana dreapta si i-am pus medalionul în ea.
   -Acum ii poti deschide.
   Privi medalionul,apoi i-mi zambi.
   -E superb,iubito,mersi.
   -M-am gandit ca ti-sar potrivi.Pantagrama inseamna putere,iar sarpele sefnifica pradatorul din tine.Stii ca serpii sunt pradatori foarte buni,nu?
   -Da,dar nu mai buni ca noi.
   -Aici ai dreptate,am zis.
   -Vrei sa mergem pe plaja?mă intreba
   -Sigur.
   Am plecat de la cafenea direct spre plaja,iar cand am ajun,nu era nimeni,doar noi doi.

   Ne-am descaltat si am început sa ne plimbam tinandu-ne de mana,si simtind valurile marii atingandu-ne picioarele.
  Cat de mult mi-a schimbat viata de cand a aparut.A adus cu el bucurie si fericire.

A fost si suferinta la început,dar asta nu conta,ci doar prezentul,care era minunat.

El era lumina ochilor mei,fara el na-s putea trai,era sensul existentei mele.

Se lasase seara,dar mie nu-mi pasa,vream sa mai stam în acest loc magic si sa privim apusul.

Am început sa ne alergam si sa ne balacim în apa,precum doi copii mici,pană cand am cazut amundoi pe nisipul ud.Damon a început sa-mi mangaie fata,sapatele,apoi sa mă sarute pe frunte,pe gat,apoi sa oprit pe buze,în timp ce eu i-mi plimbam mainile prin parul lui ud.

.  .  .

-Damon,ce-ai patit atunci cand te-am gasit ranit?l-am întrebat jucandu-mă cu o scoica.

-M-am batut cu niste vampiri ce-mi erau datori,zise infasurandu-si bratele în jurul meu,dar se pare ca nu trebuia sa actionez de unul singur.

-In ziua aia mi s-au intamplat lucruri stranii.

-Ştiu,fiindcă eu am fost.

-Cum asa?

-Incercam sa te chem la mine,dar fiind slabit nu-ti puteam vorbi,ci doar sa-ti apar.Cum nu mai ascultat în vis...

-Ai intrat si-n visul meu?

-Eram inca  în putere,dar cum tu nu mai ascultat.

-Ma trezit ceasul.

-Mi-am dat seama.

-Damon?

-Da iubire?

-Poti creea si vise?

-Normal.

-E tare sa fi vampir.

-Mi-e imi spui,zise scuturandu-si parul.

-Hei,mă uzi.

-Suntem deja uzi,iubito.

-Ştiu,am zis lasandu-mi capul pe pieptul lui si privind amundoi apusul.

Capitolul 7:Te-am gasit

  Au trecut aproape trei luni de cand am plecat din Constanta.Trei luni de chin.Numai aveam pofta de mancare,de viaţa,ziceai ca sunt un zombie.
  Am coborat jos sa iau un pahar cu apa.Aveam mare noroc ca mătuşa nu era acasă.Era plecată în Grecia,iar eu rămăsesem singura pană cand mă voi întoarce acasă.
  Mi-am luat o rochie la nimereală si am plecat spre parc cu Max,căţelul mătuşi.
  Plimbandu-mă eu pe-a colo,am auzit o voce cunoscută cantand la locul de karaoke, ''Ochii ei'' de George Hora.Am înaintat pană i-am putut vedea fata,si am rămas masca.
  -Damon!am ţipat iar el si-a întors privirea uimită spre mine.
  La început nu a făcut nimic,decat sa stea foarte nemiscat,apoi a aruncat microfonul si a venit fugind spre mine.
  -Anna!a zis luandu-mă în braţe si invartindu-mă.
  -Damon,cat mă bucur sa te vad,am zis sarutandul fără sa-mi pese de privirile celor din jur.
  Cat de dor imi fusese de saruturile lui,de atingerile lui,de mirosul lui.Doamne îţi multumesc ca l-ai adus din nou în viaţa mea.
  -Cred ca ar trebui sa mergem intr-un loc mai retras,zise oprind sărutul.
  -Sunt de acord cu tine,am zis,hai la mine.
  -Stai singura?mă întrebă uimit.
  -Nu,cu mătuşa,dar a plecat saptamana trecută în Grecia,si se întoarce prin octombrie.
  -Ce convenabil,zise dandu-mi un pupic.
  -Da,am zis tragandul pe Max după mine.

  Cum am ajuns acasă,ne-am dus în camera mea si am început cu saruturile..
  Mă saruta pe frunte,pe gat,numai pe gara nu,asa ca l-am tras spre mine si l-am sărutat lung si pasional.
  -Unde ai invatat sa saruti asa de bine,zise mangaindu-mă pe braţul drept.
  -Pai...din filme,am zis.
  -Si ce ai mai invatat din filme?
  -Sa fac asta,am zis suindu-mă peste el si dezchizandu-i nasturi cămăşi foarte încet.
  -Ai invatat sa te mişti încet?
  -Nu prostutule,am invatat sa te fac pe tine nerăbdător.
   -Poţi spune ca ti-a reuşit,zise dandusi camasa jos si luandu-mă în braţe,apoi indreptandu-se spre usa de la ieşirea din spate.
   -Damon,afara ploua.

