Deep down it's just a boy who needs love-Capitolul 20

        Capitolul asta il dedic Andreeutai - sis a mea!Stiu ca-ti place Stefan,si m-am gandit sa-l transform si pe el intr-un personaj mai importan.Desi l-am schimbat putin,sper sa-ti placa.Cum sper sa va placa tuturor!      

                                    Lectura placuta,dragilor!

                                                            

********************************************************

 

       
            Stefan

    Damon se desprinse de fata,fixandu-ma cu privirea.Si-mi puteam da foarte usor ce ce-i in interiorul lui acum.Dispret.Furie.Suparare.
    Stiam foarte bine ca inca era suparat pe mine pentru ca Elena a acceptat sa-mi fie sotie,si s-o transform.Dar ce puteam face?Ma iubea,iar eu o iubeam.Nu puteam sa renunt la fericirea mea pentru cea a fratelui meu - chiar daca urasc sa-l vad asa - ,si-n plus,as fi condamnat-o pe Elena la o viata nefericita.
    -Damon,seamana cu...incepu tanara cu care dansase,insa el o intrerupse.
    -Asta pentru ca e fiul lui.Celalalt var al tau.
    Var?Despre ce vorbeste?
    -Eu sunt Sara,ma bucur sa te cunosc.
    -Stefan,m-am prezentat.
    -Matusa si unchiu au venit si ei?ma intreba vesela.
    -A..pai...eu..
    -Fratioare,chiar nu stii ca nu-i frumos sa te balbai in fata unei domnisoare?facu Damon,punandu-si bratul pe dupa umerii ei.Gest care o facu pe fata sa roseasca.Mai ales cand e vorba despre Sara Gilbert,fata matusii Bonnie si-a unchiului Jeremy.
    Matusa?Unchi?
    Brusc,cuvintele lui Damon,si asemanarea dintre Sara si Bonnie incepu sa capete sens.
    -A,da!Scuza-ma,''verisoara''!
    -Nu-i nimic,imi zambi ea.Iar parintii tai sunt?
    -Nu,doar eu si cu...sora mea.
    Pe bune?!Sora?!Altceva mai bun n-ai gasit?
    Poti sa nu te amesteci?
    Roaga-ma frumos,si-am sa ma mai gandesc.
    Ah,mai taci!
    M-am intors la realitate,ignorandu-mi constiinta idioata,si l-am observat pe frate-miu razand.
    Vezi,si fractu e de acord cu mine.
    Mi-am dat ochii peste cap,lasandu-l sa se hizleasca pe seama mea,in timp ce aflam mai multe depre ''verisoara mea'',care dupa cum se purta prin preajma lui Damon,era clar ca-i placea.Si mult!
   Dupa inca doua ore pierdute la The Grill,am hotarat s-o luam spre casa Gilbert,unde Bonnie si sotia mea pregateau niste fursecuri,iar Jeremy statea tolanit pe canapea,urmarind un meci de fotbal.

    In alea doua ore l-am cunoscut pe Chase Reid,un vechi prieten de-al fratelui meu,a trebuit sa asist la gandurile pesrvese pe care le are Damon cu Sara - lucru care m-a si bucurat,caci asta inseamna c-a uitat-o pe Elena - si aproape am fost sarutat de o blonda pe nume Mira-nu-mai-stiu-cum!Plus ca se pare ca eu nu stunt singurul curtat de-o blonda,ci si frate-miu - aleluia!
 
