Dorinta~Capitolul 18:Necunoscutul

      Salut dragilor!Ghici ce-a adus ultima zi din saptamana!Exact!Capitolul 18 din Dorinta!

   Am reusit sa mai obtin o ora - astfel reusind sa termin capitolul.Mi-a zis ca ma mai lasa doar una,da' doar daca ii dau o pauza,si eu am zis:S-a facut!

                                               Asa ca lectura placuta!:*:*:*  

   M-am dus direct in camera mea,si m-am trantit in pat,incercand sa-mi scot vorbele Ramonei din cap.Dar era in zadar.Nu conta ca ea nu stia ca sunt eu.Tot durerea.Iar durerea asta ma sufoca.
   -Blestemata sa fii Amelia!Blestemata!
   Daca nu era vraja ei idioata,acum n-ar mai fi trebuit sa ma feresc ca Ramon sau Luminita sa-si dea seama ca sunt eu,si sa ma intorc inapoi in blestemata aia de lume paralela fara dragostea mea,si s-o invii si pe blestemata de Amelia.Dar nu!Ea trebuia sa-si ia masuri,draga...!Fir-ar sa fie!O destest!Nici moarta nu ma lasa in pace!
   Dac-as putea gasi o vrajitoare destul de puternica pentru a desface vraja...
   Am inceput sa-mi rascolesc prin minte dupa cineva cunoscut,pe care as putea contacta,dar nu ajungeam la nici un rezultat.
   Un ciocanit usor m-a oprit din blestematul afurisitei de vrajitoare,si m-am dus sa deschid usa.
   -Hei frate!Eric intra in camera,asezandu-se pe pat.Ghici cu cine m-am intalnit azi!
   -Cu cine?m-am interesat,cam fara chef,inchizand usa,si intinzandu-ma din nou in pat.
   -Da' tu ce-ai patit?schimba subietul,imedeiat ce-mi vazu chipul.
   -N-am nimic,Victor,continua.
   -Bai,tu nu ma pacalesti pe mine.Imi arunca o privire serioasa,si-si incrutisa bratele la piept.Zi tot!
   -Victot,te rog,las-o balta.
   -Te rog?!repeta uimit.Ai zis te rog?!
   Mi-am tras perna peste fata,si am sperat sa dea uitarii acest mic incident,stiind ca speram in zadar.
   -Niklaus,da din gura mai repede,ca de nu scot eu tot cu clestele!
   -Cu clestele,ha?Nu m-am putut abtine sa nu rad putin la incercarea lui de-al imita pe fratele mai mare,dand-mi si perna de pe fata.Nu crezi ca asta-i treaba lu' Elijah?
   -Eeee acu'!Il vezi pe undeva?Ca eu nu.
   -Poate o fi sub pat.
   -Hei,Elijah,esti acolo?incepu,uitandu-se pe sub pat.Nu.Nu e.
   -Atunci eu sunt fratele mai mare din aceasta incapere,asa ca nu vad ce ce-ti asumi aceasta responsabilitate,tinere.
   Victor reusea intordeauna sa ma faca sa uit de orice necaz.
   -Responsabilitate?Ma faci batran cumva,tataie?
   -Tataie?am repetat,prefacandu-ma jignit.Da' cum iti permiti sa-mi vorbesti asa,baiete?
   -Uite asa frumos!Zambi inocent.
   -Nu mai spune...!
   -Ba spun...!Continua sa zambeasca.
   -Stege-ti ranjetul ala,sau ti-l sterg eu,l-am amenintat,arucand c-o perna in el.
   -Baaaaaai!Nu vezi ca-mi stricasi frizura?Arunca inapoi perna,si-si aranja frizura.
   -Vai draga,ce-am putut sa fac,am spus pe-o voce pitigaita
   -Umbla cu mai multa grija data viitoare,draga,ca s-ar putea sa-ti stric si eu ceva,continua,imitandu-mi vocea
   -Si ce anume,draga?
   -Frizura,draga,ce altceva?
   -Draga,da' eu nu sunt obsedata dupa frizura mea,draga.
   -Auzi draga,da' daca te tund chiala ce mai zici,draga?
   -Ai fi tu in stare de asa ceva,draga?
   -Da,draga.
   -Vai,draga!Te rog,draga,n-o face.Am izbucnit in ras de la atatea drage,si la fel si Victor.Hai ca asta a fost buna!
   -Nu-i asa ca-s bun!
   -Laudarosule.
   -Mersi de compliment.
   -Cu placere,si-alta data nu mai cere.
   -Ti-am cerut eu ceva?
   -Am zis eu ceva?
   -Pai da!
   -Ce?
   -Cu placere,si-alta data nu mai cere.
   -Si ce,nu-i adevarat?Sa nu mai ceri.
   -Da' eu nu-ti cerusi nimic,cucoana!
   -Cucoana zi lu' ma-ta!
   -Ma-ta mea e si ma-ta ta,sac!
   -Si cu ce ma incalzeste pe mine asta?
   -Pai...Cazu putin pe ganduri,apoi continua:Te incalzeste cu incalzitul tau de incalzit.
   -N-are nici un sens.
   -Stiiiuuu...
   -Atunci de ce tot trancanesti?
   Se stramba si ridica din umeri.
   -Nu stii,a?
   Dadu din cap ca nu.
   -De ce nu stii,mutule?
   Ridica din nou din umeri,si se scula de pe pat,ducandu-se spre usa.
   -Hai sa mancam ceva,ca mor de foame.
   -Vorbeste,ce miracol!
   -Uau,sunt atat de miraculos...!Mergem?
   -Da,mergem.
   Si spunand asta m-am ridicat din pat,si l-am urmat spre restaurantul hotelului,incercand sa-mi opresc impulsul de-a fugii chiar in momentul asta spre casa Ramonei.