   -Ştiu,zise ieşind si incepand sa se invarta cu mine,nu e bestial.
   -E grozav,am zis simţind ploaia atingandu-mi pielea.
   -Ti-am zis.
   -Dacă mă mai invarti mult,o sa ametesc,am zis deja simţind cum totul se invarte cu mine.
   -OK,zise lasandu-mă pe picioarele mele.
   -Mă doare capul,am zis gata sa cad,dar el ma prins.
   -Hai sa te întinzi,zise luandu-mă înapoi în braţe,si mergand spre camera.
   -Trebuie sa mă schimb înainte,i-am zis cand vru sa mă pună în pat.
   -Am uitat,zise lasandu-mă jos.
   -De asta sunt eu aici,sa-ti aduc aminte de tot ce uiti,am zis luandu-mi schimb,si intrand în baie.
   -Vezi ca fac si un dus,l-am anuntat.
   -Te astept aici,dar sa nu stai mult,ca sunt în stare sa intru peste tine.
   -Nici sa nu-ndraznesti.
   -Dacă mă provoci...
   -Nu stau mai mult de 10 minute,clar.
   -Perfect.

  Mi-am făcut dusul,apoi m-am imbracat cu o camasa de noapte mov,si mi-am uscat parul repede.
  Cand am iesit din baie,Damon era în boxeri si cu o sticla de whiskey în mana.Doamne,cat de sexy arata.Ce am făcut atat de bun incat sa merit acest barbat minunat.
   -Te-am lasat fără glas,iubito?
   -Da,ca de obicei,am zis ducandu-mă langa el.
   -E un obicei de-al meu,sa las fetele fără grai,zise lasand sticla jos si ridicandu-se.
   -Unde te duci?
   -Vreau sa-ti dau ceva,zise cautand prin buzunarele pantalonilor.

   -Acest lantisor l-am cumparat după ce am venit la N.Y. ,cu speranta ca te voi revedea,zise dandu-mi un lantisor de argint în forma de inima.
   -Damon,e superb!am zis sarutandu-l.Mersi.
   -Mă bucur ca i-ti place,zise punandumi-l la gat.
   -Acum trebuie sa-ti cumpar si eu ceva.
   -Nu-i nevoie,nebunatica mea.
   -Insist.
   -Dacă insisti,bine.Maine mergem la un magazin de bijuteri.
   -Mersi scumpule.
   -Cu placere,scumpico,acum culcate,esti obosita.
   -Noapte buna,am zis cuibarindu-mă la pieptul lui.
   -Somnisor,si sa mă visezi.
   -Fi sigur ca da.

Capitolul 6:De ce toata lumea e impotriva noastra?

  -Ce-a fost în capul tău,Anna?tipa mama.

  -Dar îl iubesc,am zis plangand,îl iubesc.

  -Termina cu prostiile astea,zise tata nervos.

  -Nu e nici o prostie,tata,îl iubesc,am zis.

  -Sa nu mai zici niciodată asta,zise tata dandu-mi o palmă.

  -Cristian,zise mama.

  -Si-o merita,zise tata,acum dute în camera ta si fati bagajele.

  -Ce?am zis socata.
  -Nu mai poti sta aici,zise el.
  -Eu nu plec nicăieri,am ţipat.
  -Anna,nu mai tipa la tatăl tău,zise mama.
  -Dacă nu pleci,îl dau în judecată,zise tata.Asta îţi convine?
  -Nu,tata,te rog,nu face asta,l-am implorat.
  -Atunci te muti la mătuşa ta,zise el.
  -Da,mă mut la ea,am zis lasandu-mă sa cad pe gresie.
  -Anna,de ce ne faci asta?zise mama plangand.
  -Fiindcă îl iubesc,am zis.De ce nu puteţi înţelege asta?

  -Dute si fati bagajele,zise tata.Acum.

  Am fugit în camera mea si am incuiat usa.Nu aveam chef de vreo vizita de idioata de sormea.E numai vina ei,dacă nu dădea ea repede cu gura la mama ca nu sunt la Lorelai,atunci ea n-ar mai fi  fost obligată sai spună ca sunt la Damon,iar mama n-ar mai fi venit la Damon si nu ne-ar mai fi văzut sarutandu-ne.

  De ce nu înţeleg ca îl iubesc?De ce nu pot înţelege asta?Eu am 15 si el 22,mare scofala.Nu se zice ca iubirea nu are varsta?
  Doamne,numai cand mă gandesc ca o sa fiu departe de el,imi vine sa mor.Toata fericirea din viaţa mea se transforma în suferinta.Sufletul mă durea de atata durere,de parcă eram călcata în picioare si bătută în acelas timp.