    -Sara,de unde ai hainele astea?o intreba Jeremy,nederanjandu-se sa ma salute.
    -Oh,Stefan,cat ma bucur sa te vad!l-am imitat pe Jer,facandu-i semn Sarei s-o tuleasca pana nu incepe un adevarat interogatoriu.De aseamenea,Jer,de asemenea,am incheiat,zambindu-i.
    Se pare ca si Damon o tulise.
    -Stefan,facu el incruntandu-se.
    -De cand te-ai transformat in tata?m-am plans,razand.
    -Iar tu de cand te-ai transformat in Damon?
    -Jeremy e serios,uuu!
    -Ce faceti aici,dragilor?ne intreba Elena iesind din bucatarie,urmata de prietena ei.
    -Stefan se comporta precum Damon.
    -Ca veni vorba de el...incepu Bonnie.Trebuie sa-l convingeti sa plece.
    -De ce?am sarit eu.
    Wow,ce-i cu asta?
    Care asta?
    Aparatul lui Damon?
    E fratele meu,OK.
    Inainte nu gandeai asa...
    Poti sa nu te mai amesteci in treburile care nu te privesc?
    Iar tu ai putea sa nu te mai comporti ca si cum n-as fi tu?
   Intelege o chestie:nu esti EU!!!
   Hello,sunt constiinta ta,mosule!
   Acum cine te crezi,Bugs Bunny?
   Poate...
   -Deoarece e o influenta proasta pentru Sara,imi intrerupse Jer cearta cu a mea idioata constiinta.
   Sa stii ca te-am auzit!
   Vrei sa taci?
   Nup.
   Acu' cine-l imita pe Damon?
   -Si de credeti asta,ma rog?
   -N-ai vazut-o cum era imbracata?continua el.Sara nu poarta asa ceva.Mai ales tocuri!
   -Nu vad ce mare chestie e.
   Toti trei imi aruncara priviri de genul:ce-i cu tine?!
   -Cee?
   -Santeti constienti ca va pot auzi,nu?Damon tocmai isi faca aparitia.Singur.Salut,Elena.
   -Buna,Damon.
   -Fara suparare,dar ar trebui sa...incepu cumnatul meu,insa sotia lui il intrerupse.
   -Nicio suparare,Jer.Damon chiar trebuie sa plece.
   -Si daca nu vreau eu sa plec,vrajitoareo?
   -Nu te rog frumos,iti cer.
   -Ma tem ca nu mi-am perfectionat deloc arta ascultatului.
   -De ajuns!se baga si Elena.Daca Bonnie iti zice sa pleci,pleci!
   -Vad ca nu te-ai schimbat deloc.
   -Nici tu,din cate vad.
   -Ce-ar fi sa rezolvam asta altfel?am incercat sa intervin,insa sotia mea mi-o taie.
   -Nu te baga,Stefan.Asta nu te priveste.
   -Din cate stiu eu e frate-miu,asa ca-l priveste.Sau ma insel,fratioare?
   Minunat!Si acum ce fac?
   Pai cine are dreptate?
   Ma mir ca incerci sa ajuti.
  Fara mine ai fii mort,asa ca nu ma face sa ma razgandesc.
  Uneori chiar ma enervezi!
  Uite cine vorbeste!
  Ma uitam cand la Elena,cand la Damon,nestiind ce sa fac.Ii iubeam pe amandoi!
  -M-am intors!striga Sara coborand scarile.Ce se petrece?
  -Nimic,scumpo,ii raspunse maica-sa.Doar ca Damon a decis sa plece.
  -Nu-mi amintesc sa fi zis asta,i-o intoarse el,inclestandu-si degete cu ale Sarei.