   Eram in dus,stand ghemuita,si lasandu-mi lacrimile sa-mi cada pe obraji.Cum am ajuns acasa,dupa intalnirea cu Joseph,asta a fost primul lucru care l-am facut.Am intrat in dus,si m-am pus pe plans.
   Nu mai suport!Fiecare zi,fiecare ora,fiecare minut,mi se pare o eternitate.O eternitate de chin.Tot ce fac e sa plang si sa plang.Intr-una.Mai bine as muri.Si-asa nu-i voi mai vedea nicodata pe Klaus si fiul meu mult iubit.De ce sa mai traiesc?
   M-am ridicat de jos,am oprit dusul,si m-am infasurat intr-un prosop.
   De ce sa mai traiesc?Intrebarea asta mi se intiparise in mine.Patrunse in creierul meu si nu mai voia sa iasa.
   Am deschis dulapiorul de deasupra oglinde,si am luat o lama.M-am uitat putin la ia,gandindu-ma cum de un obiect atat de mic,poate provoca un asa mare dezastru.Apoi m-am intors in dormitor,si m-am asezat pe marginea patului.
   Doar o taietura.Una mica.Si apoi totul va disparea.Durerea.Lacrimile.Dorul.Totul.Nu va ramane nimic.Absolut nimic.
   Am trecut lama peste vena,si am urmarit cum sangele se scurgea incet-incet din ia.Din ce in ce mai mult.
   Am inceput sa vad in ceata,si o stare de ameteala ma cuprinse.Muream.Asta era sigur.
   -Nuuuuu!Vocea aparinea unui baiat.Te rog,nu murii!Si era plina de durere.
   M-am simiti luata pe sus de doua brate,si cu o ultima farama de putere am incercat sa-l privesc pe necunoscut.
   -Trebuie sa lupti!Te rog...am nevoie de tine...
   Acei ochi.Ii stiam.Eram sigura ca-i stiam.Dar a-i cui erau?
   Chiar cand il recunoscusem pe necunoscut,totul se facu negru.