  Am început sa bag hainele la nimereală în bagaj,nu imi pasa ce luam.Am căutat singura poza pe care o aveam cu el,si am luat-o cu mine.

Eram în tren si aşteptam ca el sa vină si sa mă rapeasca ca în filme.Dar el numai venea.

-La revedere,iubitule,am zis tinand poza cu el la piept si lasand lacrimile sa cadă pe obraji,nu mă uita.

P.V. Damon

-Eşti nebun?tipa James la mine.Ce-a fost în capul tău?

-Ti-am zis ca o iubesc,James,i-am zis.

-Iartă-mă Damon,dar eşti nebun,zise el.

-Iubitule,poate chiar o iu...,începu Shara,dar el o întrerupse.

-Nu iubeşte pe nimeni,dor ca oraşul asta la innebunit,si de aceea ne mutam.

-Ce?am ţipat eu.

-Ce ai auzit,ne mutam.Dute si fati bagajele.

-Nu poţi sa mă obligi,am zis.

-Sunt sirul tău,si îţi ordon sa îţi pregatesti bagajele,fiindcă plecăm.Am fost destul de clar?

-Dute dracu,am ţipat la el indreptandu-mă spre camera mea.Te urăsc

Am început sa arunc hainele la nimereală sau alte chestii care ne-ar trebui,apoi am căutat unica poza pe care o aveam cu nebunatica mea.

De ce a trebuit sa se intample asa,iubito?De ce viaţa e asa de rea cu noi?De ce abia cand ne-am găsit a trebuit sa ne despartim?De ce?

Eram în tren cu poza Annei la piept,încă sperand ca e un cosmar si ca atunci cand mă voi trezi,ea va fi langa mine si imi va sopti ca mă iubeşte.Dar în zadar,fiindcă asta era realitatea.

-Adio iubita mea,am zis lasand o lacrima sa cadă,sa nu mă uiti niciodată.

Padurea Amazoniana. P.V. Victoria.

Eu si Angelus ne plimbam prin padure,cand am simtit o durere puternica în inima,ceea ce era destul de ciudat,fiind un vampir.

-Ce este?mă intreba Angelus ingrijorat.

-Am simtit o durere puternica în inima,ca si cum...as simti suferinta ficei noastre.

-Anna?De ce ar putea sa sufere?

-Nu stiu,poate ar trebui sa mergem la ea.

-In nici un caz,Victoria,zise el serios.

-De ce nu?

-Stii foarte bine,de ce.Chiar vrei s-o gaseasca?

-Normal ca nu,niciodată n-o sa-l las s-o gaseasca,doar ca vreau sa fiu cu ea.

-Stiu ca vrei,zise Angelus mangaindu-mi fata,dar nu avem de ales.O sa fie bine,e o fata puternica.

-Sper sa ai dreptate,am zis imbratisandul.

Dacă nu ar fi fost fratele meu,acum as fi fost langa micuta mea.Oare ce a patit fetita mea de sufera atat de mult incat sa-i simt si eu durerea?Oare oamenii la care am lasat-o se poarta urat cu ea?Niciodata n-o sa pot stii,iar asta mă enerveaza cel mai mult.

Iubirea

  Mă uit la el si vad un înger,un înger ce ma ales pe mine dintre toate fetele de pe lume,si ma pus mai presus de Katherine,pentru ceea a cărui inima îi bătea.Mă uitam la el si nu-mi venea sa cred ca aceasta fiinţa minunată m-a ales pe mine sa-i fiu alături pentru o eternitate,sper.
  Mă uitam la el si chipul mi se lumina.Mă scaldam în fericire numai cand mă uitam în ochii lui albaştri,precum marea,în care mă pierdeam de fiecare data cand îi priveam.Îngerul ce mi-a luminat viaţa cand a apărut în viaţa mea,zeul ce m-a invatat ca exista în lume si un loc pentru mine.
  -La ce te gandesti,iubire?mă intreba dragostea vieţii mele.
  -Mă gandeam la cat de mult te iubesc,i-am zis sarutandu-l.
  Totul se oprea,nu mai exista nimic în jurul nostru,decat eu si el.
  -Si eu te iubesc,imi spuse luandu-mă în braţe si ducandu-mă în pat.
  Savuram fiecare clipa petrecuta cu el,temandu-ma ca isi va da seama vreodata ca nu sunt destul de buna pentru el,si va pleca.Imi memoram în minte fiecare sarut,fiecare atingere,mirosul lui,chipul lui care mă facea de fiecare data sa suspin la cat este de frumos.
  -Elena,doar stii ca nu te-as părăsi pentru nimic în lume,spuse el.
  Trebuia sa ştii ca va auzi fiecare gand ce-mi trece prin minte,pană la urma,doar era un vampir.
  -Poate asa gandesti acum,am început eu sa zic neprivindul în ochi,dar cine stie ce se va întampla peste cativa ani.
  -Priveşte-mă  în ochi,imi ceru el.Niciodată,dar niciodată,sa nu te îndoieşti de iubirea ce ti-o port,
  -Damon,nu mă îndoiesc,dar...
  -Nici  un dar,si ca sa-ti dovedesc ca niciodată nu te voi părăsi,te voi transforma.
  -Chiar?l-am întrebat plina de speranta.
  -Da prinţesă,vei fi a mea pentru eternitate.
.  .  .
  De atunci am trăit fiecare clipa bucurandu-ne de dragostea noastră,iar el nu m-a părăsit niciodată.Suntem doi îndrăgostiţi care se iubesc mai presus de viaţa si moarte si si-ar da viaţa unul pentru celălalt.