        Sara

   De cum m-am intors,mintea mea nu putea percepe ce se intampla,iar cand Damon imi prinse mana intr-a lui,eram si mai confuza.
   -Indeparteaza-te de fiica mea,ii ceru tata pe un ton amenintator.
   -Tata,ce...
   -Sara,treci aici si nu mai pune intrebari!mi-o taie mama.
   -Daca ma iubesti n-ai sa pleci nicaieri,imi sopti Damon la ureche.
   Mi-am intors privirea spre el,nemai intelegand nimic din ce se intampla,insa cand i-am intalnit acele doua oceane adanci m-am pierdut de tot.Tot ce vedeam era iubire.Nimic altceva
   -Nu-ti permit sa-ti bati joc si de ea!zbiera o voce feminina - insa nu a mamei - si-n urmatoare clipa m-am trezit in camera mea.Am vrut sa ies,da se pare ca cine ma aduse o si inchuie.
   Ce erau toate astea?De ce se comportau toti asa?Cu ce le-a gresit Damon?Si cum...Cum am ajuns aici?
   Atatea intrebari.Dar niciun raspuns.
   Simteam cum lacrimile incepu sa-mi curga pe obraji,insa nu-mi pasa,asa ca am inceput sa formez numarul lui Chase,gandindu-ma ca el e singurul care ma poate ajuta intr-un moment ca asta.
   -Hello,babyyy....Hac.
   -Chase,am nevoie de tine!
   -Ce - hac - s-a intamplat?Hac.
   -Mama si tata il ameninta pe Damon!Vor sa plece!Iar eu am ajuns anormal de rapid in camera mea,luata pe sus!
   -Ce..
   -Te rog,Chase,trebuie sa ma ajuti!Nu stiu ce se petrece,dar...Eu nu vreau sa plece!
   -Vin imediat!

   Chase inchise telefonul si pleca de la The Gril,ajungand in mai putin de un minut cu ajutorul alementului aer.Forma apoi un scut de protectie in jurul lui - astfel incat sa nu fie auzit nici de-un vampir - si urca in camera Sarei pe geam.
   -Chase!excama ea,imbratisandu-l.Ai venit!
   -Shhh,gata,gata.
   Dupa ce reusi s-o linisteasca,o ajuta sa coboare pe fereastra,si-o luara la pas,in timp ce blondul ii trimitea un mesaj amicului lui,prin care-l informa ca Sara e cu el si sa-si miste fundul spre The Gril.Afland cele petrecute,Damon pleca de indata - lucru care-i bucura pe Jeremy,Bonnie si Elena,dar nu si pe Stefan.
   Ajuns la bar,Chase le propse sa mearga la el acasa,fiind sigur ca acolo nu avea sa-i caute nimeni,asa ca pornira.In timp ce parintii Sarei tocmai descoperisera ca fiica lor disparuse.


   A doua zi dimineata,Candice se trezi cu-n zambet imens pe buze,amintirile revenindu-i.Asa ca-l saruta scur pe Klaus,trezindu-l.
   -Neata',dulceata!ii zambi el.
   -Neata',iubitul meu Original!
   Varc-o vampirul isi ridica sprancenele uimit,apoi se ridica in sezut si se ciupi de brat,vrand sa se asigure ca nu-i doar un vis,si in acelasi timp facand-o pe blonda sa rada.
   -Ah,ce dor nebun mi-a fost de tine!Se urca peste ea,sarutandu-i buzele dulci.Tie ti-a fost?
   -Nici n-ai idee!Isi arunca bratele dupa gatul lui,napustindu-se de data asta ea asupra buzelor lui.
   -Hei,porumbeilor!ii intrerupse Nate,dand buzna in camera.
   -N-ai altceva de facut?!se revolta Originalul,dandu-se de pe iubita lui.
   -Absolut deloc.Daya doarme dusa,iar eu m-am plictisit cotrobaind printr-un frigider fara bere.
   -Esti un dobitoc,stiai?facu Caroline,ridicandu-se din pat si intrand la baie.
   -Frate,voi...incepu blondul,dar Klaus i-o taie.
   -Aseara nu s-a intamplat nimic,asa ca scoate prostiile din cap.
   -Ce ghinion,frate!
   Celalalt isi dadu ochii peste cap,gandindu-se apoi daca sa-i spuna sau nu despre el si Caroline.
   -Auzi,Nate,ce-ai zice sa ne luam o vacanta?incepu apoi,dorind mai intai sa se intoarca in Mystic Falls si sa-si revada fratii.Si pe Damon.Si pe Stefan.Si pe bunica Silvia.
   Suspina,amimtindu-si de ea si de fursecurile ei delicioase.Nimeni nu le putea face asa bune.Erau unice.La fel ca ea.
   -Unde,frate?
   -Intr-un orasel micut,plin de tot felul de ''oameni''.
   -Ce fel de oameni?
   -''Oameni''...
   Prin ''oameni'',el se referea la vampiri,vrajitoare,varcolaci si dubluri.
   -Sa stii ca ne-ar prinde bine.
   -Atunci ramane stabilit.Fugi si anunt-o pe Daya,plecm la 13:00.
   -Glumesti?!E deja 11:30!
   -Atunci ce mai astepti?Baga viteza,frate!Suntem contra timp!
   Nate iesii din camera,injurandu-si prietenul,in timp ce Originalul nostru intra in dus peste iubita lui,umpland-o se saruturi dulci si pasionale.