Dorinta~Capitolul 17:Doar o masca

 Trrrrrr!
 -Ceas idiot,am strigat arucand cu perna in el.
 -Inca cinci minute,mami,mormai Lumy.
 Am inchis ochii,incercand sa adorm din nou,dar din nefericire norocul nu tinea cu mine.
 -Fetelor!Asta era mama.
 -Lasa-ma sa dorm...,am mormait,tragandu-mi plapama peste fata.
 -Fata!se smiorcai Lumy,fiindc-o dezvelisem.
 -Ce-am zis eu?se auzi vocea mamei de foarte aproape.Era in dormitor.
 Mi-am dat plapama de pe fata,si m-am ridicat in capul oaselor.
 -Acu',acu'...
 -Miscati-va mai repede leneselor.
 Se ridica si Lumy in sezut,si-si freca ochii somnoroasa.
 -Urasc scoala.
 -De-acord cu tine,soro.
 -Haide-ti,babutelor,jos din pat.
 Si spunand asta,iesii afara.
  M-am trantit inapoi.
 -Lumy...
 -Ce?
 -N-am chef de ziua de azi.
 -Nici eu.
 -Da' tu de ce n-ai?
 -Habar n-am.Stiu doar ca n-am.Tu?
 -Joseph.
 -Si uite un nume care-ti poate strica dimineata.
 -Exact.Intri prima la dus?
 -Da,tu continua sa lenevesti.
 -Imi surade ideea.
 Se dadu jos din pat,si intra in baie.Intre timp,eu am cautat telecomanda si am dat pe Music Chanel.Putina muzica imi va mai insenina dimineata.

Dupa ce Lumy a terminat cu rutina de dimineata,a fost randul meu.

 -Ce zici?ma intreba facand o pirueta.

Purta o salopeta albastra,si-n picioare avea o pereche de pantofi gri cu botul taiat.Iar parul il avea facut coada intr-o parte.
-Vei face senzatie.
-Doar se stie.Lua un luciu de buze roz,si se dadu,dupa care isi baga tot ce-avea nevoie in geanta alba.
Eu m-am dus la sifonier,si mi-am scos o fusta lunga,stil leopard,un maieu gri,si-un sacou bej.M-am imbracat - la fusta adaugand o curea neagra,iar manecile sacoului ridicandu-le pana la coate - si mi-am luat o pereche de sandale bej,cu talpa joasa.Apoi mi-am impletit parul intr-o coada,si mi-am pus si eu toate lucrurile necasare,in geanta bej.

-Sunt gata de plecare.

  

-Imi place stilul tau,Ramoniko.Sa mergem!

-Stiu,Luminitiko.

Ne-am luat gentile,si-am plecat spre scoala,luandu-ne la revedere de la mama.

                       ***

Tocmai ieseam de la ore,cand l-am auzit.

-Salutari,frumoaselor!Vocea venea din spatele nostru,si mi se parea foarte familiara.

Ne-am intors amandoua,curioase de-a afla cu-i apartinea vocea,si-am ramas cu gurile cascate.In fata noastra era nimeni altul,decat Victor,fratele lui Klaus pe care abia il cunoscusem.
 Lumy ma inghionti cu cotul - probabil sa fie sigura ca nu-i singura care-l vede.
 -B-buna,m-am balbait eu.

 -Buna.Lumy parea ca-si mai revenise din soc,si-acum ii zambea.Eu sunt Luminita,da-mi poti spune Lumy.

 -Eric Saade,incantat,frumoaso.Iar tu?

 -Ramona.

 -Sau Raymundo,spuse prietena mea,amintindu-mi de porecla idioata ce mi-o puse chiar dansu' din fata mea.

 -Prefer Ramo.

 -Cred c-o sa-ti spun Raymundo.Ti se potriveste mult mai bine.

 -Sunt sigura...
 Ah,ce urasc porecla asta!

 -Deci...,se baga Lumy din nou in vorba,ce cauti pe-aici,Eric?

 -O sa tin un concert aici in Bucuresti,iar acum vreau sa-l vizitez.Si v-am vazut pe voi,si m-am gandit daca-ti putea sa mi-l aratati.

  -Desigur!sari Lumy incantata,inainte s-apuc sa zic ceva.

  -Minunat!

  -De fapt,am inceput,dar draga mea prietena m-a inghiontit din nou,asa c-am tacut.Sa mergem,am continuat afisand un zambet fals.

  -Haide-ti,frumoaselor!Eric ne oferi bratele lui,si am pornit toti trei la drum.
  Luminita era foarte incantata de compania lui,si asta o putea vedea oricine.Zambea intr-una si-l sorbea din priviri.Cred ca de Tyler a si uitat.Saracu' baiat...