                                          Sfîrşit.

Am scris si o povestioara,sper sa va placă.

Va puuuup,si aştept comentari.

Capitolul 5:Viata e frumoasa cand iubesti

  Cand m-am trezit,eram in camera lui Damon.Ce faceam eu aici?Cum am ajuns aici?Imi aduc aminte ca l-am visat pe Damon spunandu-mi ca ma iubeste.Oare fusese un vis sau realitate?Cand m-am uitat la mine am vazut ca eram imbracata cu o rochie, alba foarte draguta,iar in picioare aveam o pereche de sandale cu platforma.Ce era in capul lui?

M-am ridicat sa privesc in jur si am observat ca camera era plina cu petale de trandafir de toate culoriele,inclusiv negru,iar pe noptiere era o vaza cu un buchet superb de trandafiri albi si rosii.

M-am indreptat spre ea si am obsevat un bilet.Oare ce continea?Vreo declaratie de dragoste?Mi-am facut curaj si l-am deschis.Era scris ''Vino in gradina''.

Mergeam spre gradina inca gandindu-ma ca e un vis foarte frumos din care n-as vrea sa ma trezesc niciodata.Cand am ajuns in gradina am gasit o patura asezata pe iarba si o multime de petale de trandafiri rosii pe langa patura,dar si pe ea.Mai era si o pernuta in forma de inima pe care scria ''Te iubesc...Numai pe tine!!!Era atat de frumos de mi-au dat si lacrimile.

 -De ce plangi,iubito?ma intreba Damon venind din spatele meu.

-Chiar ai facut toate astea pentru mine?l-am intrebat

-Normal ca da.

-Si chiar nu este un vis?

-E realitate.

-Dovedeste-mi.

-Daca asta i-ti doresti...,zise luandu-mi fata in maini si privindu-ma in ochi,apoi sarutandu-ma.

Ce bine era sa-i simt buzele uninduse cu ale mele,mirosul lui...

-Acum ma crezi?zise el.

-Da,te cred.

-Perfect,acum ai sa mananci,pun pariu ca ti-e foarte foame.

-Da,mi-e foame,dar de pupici,am zis cu o voce de copil mic.

-Numai spune,zise el dandu-mi un pupic,apoi scotand cateva sandvisuri.

Am inceput sa mananc si nu m-am oprit pana n-am mancat vreo cinci.Chiar imi fusese foame.

Damon era intins pe patura fara camasa si uitanduse la cer.M-am dus si eu langa el si am inceput sa desenez aiurea pe pieptul lui.El nu zise nimic,doar inchise ochii si zambi.Mi-am lasat capul pe pieptul lui si am inchis ochii.

Eram atat de fericita ca in sfarsit puteam sa fiu cu el,incat numai imi pasa de nimic,decat de posesorul acestor doua brate ce ma imbratisau.

-Iubito?zise el mangaindu-ma pe spate.

-Da.

-Ce ai zice de un catelus?

-Chiar?

-Da.

-Un catelusi pentru mine?

-Da,un catelusi pentru tine.Iti place ideea.

-Daca vine din partea ta,accept orice.

-Inseamna ca pot sa-ti cumpar si o vaca?zise el incepand sa rada.

-Damon Salvatore,esti nebun,am zis lovindul cu perna in joaca.

-Intr-un sens negativ sau pozitiv?intreba el suindu-se peste mine.

-Pozitiv,am zis punandu-mi mainile in jurul gatului lui.

-Ma bucur,zise el sarutandu-ma.Ti-a zis cineva ca esti foarte matura pentru varsta ta?

-Nu,am zis mangaindu-i fata.

-Inseamna ca sunt un observator foarte,dar foarte bun,zise rasucindu-se in asa fel incat eu eram cea ce statea deasupra lui acum.

-Laudaros mai esti,am zis plimbandu-mi mana prin parul lui.

-Nu de asta ma iubesti tu?zise jucandu-se in parul meu.

-Zici ca suntem doi copi ce se joaca unul in parul altuia,am zis.

-Suntem doi indragostiti ce se vor iubi pana la sfarsitul lumii,si nu vor lasa nimic sa-i desparta.

-Sunt de acord cu tine,dar noi ne vom iubii si mai departe de sfarsitul lumii.

-Da iubito,vei fi a mea pentru o eternitate.

-Iar tu al meu.

-Si asa ne inchiem juramantul.

-Da,am zis sarutandul lung.

