Zilele treceau,si la fel si saptamanile.Se apropia Craciunul,si el tot nu-si revenise.Totul era un cosmar.Doctorii voiau sa-l deconecteze,Nina intrase in depresia...Eu...Laur era singurul care ma tinea in putere.Fara el nu stiu ce s-ar fi ales de mine.Poate as fi patit la fel ca Nina...
Afara ningea de cinci zile incontinu,blocand circulatia,creand agitatie...
Un geamat m-a facut sa-mi intorc privirea de la fereastra.Ian deschise ochii.
-Ce...ce s-a intamplat?Privea confuz in jur,incercand sa se ridice in sezut.
-Ti-ai revenit!am tipat,simtindu-mi lacrimile cum imi parasesc ochii.Lacrimi de fericire.Ti-ai revenit!
Laur dadu imediat buzna inauntru,iar cand il vazu pe Ian,ii anunta pe ceilalti.Toti dadura navala inauntru,imbratisandu-l,bucurandu-se ca si-a revenit din coma.Iar la aparitia doctorilor au fost poftiti afara,pentru a verifica daca-i totul in regula cu el.
Cum am iesit,l-am imbratisat pe Laur,plangand in hohote.El credea ca de fericire,dar mai plangeam si pentru altceva.Pentru el.Pentru mine.Pentru dragostea noastra.
Acum cateva zile
Adormisem in bratele lui Laur,deci stiam ca-i un vis.Un vis real,nu rodul mintii mele.Ceea ce visam,chiar se intampla.
-Ian nu se va mai trezi,imi sopti bland,ochii ei privindu-ma cu tristete.
-Dar nu poate muri!Trebuie sa faci ceva!Doar esti...Ingerul meu pazitor.
-Doar o viata poate reda alta viata.
-Asta ce inseamna?
-Ca el sa-si revina,cineva care-l iubeste sincer trebuie sa moara.
Raspunsul pe care-l cautam.Acesta era.Viata mea pentru a lui.
-O s-o fac,am spus hotarata.
-Esti sigura?Odata ce-ai luat decizia nu mai poti da inapoi.
-Sunt sigur.
-Bine atunci.Voi vorbi cu cei din Consiliu.
-As vrea...am inceput.As vrea sa te rog ceva.
-Spune,draga mea.
-Odata ce...mor...As putea deveni Ingerul lui Laur?
-Desigur,imi zambi.
Inapoi in prezent
-Te iubesc!i-am spus.Te iubesc mult!Niciodata sa nu uiti asta!
-Si eu,iubito!
-Si vreau sa-mi primiti c-o sa fii fericit,da?N-o sa plangi,da?
-Scumpo,ce...
-Promite-mi!
-OK,iti promit.
M-am adapostit din nou la pieptul lui,bucurandu-ma pentru ultima data de bratele lui in jurul meu.
Te iubesc...
Ochii tinerei se inchise,trupul ramanandu-i fara valga in bratele iubitului ei.
-Raluca?Esti bine?facu baiatul,simtind-o ca se lasa mult prea moale.Iubito?
Corpul ii cazu pe podea,zambetul de adio luimindu-i chipul,acum fara viata.
-Ajutor!Sa vina cineva!Raluca!
Laur statea aplecat peste ea,rugand-o sa se trezeasca,spunandu-i c-o iubeste,udandu-i fata cu lacrimile lui,insa nimic nu parea s-o aduca inapoi.Iar cand doctorii ii spuse ca-i moarta,parca intreg sufletul ii fuse rupt.Spintecat.Faramitat.
Toti se adunara in jurul lui,incercand sa-l consoleze,insa ochii ii erau goli.Pusti.
Mi-ai promis...Auzi o soapta plina de durere.Si atunci intelese.Raluca stia ce avea sa se intample,de aceea il puse sa-i promita acele lucruri.
De ce...?De ce,iubito?De ce?
O viata pentru o viata.A mea...Pentru a lui.Insa nu uita ca te iubesc,si niciodata nu vei fi singur.Acum sunt Ingerul tau pazitor.Te voi proteja mereu.