                                                  ***

  Eram in fata hotelului Rin Grand Hotel - exact unde era cazat si Joseph - si-o asteptam pe Lumy,care se duse-se sa-l conduca pe Eric pana-n camera.Va vine sa crede-ti?Pana-n camera?!Fetei asteia i s-a urcat la cap tipu',nu gluma!
  Stateam eu asa,pierduta in ganduri,cand dintr-o data m-am trezit cu niste brate in jurul meu.Si erau ale lui.Pret de cateva clipe m-am lasat in voia lor,bucurandu-ma de atingerea lor si de sentimentul pe care-l aveam simtindu-i pieptul lipit de spatele meu.Lasandu-i mirosul sa ma invaluie,si sa ma duca in timp,pe vremea cand eram impreuna.Fara griji.Doar noi doi si iubirea noastra.Si fiul nostru.
  Fiul nostru...Oare ce-o face el acum?Cat timp trecuse in lumea aia?Cate aniversari am pierdut?Imi era atat de dor de el...De K.J. al meu...Al meu si-al lui Klaus...Rodul iubirii noastre.
  -Hello,papusa,imi sopti Joseph la ureche,trezindu-ma la realitate.
  El nu era Klaus.Era Joseph.Nu era dragostea vietii mele.Era un badaran.
  I-am indepartat bratele,si m-am intors cu fata spre el,si pentru o secunda am zarit o sclipire ciudata in ochii lui.Zic ciudata,fiindca nu se potrivea deloc cu zambetul lui smecher.Era o sclipire de suferinta.
  -Ce vrei?l-am intrebat,avand grija sa pun in acele cuvinte toata iritarea mea,uitand de sclipirea de durere ce-o zarisem in oceanele lui.
  -Hai iubire!Chiar atat de mult te bucuri sa ma vezi?Vru' sa-mi atinga obrazul,dar l-am oprit.
  -Puteai sa si mori,si nu-mi pasa.Tonul meu era absolut indiferent.
  -Off...tineretul din ziua de azi...Clitina usor din cap,disparandu-i pentru putin timp zambetul lui stupid de enervant,dupa care ii reveni,si ma prinse de talie,lipindu-ma de corpul lui.Recunoaste,scumpete!Esti moarta dupa mine.
 -In vizele tale,Vedeta-Santajista.L-am impins de langa mine,dar refuza sa-mi dea drumul.Lasa-ma!
 -Si daca nu vreau?Continua sa ma tina lipita de el,indiferent cat de mult ma luptam sa scap.
 -Ajutor!am inceput sa tip.Luati-l de pe mine!
 Mainile lui au disparut de pe talia mea,dar le-am simtit imediat pe fata mea,plus inca ceva.Buzele lui zdrobite de-ale mele.Intr-un sarut salbatic si plind de dorinta.
 L-am impins cu toata fosta mea,reusind sa-l indepartez,apoi dandu-i o palma zdravana.
 -Sa nu mai indraznesti sa faci asta in viata ta!am zbierat,nepasandu-mi ca lumea se adunase in jurul nostru,precum niste spectatori.M-ai inteles?Sa nu-ti mai permiti una ca asta!Cine crezi ca sunt eu?Vreo pustoaica proasta?Vai mie,Joseph Morgan m-a sarutat.Vai mie!Sunt moarta dupa el...!Nici gand,nenica!Eu nu sunt asa.Recunosc,era un timp in care imi  pareai cel mai tare,dar acum te-am cunoscut cu adevarat,si pot spune ca n-am intalnit in viata mea un om,care pe deasupra mai e si vedeta,atat de increzut si nesimtit.Nu meriti sa fii apreciat de nimeni!Mi-e sila de tine.
 Dupa ce-am varsat toti nervii din mine,mi-am facut loc printre multimea adunata,care priveau socati,si am pornit spre casa.
    

 Vorbele iei erau precum niste pumnale ascutine,infipte intr-una in inima mea.Niciodata nu-mi vorbise asa.Niciodata!Stiu c-am fost cam nesimtit,dar n-am avut de ales.Trebuia sa ma port altfel cu ea,sa nu-i dau de banuit ca sunt eu,iar acum...Acum ma uraste.Ramona ma uraste.
 Lacrimile alea nenorocite au reusit sa-mi paraseasca ochii,alunecandu-mi pe obraji,indiferent cat de mult incercam sa le opresc.
 Voiam sa ma duc dupa ea si sa-i spun tot.Voiam sa-i spun ca sunt eu si ca-mi pare atat de rau pentru felul oribil in care m-am purtat cu ea.O voiam inapoi.O voiam inapoi pe dulcea si scumpa mea Ramona,dar nu puteam.Oricat de mult imi doream sa alerg dupa ea,si s-o opresc,nu puteam.Trebuia sa tac si sa indur.