-Dar vad ca ti-e foarte fomica,zise el cand m-am oprit.

-Da,mor de foame,am zis sarutandul din nou,si din nou...

Capitolul 4:Confesiuni

  -Anna,pot intra?Am adus micul dejun,zise mama.
  -Sigur,mama,am zis stergandu-mi lacrimile si schitand un zambet fals.Buna.
  -Buna,scumpo,zise mama asezand tava cu mancare langa mine.
  -Nu trebuia sa te dernjezi,mama.
  -Nu-i nici un deranj,apropo,Katherine ti-a trimis plicul asta,zise mama iminandu-mil.
  -Mersi,mama.
  -Hai ca plec,scumpo,trebuie sa ajung la servici,sa fi cuminte.
  -Pa,mama.
  După ce a plecat mama,m-am gandit sa deschid scrisoarea.

                                                        Dragă surioara,

         Imi pare rau pentru tot raul ce ti-lam provocat si as vrea sa fim ca doua surori de acum incolo.Am obsevat ca i-ti place Damon,buna alegere,chiar una foarte buna.Dar el va fi al meu,tu nu mariti o asa bucatica de barbat.Si ca sa ştii,tot ce am scris mai sus este o adevarata minciuna.Sa specific de ce,nu-mai cand imi imaginez fata pe care o ai acum,plina de lacrimi,fiindca ai crezut ca eu vreau sa fim prietene,mă apuca un ras...Deci sincer,mă apuca rasul numai cand imi imaginez fata ta.

                                                             Cu toata ura care poate exista în lume,surioara ta scumpa,Katherine.

 Am aruncat scrisoarea  si am început sa plang.De ce mă ura,ce i-am făcut eu ca sa mă urască asa de mult.Ochii mă usturau de la atata plans,dar nu mă puteam oprea.
 Din dong.Se auzi soneria.Cine naiba era.Mi-am şters lacrimile,am luat un halat pe mine si am coborat jos.Cand am deschis usa mi-am dorit sa mă inghita pamantul.Damon stătea în pragul uşii, zambindu-mi.
  -Ce faci aici?l-am itrebat.
  -Trebuie sa vorbim,vino cu mine,zise el.
  -Nu avem ce vorbi,am zis inchizand usa,dar el a deschiso.
  -Trebuie sa vorbim,repeta el.
  -Am zis ca nu avem ce vorbi,am zis vrand sa plec,dar el mă trase afara din casa si mă luat pe umărul lui.
  -Crezi ca-i după tine?zise indreptandu-se spre maşina.
  -Da-mi drumul,am ţipat zbatandu-mă sa mă eliberez,dar fără rost.
  Mă puse în maşina apoi a scos din torpedou o pereche de cătuşe,pe care le-a prins în jurul mainilor noastre.
  -Eşti nebun?am ţipat la el
  -Nu vreau sa risc,si sa fugi.
  Ma scose din maşina si mă puse sa urc pe la el,apoi a urcat si a pornit maşina.
  Tot drumul n-am scos o vorba,si el la fel.A condus timp de jumătate de ora,cand a oprit maşina în mijlocul pustietatii.Era nebun?De ce naiba ne-a adus în mijlocul pustietatii?
  -Aici putem vorbi fără sa fim deranjaţi,spuse el,sau fără ca tu sa pleci.
  -Nu avem ce sa vorbim,am zis.
  -Eu sunt de alta părere,asa ca vorbeşte.
  -Parcă zice-ai ca sormea e o toanta?am zis
  -Pai e.
  -Atunci de ce te sarutai cu ea?
  -În primul rand,ea ma sărutat pe mine,dar cum tu ai fugit ca o nebună,n-ai apucat sa vezi cand am dat-o jos de pe mine si i-am dat o palmă,iar în al doilea rand,ce legatură are una cu alta?
  Cand a zis asta,am simţit ca imi vine sa plang de fericire.El niciodată nu sa uitat la ea.El niciodată nu a vrut s-o sărute.Eram asa de fericită incat am uitat unde si cu cine sunt,si am zis cu un zambet imens pe chip:
  -Te iubesc,Damon.
  -E o glumă, nu?zise el
  În acel moment am simţit ca trebuie sa-i marturisesc tot ce simt pentru el.Toata dragostea ce i-o purtam,acum ori niciodată.Fie ce-o fi.
  -Nu glumes,am zis,chiar te iubesc.
  -Anna,ai doar 15 ani,nu poti ştii ce-i dragostea.
  -Ba da,stiu foarte bine,iar ceea ce simt pentru tine,se numeste dragoste.
  -Termina cu prostiile astea.
  -Nu e nici o prostie,sunt indragostita de tine.
  -Eşti nebună,zise deschizandu-mi portiera,iesi.
  -Ce?am zis uimita.
  -Iesi,repeta el.
  Am iesit,iar el a plecat.
  -Damon,nu pleca,am ţipat după el cu lacrimi în ochi,nu mă lasa.