-Laur,revino-ti!Haide!incerca Nina sa-l aduca inapoi la realitate,caci parea plecat din aceasta lume.
Isi revenise din depresie,bucuria umplandu-i inima cand il vazu pe Ian bine,si totul parea ca revenise la normal.Fericire peste tot.Apoi auzise vestea.Raluca era moarta.
Tanarul isi reveni,stiind acum ce s-a intamplat.Era trist si suparat,dar fuse decizia iubitei lui,asa ca trebuia s-o accepte.Si-n plus...Acum era Ingerul lui.
-Esti bine?il intreba Nina.
El incuvinta din cap,stergandu-si lacrimile.
Ea ii mangaie parul,ajutandu-l sa se ridice,apoi il duse in salonul lui Ian,lasandu-i pe doctori sa ia cadavrul Ralucai din mijlocul holului.
-El este Laur,ii spuse bruneta lui Ian,care se si imbracase,fiind gata de plecare.
-Hei Laur!ii zambi,ciufulindu-i parul.
-Hei.
-Te vom duce noi acasa,il informa Nina.Putem,da?
Baiatul clatina din cap.
-Nu...nu am casa.Sunt orfan.Stateam cu Raluca de trei luni.Am devenit major si a trebuit sa plec.
Nina il privi pe iubitul ei rugator,iar acesta incuvinta din cap,zambindu-i.
-Vrei sa stai cu noi?
Tanarul fu luat prin suprindere,nestiind cum sa le raspunda.
-Haide,interveni si Ian.Sunt sigur ca-ti va placea la noi.Nu oricine are parte de niste parinti asa sexy ca noi.
-Parinti?
-Daca vrei si tu,zise Nina.
Iubito,esti stea mea norocoasa.Te iubesc!
Cu placere,draguleSi eu!Si te rog sa-i dai scrisoare din buzunarul blugilor mei lui Ian.
Asa voi face,printesa.
-Ar fi o placere sa fiu fiul vostru.
Peste cateva zile
Erau cu totii la inmormantarea Ralucai,fiindu-i alaturi pe ultimul drum.Cu totii isi lua adio de la ea cu tristete,povestea ei circuland peste tot,facandu-i pe oameni sa-si dea seama ca iubirea-i pura si nepretuita,lipsita de egoism si capabila de-a schimba vieti.Copii,adulti,batrani,cu toti se stransera,dorind sa-i fie alaturi,sa-i arate ca nu va fi uitata.
Dupa inmormantare,cu totii plecara acasa,facand ultimile pregatiri pentru ziua de Craciun,care era maine,insa Laur voia sa mai ramana,asa ca Nina si Ian plecasera inainte spre masina,lasandu-l singur.
-Sa stii ca o respect mult,auzi un glas feminin venind din spatele lui.
-Ma bucur,ii zambi,intorcandu-si privirea spre ea.
-Ruxandra,ii intinse fata mana,prezentandu-se.
Ruxandra avea in jur de saptispe-optispe ani,parul negru avandu-l prins intr-o coada de cal,iar ochii caprui uitandu-se timid la el.
-Laur,dar cred ca deja stii,ii prinse mana,simtindu-i atingerea blanda.
-Asa e,rase ea,rosind.
Tanarul privi catre cer,fiind sigur ca Raluca era implicata in asta - parca-i si vedea rasul nevinovat - ,apoi pleca sprei noii lui parinti,impreuna cu Ruxandra.
The End
............................................................................................
Stiu ca-i trist,caci eu abia ma abtin sa nu izbucnesc in hohote,insa asa am simtit ca trebuie sa scriu.Nu stiu...Aveam alta idee de sfarsit,insa...Oricum,sper ca v-a placut!
Love you guys:X:X:X
frumos superb genial
RăspundețiȘtergereMa bucur mult ca ti-a placut!
ȘtergereLove you:X:X:*
Miss Salvatore