            

Boy-Girl~Photography

   Astea-s pozele mele preferate,pe care le tin si-n calculator,asa ca sper ca v-au placut!

  

        Va pupaces dragilor!

 

Dorinta~Capitolul 16:Tipul asta-i dement!

   Am mai negociat cu mama  care acum bombane - si-am reusit sa termin capitolul asta.Lectura placuta,dragilor!

  Am tras adanc aer in piept,si-am batut la usa cu numarul 225.
  -Imediat!se auzi vocea lui JosephKlaus,iar peste cateva secunde usa se deschise,si el isi facuse aparitia.Te pot ajuta cu ceva?
  Da,sa ma strangi in brate,si sa nu-mi mai dai drumul niciodata.
  -Aa...mmm...eu voiam...
  Cum sa-mi dau seama daca-i Klaus?Cum!?
  Bingo!
  Inainte de-a ma razgandi,sau de-ai da ocazia de-asi da seama ce voiam sa fac,l-am sarutat.L-am sarutat sa cum o facea de fiecare data cand ne revedeam dupa mult timp.Depunand in acel sarut toata iubirea si pasiunea.
  La inceput parea ca-mi raspunde la sarut,dar apoi m-a indepartat.
 -Imi cer scuze,nu trebuia sa fac asta,am spus gata-gata sa izbucnesc in plans cand i-am vazut confuzia de pe chip.
 Nu era el.Nu era Klaus al meu.
 -Nu-i nimic.Un mic zambet i-a aparut pe buze.
 -Acum am sa plec.
 Cand m-am intors sa plec,mana lui a prins-o pe-a mea.
 -Stai!
 -Uite...stiu c-am facut o gafa,da' te rog nu suna la politie.
 Asta mi-ar mai lipsi acum!
 Rasul lui m-a facu sa-l privesc uimita,si sa suspin in acelasi timp,amintindu-mi de momentele petrecute impreuna.Parca ar fi trecut ani...
 -De ce razi?
 -M-a amuzat motivul pentru care credeai ca te-am oprit.
 -Nu vrei sa suni la politie?
 -Nu.Si-a apropiat fata de a mea,soptindu-mi la ureche.Nu esti nici singura,nici ultima fana care n-a rezistat fara sa ma sarute.Dupa care mi-a aruncat acel zambet fatal de smecher al lui Klaus.
 -Cu siguranta nu,am fost de acord,razand si topindu-ma de dorinta in acelasi timp.Dorinta de-al saruta la nesfarsit,si-ai atinge abdomenul si muschii aia bine lucrati.
 -Da' esti singura care si-a cerut scuze,asa ca...Ce-ai zice sa ne mai vedem?
 -Sa ne mai vedem?!Eram de-a dreptul uimita.Si socata.Si cum ar mai putea fi cineva intr-o situatie ca aceasta.
 -Da.Nu te incanta ideea?
 -Nu.Adica da,dar...Off..De ce?
 -De ce,ce?
 -De ce vrei sa ma mai vezi?
 -Ca asa-mi veni mie.
 Mi-am incritisat bratele la piept.
 -Pai de ce?
 -Ti-am zis:Asa-mi veni.
 -Nu-i un raspuns destul de bun.
 -Bineeee...Nu uita ca tu ti-ai cerut-o.Isi scoase mobilul din blugi,si apela pe cineva.Buna ziua,sectia de politie?
 Ce??????Asta-i nebun?!Parca a zis ca nu va suna!
 -Sigur,astept.A indepartat putin telefonul de ureche,si mi-a soptit.Accepta sa iesi cu mine,si nu te mai dau pe mana politiei.
 -Si ce-ar putea sa-mi faca?am soptit si eu catre el.
 -Sa-ti dea o amenda,plus ca eu as putea aduga c-ai incercat sa ma hartuiesti sexualImi zambi rautacios.