  Am cazut jos si mi-am luat genunchi în brate.De ce i-am zis?De ce?Trebuia sa tac din gura,si sa nu-i spun nimic.As fi avut macar prietenia lui daca nu dragostea,dar acum...Nu mai am nimic,decat durere.De ce viata iti daruieste ceva apoi ti-l ia?De ce?
  M-am ridicat,vrand sa plec,dar mă luat ameteala,si intunericul mă tragea spre el.Am incercat sa mă impotrivesc,dar nu mai aveam putere,asa ca m-am lasat prada intunericului si mi-am pierdut cunostinta.



  P.V. Damon

  E nebună!Auzi la ea,indragostita de mine.Pustoaicele astea.
  Am oprit la un bar si am cerut o sticla de whiskey.În timp ce beam mă gandeam la ea.Nu era urata,era chiar frumoasa.Parul brunet care-i cadea pe spate,ochii albastri ce te făceau sa te gandesti la puritate,chipul de inger,personalitatea ei nebună...,dar nu trebuie sa gandesc asa.Eu eram un vampir de 500 de ani,pe cand ea avea abia 15 ani,ar fi o mare nebunie s-o iau în lumea mea.Cand mă gandeam la ea mă simteam tare ciudat.În minte mi se derulau imagini cu Anna trista si plangand,si sufletul mă durea,apoi cu ea zambind,plină de viata,si uitam de tot,vedeam dor chipul ei.Oare e adevarat,chiar o iubesc?
  Condeceam spre casa, cand mi-am adus aminte ca am lasat-o pe Anna în mijlocul pustietatii.Am intors maşina si am bagat viteza spre ea.
  Cand am ajuns si am vazut-o lesinata,am simţit o durere puternica în piept.
  -Anna,reactioneaza,te rog,am zis luand-o în brate si mangaindu-i parul,te rog deschide ochii.
  Văzand ca nu reactioneaza am pus-o în maşina si am pornit spre casa.Cum am ajuns,am dus-o în camera mea si i-am pus comprese cu apa rece si i-am dat cu vata udata cu spirt pe la nas pană a reactionat.
  Cand a deschis ochii primele cuvinte pe care le-a spus au fost:
   -Te iubesc,Damon.
   -Si eu te iubesc,am zis simţind asta cu adevarat,dar acum trebuie sa te odihnesti.
   -Bine,zise ea somnoroasa inchizand ochisorii si adormind.
   -Dormi nebunatica mea,dormi si visează-mă.
   Pentru prima data în 500 de ani imi simt inima vie.Sunt îndrăgostit de aceasta fiinţa dragalasa.Asta e,pană la urma iubirea ma lovit si pe mine.Mă întreb ce ar zice James despre asta?
   Am rămas privind-o si gandindu-ma cum s-o suprind de dimineaţa.

Capitolul 3:Sunt indragostita,dar...doare

Cand am văzut cine era acolo am rămas socata.Damon era în put,cu apa pană la brau si plin de răni.
  -Damon,l-am strigat ,rezista,o sa chem o salvare.
  -Fără spital,zise el slăbit.
  -Dar eşti grav rănit,am zis simţind cum lacrimile imi cad pe obraji.
  -Anna,te rog...,zise el abia putand sa mai vorbească.
  -Bine,bine,am zis printre lacrimi,dar nu te pot scoate singura,o sa chem doi prieteni.
  Am luat telefonul si am sunat-o pe Lorelai.
  -Da?zise ea cascand.
  -Ial pe fratele tău si veniţi la Castelul Vechi,am început sa zic printre suspine,Damon e în put si nu-l pat scoate singura.
  -Ce..,începu ea,dar am întrerupt-o
  -Grăbiţi-va,am ţipat la ea inchizand telefonul.
  -Rezista,Damon,i-am zis,vin imediat si o sa te scoatem de acolo,dar el nu zise nimic.
  Secundele treceau si ei nu mai veneau,iar Damon nu mai scoase nici un cuvant.După zece minute în sfarşit venise.
  -Ce va luat atata?i-am întrebat stergandu-mi lacrimile.
  -Am venit cat de repede am putut,zise Lorelai imbratisandu-mă.
  -Cineva trebuie sa coboare si sa-l prindă în jurul lui,zise George cu un lanţ în mană.
  -Mă duc eu,am zis.
  -OK,zise punandu-l în jurul meu.
 M-au coborat încet,l-am pus în jurul lui si l-au tras sus,si după aceea si pe mine.L-am dus toţi trei la maşina,fiindcă era foarte greu.George ne-a dus pana la el acasă si m-au ajutat sa-l duc pana la el în camera.
  -Dacă ai nevoie de ceva,ne suni,zise George intrand în maşină.
  -Da,i-am zis
  -O sa le spun alor tai ca dormi la mine,imi zise Lor imbratisandu-mă,ai grija de tine.
  -Mersi,i-am zis pupand-o pe obraz.

