Inima nemiloasa
ochi de gheata
asculta-mi ruga:

iubeste neincetat
iubeste fara frica
iubeste pan-la final

Versuri by Maria


sâmbătă, 13 octombrie 2012

Dorinta-Capitolul 20:Pericol


 -Klaus?repeta Luminita privindu-ma.Esti chiar tu?
 Eram incapabil sa vorbesc.Stateam pur si simplu uitandu-ma la ea,asteptand sa disparem.
 Dar asta nu se intampla.
 Doamna Petrescu avea o privire confuza si pierduta in lacrimi,iar dupa cateva secunde isi indrepta atentia in alta parte.
  -Domnule doctor,cum se simte fiica mea?La vorbele ei ne-am intors cu totii,acordandu-i atentie doctorului.
  -Vestea buna este ca am reusit s-o stabilizam,dar...
  -Ce s-a intamplat?!Panica crestia din ce in ce mai mult in mine.Simteam c-am sa explodez din secunda in secunda,si-am sa omor pe cineva - chestie care,desigur,ar fi fost mult mai usoara daca inca eram vampir.
  -Dumneavostra cine sunteti?
  Ma-ta!
  -Nu conteaza cine e,doar spuneti-ne!interveni si Luminita.
  -Dupa cum spuneam,am reusit s-o stabilizam,dar se pare c-a avut si-o lovitura destul de puternica la nivelul craniului,iar acum este in coma.
  -Oh,Dumnezeule!Mama Ramonei mai avea putin si lesina,asa c-am dus-o pe-un scaun.
  -Totul o sa fie bine,incerca s-o linisteasca Luminita,venind langa noi.
  -Si cand isi va reveni?intreba Victor,deoarece K.J. mai avea putin si exploda si el de nervi si suparare.Imi semana perfect.
  -Nu se poate stii.
  -Putem s-o vedem?m-am interesat,c-o urma de speranta in suflet.
  -Desigur,dar poate intra doar o singura persoana o data.
  -Am inteles.Multumim,incheie Lumy.
  Din partea mea n-ar primi nicio multumire.Trebuia s-o faca bine,nu s-o bage in coma.
  Nu-i vina lui,ma mustra constiinta,da' eu n-am bagat-o in seama.Vina lui sau nu,iubita mea e in coma,iar eu zic ca el e vinovat.Punct.
  Nimeni nu mai scoase un singur cuvand dupa ce pleca doctorul.Singurele sunete care se auzeau fiind suspinele doamnei Petrescu si agitatia de prin spital.
  -Trebuie sa vorbim,rupse Lumy tacerea,privindu-ne pe mine si K.J.Acum.
  Am schimbat o privire cu fiul meu,iar el a aprobat din cap.
  -Haide afara,i-am spus,luand-o inainte.
  Am mers in tacere toti trei,Victor ramanand in sala de asteptare,iar doamna Petrescu intrand s-o vada pe Ramona.
  Imi frecam palmele intr-una,ingrijorat de ce aveam sa-i spun.Cum sa incep.Temandu-ma de consecitele faptei pe care eram pe cale s-o fac.Nu ne-am intors inapoi in lumea noastra poate fiindca trebuia spus direct lor adevaul.Sau poate ca dura mai mult.Sau poate ca era nevoie sa fie si Ramo de fata.N-aveam nicio idee despre ce avea sa urmeze,iar asta ma umplea de griji.Eram vraiste.
  -Spneti-mi tot!ne ceru,odata ajunsi afara.
  -Ce vrei sa sti?am intrebat-o asezandu-ma pe-o banca.
  -Cum ati ajuns aici?De ce ne-ati ascuns ca sunteti voi?Tot!
  Am tras o gura mare de aer,dupa care am inceput:
  -Dupa cum ai auzit si-n discutia dintre mine si K.J.,Amelia l-a prins si i-a intrat in cap,afland astfel despre lumea voastra.A facut o vraja si v-a trimis inapoi,iar cand am ajuns in baie,condus de strigatele vostre,singurul lucru pe care l-am gasit a fost o scrisoare,in care-mi spunea ca l-a capturat pe fiul meu si pe Damon,si ca daca nu ma grabesc sa apar la apartamentul lui Alaric,va incepe sa ucida.Primul fiind K.J.M-am enervat si m-am dus la ea cu gandul s-o omor pentru totdeauna,fratii mei si Tyler urmandu-ma si ei.
  -Si-ai omorat-o?ma intrerupse,plina de speranta.
  -Da,dar din pacate a facut o ultima vrajitorie.
  -Ce?
  -Ne-a trimis in lumea voastra,interzicandu-ne sa va spunem adevarul.Voia sa suferim.Sa traim aici,fara ca macar sa ne putem bucura cu adevarat.
  -Da,mi se alatura si K.J.Ne-a zis ca daca va vom spune,aveam sa ne intoarcem inapoi.Doar noi.Si ca aveam s-o inviem si pe ea.
  -Asta inseamna ca...incepu ea panicata,da se opri in mijlocul propozitiei.
  -Nu stim,i-am spus,ratacind cu privirea pe-un cuplu care se tineau de mana si radeau.Erau atat de fericiti.Asa cum odata eram si eu cu Ramona.Indragostiti si fara nicio grija.
  Ce vremuri...Parca ar fi trecut secole.
  -Poate v-a mintit...incerca Lumy sa gaseasca un motiv.Sau poate pur si simplu vraja nu mai merge,sau...
  -N-avem de unde sa stim,ii spuse K.J.Inca exista posibilitatea sa dispaream din clipa in clipa.
  -Poate se intampla un miracol si veti ramane pentru totdeauna.
  -Poate...


  Mergeam pe holul intunecat,intrebandu-ma cand avea sa se termine.Parea nesfarsit.De cand eram aici nu faceam decat sa merg.Sa merg si sa merg.Incontinu.
  Nu-l asculta...,se auzi o voce plutind in jurul meu.Nu-l asculta...Nu te increde in el...
  M-am uitat in stanga si-n drapta,da' nu puteam vedea pe nimeni.Nici de unde venea vocea mai exact nu-mi puteam da seama.
  Despre cine vorbesti?am strigat.Cine este el?Am murit?Unde sunt?Aveam o mie de intrebari,da' vocea nu parea c-as va mai face simtita prezenta prea curand.Minunat.


   Inca eram afara cu Luminitia si K.J.,cand i-am auzit vocea.
   -Iubita ta este in mare pericol,Klaus.Trebuie s-o salvezi cat inca nu-i prea tarziu.
   Socul acelor cuvinte ma lasa aproape fara aer.Nu putea sa fie vorba despre un astfel de pericol.Pur si simplu nu se putea!

2 comentarii:

  1. complicata treaba!abia astept continuarea;;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da,foarte complicata.
      Si ma bucur ca ti-a placut!:X:)


      Love you:*:*:*


      Miss Salvatore

      Ștergere