Just believe

 -Tu ce-ti doresti de Craciun,Amanda?o intreba tatal pe fata lui de saispe ani.
 -Tata,ceea ce-mi doresc eu este pe-atat de nebunesc,pe cat este de imposibil,ii raspunse bruneta oftand.
 Barbatul se incrunta,asa ca tanara il lamuri.
 -Justin Bieber.Vreau sa-mi petrec Craciunul cu Justin Bieber.
 -Scumpo,am mai vorbit despre asta.
 -Exact,am vorbit.
 Amanda ofta,si urca in camera ei.
 -Poate daca-i inceta sa mai pretinzi ca-l iubesti pe cantaretul ala am avea si noi parte de-un Craciun normal.
 -Nu pretind.Chiar il iubesc,tipa Amanda ultima parte,trantind usa.

                                               ~A doua zi~

   -Minunat,mi-a murit bateria!
   Tanarul de optispe ani se uita imprejur,in speranta c-ar putea gasi un magazin deschis,da' din pacate nu erau,asa ca batu la prima usa care-i iesi in cale,in cautarea unui adapost.
   Era Craciunul,era singur,si ingheta.
   -Imediat!se auzi glasul unei fete,inainte de-ai deschide.Cu ce te...OMG!Justin Bieber!
   -Hei!o saluta Justin zambindu-i.
   -OMG!Nu-mi vine se cred!Esti chiar tu!Si e Craciunul!
   -Da..Zambetul lui Justin deveni unul trist,facand-o pe bruneta cu ochi verzi sa se opreasca din saritul in sus si din a zice intr-una ''OMG''.
   -Intra,te rog,zise apoi.Pun pariu c-ai inghetat afara.
   -Mersi!
   Justin intra,si se lasa conduc de catre Amanda in bucatarie,unde fata ii oferi o cana cu ciocolata calda.
   -Scuze pentru mai devreme,da'...
   -Fana,ha?
   -Da.
   -Esti iertata.
   Amanda zambi cu toata gura,luandu-l prin suprindere c-o imbratisare.
   -Scuze.Se retrase timida.N-am vrut...
   -Stai calma.Nu musc.
   Fata rase la vorbele lui,acopaniand-o si el.
   -Deci...Cum se face ca esti aici de Craciun?N-ar fi trebuit sa fi acasa?
   -Pai da...Ma indreptat spre casa,da' mi-a murit masina.Si telefonul.
   -Inteleg...Amanda se intoarse cu spatele la el,nedorind sa-i vada lacrima ce-i cadea pe obraz.
   Cand il vazuse la intrare,crezuze ca i se implinise dorinta si ca-si va petrece Craciunul cu el.Crezuse cu adevarat in Craciun...Pentru prima data crezuse...
    -Mi-ai putea da un telefon?Sa sun,ca sa...
    -...vina dupa tine,il intrerupse ea,scotandu-si mobilul din buzunarul blugilor si inmanandu-i-l.
    -Da.Acesta il lua,zambindu-i in semn de multumire.Mersi.
    -Cu placere,ii spuse,iesind din bucatarie si fugind in camera ei.
    Justin vru s-o opreasca,dar in schimb forma numarul mamei lui,rugand-o sa trimita pe cineva sa-l ia,dupa care merse spre iesire.Insa scrisoarea ce se odihnea pe masuta din sufragerie,avand ca companie un poster de-al lui,il facu sa se opreasca si s-o desfaca - plimband-o putin din mana-n mana,nehotarat.

       ''Draga Mosule,imi doresc...De fapt...Uite,stiu ca tu nu existi,dar am nevoie sa cred contrariul,deoarece simt nevoia sa-i spun cuiva ce-mi doresc.Tata nu-mi intelege iubirea pentru Justin - de fapt,nici eu n-o prea inteleg.Dar nu conteaza daca-l iubesc sau nu,ceea ce conteaza e ca...e important pentru mine.Ceea ce simt pentru el e real,indiferent ce-ar fii:dragoste,respect,sau doar o adoratie.Si cum spuneam...tata nu intelege,iar mama...ei bine...a murit.Acum aproape doi ani.Chiar cand l-am cunoscut pe Justin.Mama era...mama.Ma cunostea si ma sustinea in toate.Si chiar s-a bucur cand i-am zis despre Justin...Parea...ca stie exact ce simt.Cred ca si ea a trecut prin asta,si d-aia.Oricum...Am cam deviat de la subiect.Ideea e ca-mi doresc enorm de mult sa-mi petrec Craciunul alaturi de Justin.Nu exista nimic care sa-mi doresc mai mult decat asta - poate s-o am inapoi pe mama,dar asta chiar e imposibil.Desi stiu ca nu existi,vreau sa cred ca ma insel.Vreau sa cred ca in tine!                                 
                                                                         Cu drag,Amanda.''

   
    Fata isi sterse lacrimile rapid,deschizand usa.
    -Hei.
    -Justin!exclama suprinsa.N-ai plecat?
    -Nu.
    -Daca ai venit sa-ti iei la revedere,chiar nu...
    -Raman,o intrerupse el.
    -Cum?
    Zambi.
    -Raman aici de Craciun.
 Amandei nu-i venea sa creada ce aude.I se parea ca-i un vis frumos din care avea sa se trezeasca in curand.
    -Chiar ramai?se cumeta intr-un sfarsit sa intrebe.Nu visez?
    -Nu,nu visezi.
    Buzele i se intinsera intr-un zambet larg,iar ochii ii sclipeau de fericire.
    -Multumesc,multumesc,multumesc,canta vesela,imbratisandu-l.