 M-am dus la bucătărie si am umplut un castron cu apa caldă,apoi m-am întors în camera si m-am apucat sa-l dezbrac pana la boxeri.I-am îngrijit rănile si am rămas privindu-l.
 Stăteam langă el plimbandu-mi mana pe pieptul lui lucrat,gandindu-mă la toate poveştile de dragoste pe care le-am citit.Oare asa era iubirea?Simţind ca mori de fiecare data cand perechea ta e ranita sau sufera,cand te pierzi de fiecare data în ochi lui,cand te minunai de fiecare data de frumuseţea lui?Oare te puteai indragosti asa de repede, si de o persoana mai mare decat tine?Poate asa era si în realitate dragostea,venea neanunţată si te prindea în lanturile ei.
 L-am invelit cu un cearceaf,apoi m-am dus în alta camera sa mă culc.
 M-am trezit zambind,stiind ca sunt îndrăgostită.Niciodata n-am crezut ca iubirea va aparea in viata mea la anii astia,ci de la 18 in colo.Dar se pare ca viata are alte planuri cu mine.Sper nu-mai sa nu sufar.Am citit atatea lucruri despre ea,incat mi-e si frica sa sufar.
 M-am dus la Damon,dar el nu era in camera,asa ca l-am cautat in toata casa.Era la bucatarie cu paharul de whiskey în mană.
 -Damon!m-am trezit sarindui în braţe.
 -Buna dimineaţa si ţie,gaza,zise pupandu-mă în crestet.
 -Gaza?l-am întrebat razand.
 -Asta mi-a venit pe moment,zise incepand sa radă si el.
 -Eşti nebun.
 -Mersi de compliment.
 -Mi-e foame,am zis dandu-mă jos din braţele lui.
 -Sa vedem ce are nenea Damon prin frigider,zise deschizand frigiderul.
 -Nene Damon,eşti nebun,am zis razand.
 -Mă flatezi,zise,iar prin frigider avem...nimic.
 -Asta e,am zis,mananc acasă.
 -Nicidecum,zise el,mergem la mec.
 -Chiar nu e nevoie,am zis,oricum,ar trebui sa mă duc acasă.
 -Am zis ca mergem la mec,zise luandu-mă în stilul miresei,si mergem.
 -Pune-mă jos,am zis incercand sa mă eliberez.
 -Mergi?
 -Da.
 -OK,zise lasandu-mă jos.

 Cand am ajuns la garaj,am rămas stana de piatra.Era cea mai superbă maşina pe care o văzusem în viata mea.
  -Urca,zise dezchizandu-mi portiera.
  -Wow,am zis intrand,asta da maşina!
  -E noul model de Lamburgini din Italia.
  -Cred  ca eşti singurul care are asa ceva,din toata Constanta.
  -Crezi?
  -Dacă cred?Stiu sigur!
  Ne-am dus la mec si am mancat pe saturate.Singura parte proasta era ca ''surioara mea draga''era si ea acolo cu prietenele ei,trimitandu-mi priviri furioase si uitandu-se intruna la Damon.De ce era asa?Se presupune ca suntem surori si ar trebui sa ne intelegem bine si sa ne sprijinim una pe alta.Dar nu,ea nu facea altceva decat sa-mi distruga viata.Sper nu-mai  ca Damon sa n-o bage în seama.
  -Mergem?mă intreba Damon.
  -Ia-o inainte,eu merg pana la baie,am zis ridicandu-mă.
  -Bine,te astept la maşina.
  Am iesit de la baie indreptandu-mă spre locul în care a parcat maşina.Mergeam cu bucurie în inima,gandindu-mă la faptul ca Damon n-a bagat-o în seama deloc pe Katherine,cand i-am vazut.Se sarutau chiar în fata mea.Lacrimile au inceput sa-mi cada,iar eu simteam cum inima mea se sfasie de durere.Lumina din viata mea fusese inlocuita cu intuneric,un intuneric adanc,foarte adanc.
 -Anna...,zise Damon dezprinzandu-se din braţele lui Katherine,si privindu-ma.
 Nu l-am bagat în seama si am fugit,am fugit dorindu-mi ca o data cu aceasta fuga toata durerea sa dispara.Am alergat dorindu-mi sa nu-l fi cunoscut niciodata si sa nu mă fi indragostit de el niciodata.

Capitolul 2:Lucruri stranii

 Eram pe un camp plin de albastrele si din cer ploua cu petele de trandafir.Am început sa mă învart si sa rad în timp ce încercam sa prind cat mai multe petele,pană m-am buşit de cineva si am căzut pe spate.
  -Ai grija pe unde mergi,am ţipat la persoana din fata mea,iar cand l-am privit am impietrit.
 Ce naiba caută el în visul meu?
  -Anna,trebuie sa vorbim,zise el privindu-ma în ochi,acum.
  -Spune.
  -Am nevoie de ajutorul tău,dar trebuie sa imi promiti ca nu vei spune la nimeni ceea ce vorbim acum.
  -Sigur.
  -Promite-mi,zise el serios.
 Ce era cu el?
  -Bine,promit,am zis.Eşti multumit?
  -Da,zise uitandu-se în jur.Anna,eu...
     Trrrrrrr,trrrrrrrr,trrrrrrrr
  -Ceas idiot,am ţipat arucandul.