   Intorcandu-ne in Mystic Falls,unde ceasul desteptator ii anunta pe cei trei ca-i ora 11:00 si ca trebuie sa se pregateasca de scoala.
   Sara deschise ochii,simtin doua brate in jurul ei.Incerca sa se intoarca cu fata spre acea persoana,pentru a-i vedea fata,insa cand simti mirosul de portocale isi aduse aminte ca adormise in bratele lui Damon,asa ca inchise ochii la loc,bucurandu-se de atingerea lui.
   -Buna dimineata,raza de soare,ii sopti acesta la ureche,anuntand-o pe roscata ca s-a trezit.
   -Buna dimineata si tie,ii raspunse ea,intorcandu-se cu fata.Cum ai dormit?
   -Ca un ingeras.
   E atat de adorabil,gandi fata,chicotind.
   Oare de ce n-am intalnit-o inaintea Elenei?gandi el,imagini cu sotia fratelui lui aparandu-i prin minte.
   Desi incepuse sa aiba sentimente pentru micuta roscata,tot nu si-o putea scote din cap pe Elena.Inca o iubea,si era sigur ca daca ea i-ar spune ca-l iubeste,i-ar da dracu' pe toti si-ar fugi cu ea departe.Dar stia si ca asa ceva era imposibil.Ea il iubea pe Stefan,iar el pe ea.Iar impreuna faceau cuplul pefect.
   Mintea ii pleca acum la fratiorul lui.Se schimbse.Nu stia de ce,dar cu siguranta o facuse.Acum douazeci de ani nici n-ar fi indraznit sa-i ia partea daca era vorba de ceva ce le implica pe Elena si Bonnie.Si pe Jeremy.Dar acum...Auzise tot ce vorbise cu ceilalti,si mai ca nu-i venea sa creada ca-i acelasi Stefan Salvatore care mereu fusese de parere ca fratele lui mai mare cauzeaza numai belele.
   Intorcandu-se la realitate,observa ca Sara adormise din nou,iar un mic zambet ii lumina chipul angelic.Asa ca nevrand s-o trezeasca,se ridica usor din pat,iesind apoi din dormitor si ducandu-se la bucatarie.
   -Hei,amigo,il saluta pe blondul cu ochi albastri,care aproape adormise cu fata in castronul cu cereale.Ce-i asta?O noua crema de fata?continua,chicotind si luand o gura din cutia de lapte.
   Chase isi ridica fata - deja murdara de lapte - si scoase limba la el,continuand sa-si manance micul dejun.
   Damon rase,clatinand din cap.
   -Uneori am impresia ca n-ai mai mult de patru ani.
   Singurul lucru care-l primi ca raspuns fu o bucata de placinta cu mere ce zacea pe masa de aseara,direct in fata.
    -Bine te-a mai crescut maica-ta.Irosesti mancarea.

    El doar ridica din umeri,ducandu-se sa bage castronul si lingura in chiuveta,plecand apoi sus sa se imbrace si lasandu-l pe Damon singur.Care dupa ce scotoci prin frigider dupa niste salam,faca vreo patru sandvisuri,umplu doua pahare cu lapte,si urca sus,unde Sara se intindea ca o pisicuta.