 Trebuia el sa mă trezească din lumea viselor.Oare ce vruse Damon sa-mi spună în vis?Am lasato balta si m-am dus sa-mi fac un dus.Mirosul gelului de dus cu aromă de capsuni întotdeauna mă calma.Am ieşit infasurata intr-un prosop si m-am dus sa-mi caut de îmbrăcat.Am ales o rochie tricot cu aplicaţii de paiete si o pereche de sandale albastre,pană deasupra gleznei si am coborît sa i-au micul dejun.

M-am îndreptat spre frigider sa-mi iau doua ouă, si am dat de un bilet.

Katherine

Sunt plecată pană la 2:00,asa ca ai grija ce probleme imi faci.

Ce enervanta.Dacă ar ştii mama si tata cum e de fapt,ar fi pedepsita pe viaţa.

Mi-am făcut o ombleta,iar apoi m-am gandit sa dau pe la Damon,dar nu era nimeni acasă,asa ca m-am dus la Lorelai.

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                             

Era cea mai buna prietenă a mea de la gradinita.Eram ca doua surori.Nu ţineam secrete una fata de alta 

si ne dădeam sfaturi una alteia cand aveam vreo problema.                                                                        

-Cum ziceai ca îl cheamă?mă intreba Lor deschizand calculatorul.                                                      

Eram întinsă pe patul ei povestindui despre Damon si cat de superb este.                                              

-Damon Salvatore,i-am repetat numele cu plăcere.                                                                            

Lor căuta informaţii despre el,iar eu mă gandeam la el,cand l-am văzut pe langa mine.

-Damon,ce cauţi aici,si cum ai intrat?l-am întrebat,dar el nu  făcea altceva decat sa mă privească în ochi                                                                                                                                                 

-Anna,cu cine vorbeşti?mă intreba Lor uitanduse la mine confuză.                                                      

-Cu Damon,nu-l vezi?am intrebat-o.                                                                                                     

-Anna,Damon nu e ,zise,nu mai e nimeni în afara de noi,aici.                                                                    

-Cum nu e?am intrebat-o intorcandu-mi privirea spre el,dar nu mai era.Ce dracu?                                      

-Anna,te simţi bine?                                                                                                                              

-Da,sunt bine.                                                                                                                                   

Am început sa ne jucăm tot felul de jocuri, si aproape uitasem incidentul acela,dar problema era ca nu mi se intamplase doar o  data,si asta mă ingrijora pe mine cel mai mult.Dupa ce am plecat de la Lor,mi sau mai intamplat astfel de incidente. Oare chiar inebuneam?Intrebarea asta mi-am puso toata ziua.

Acum 5 ore,la biblioteca.

Ma pierdeam printre paginile cartii Tradarea,din seria Casa Noptii,cand Damon aparu în fata mea. 

-Ce faci aici?l-am intrebat,dar nici un raspuns,la fel ca la Lorelai,doar mă privea.                                 

Cred ca o iau razna.Am inchis ochii,si cand i-am deschis,el nu mai era.Clar o iau razna.

Acum 2 ore,în autobuz.

Ascultam muzica la mp3,cand Damon aparu langa mine.Am privit în alta parte,vrand sa mă asigur ca nu mi se pare,iar cand m-am uitat inapoi la locul unde era,disparuse.Doamne,cei cu mine?

Acum 10 minute,în camera mea.

Ma uitam la un film,cand aparu din nou în fata mea privindu-mă.Mi-am pus perna pe fata apoi am dat-o,si nu mai era.

Inebunesc,o iau razna,delirez.Cu siguranta asa ceva nu era normal.Eram asa adancita în ganduri,incat nici n-am observat ca umplusem foaia de desen cu ''Castelul Vechi'' si ''putul''.Ce naiba insemna asta?Am luat foaia si am aruncato la cosul de gunoi.

Nimeni nu mergea la Castelul Vechi,fiindca era parasit si se credea ca e bantuit.Era foarte vechi si apartinuse unei famili foarte bogate.

Era 22:00 si eu mă plictiseam de moarte,asa ca am ieşit sa mă plimb.Vream sa mă plimb pe langa casa dar pasii m-au purtat pană la Castelul Vechi.Am vrut sa plec,dar ceva mă oprea,asa ca am intrat sa cercetez.Sa nu credeti ca sunt nebuna,dar uneori e bine sa-ti asculti instinctele.Cum am intrat pe poarta am simtit fiori pe sina spinarii.Vantul adia incet si în jur era o liniste mormantala.Pasii m-au purtat spre put.Era acoperit,asa ca m-am gandit sa dau scandura la o parte.M-am uitat inauntru,dar era foarte intuneric,asa ca am aprins lanterna de la telefon,iar cand am privit inauntru am ramas socata.