 -Tu-ti bati joc de mine?!Uite-te la mine,si uite-te la tine!Am doar saispe ani,pentru numele lui Dumnezeu!
 -Iar eu sunt Joseph Morgan,pe cand tu esti...Cine esti?
 -Cu-cu bau,am mormait eu,venindu-mi sa ma dau cu capul de toti peretii.
 -Imi pare bine de cunostinta,Cu-cu Bau,da' trebuie sa te gandesti repede.
 -Alo?se auzi o voce de la celalalt capat al telefonului.
 -Tic-tac,Cu-cu Baule,tic-tac.
 -Of,bine!O sa ies cu tine.Acu' esti multumit?
 Imi zambi inocent,dupa care scapa de politist,spunandu-i ca fusese o greseala.
 -Deci cand sa ne vedem,Cu-cu Baule?
 -Stabileste tu.
 De nu-mi venea sa-i dau vreo doua...!Cine se crede?!O fi el mare vedeta,da' asta nu inseamna ca-i da dreptul sa santajeze minore.Fiindca sunt minora!
 -Ce zici de maine-seara,pe la 19:00,in camera mea?
 -Camera ta?!In nici un caz!
 Si eu mai credeam ca-i Klaus al meu...Ce prostie!
 -Da' de ce?
 -Fiindca-i a ta!
 -Si ce?Imi place s-o impart.
 Cum naiba a ajuns asta actor?!
 -Mie nu!
 -Da-i camera mea,asa ca...
 -Defapt e camera hotelului.
 -Asta-i cumva o invitatie la tine acasa?
 -Doamne fereste,nu!
 -Am inteles.Maine seara,la 19:00,la tine.
 -Am zis nu!Ce nu-ntelegi?Doamne!Ce fel de actor esti tu?!
 -Unul irezistibil,dulceata.Imi magaie parul,iar eu i-am indepartat mana.
 -Pastreaza distanta,santajistule!
 -Ne vedem maine-seara,iubire.
 Si spunand asta ma saruta rapind pe buze,si se facu disparut in camera lui,lasandu-ma singura si nervoasa.
 Unde o fi si Luminita asta?Numai din cauza iei am ajuns in necazul asta!Off...
 Am luat-o spre lift,si-am coborat pana la parter,unde am dat de Luminita,filtrand de zori cu receptionerul.
 -Lumy,sa mergem!am strigat-o,luand-o direct spre iesire,nemai stand dupa curu' ei.
 -Deci?se interesa ea.Cum a mers?E el,sau nu?
 -Nu e!
 -OK...Nu-i nevoie sa tipi,sa stii.
 -Da' nu tip!
 -Ce-i cu nervii astia?
 -Nu stiu la ce te referi.
 -Ai vrea tu..!Acu' varsa tot.Ma prinse de brat si ma intoarse cu fata spre ea.
 -Nu-i Klaus,e Joseph.Care tocmai am descoperit cat de nesimtit,si increzut,si arogant,este!Il destest!
 -Stai asa,stai asa!De ce?Ce-a facut?Esti sigura ca vorbesti despre acelasi tip?
 -Da,sunt!Si m-a fortat sa ne mai intalnim!
 -Te-a fortat?
 -Da!L-am sarutat ca sa-mi dau seama daca-i Klaus,si a zis ca vrea sa ne mai vedem.Desigur ca eu n-am vrut,si m-a santajat.Daca nu eram de acord,ma acuza de hartuire sexuala.Iti vine sa crezi?!Hartuire sexuala!Tipul asta-i demen!
  -Chiar nu-mi vine sa cred ca te referi la acelasi Joseph pe care-l stim noi.
  -Da-l in ma-sa,ca-i un adevarat imbecil.Sunt minora!
  -Exact!Ar trebui sa-l denunti.
  -Ma gandisem si eu,dar sa fim serioase.El e Joseph Morgan,pe cand eu...
  -Un nimeni.Fir-ar!
  -Stiu...
  -Si cand...?
  -Ne vedem?Maine-seara,la ora 19:00,la mine acasa.
  -La tine?!N-are creier?!
  -Prima data voia la el,da' n-am fost de acord.
  -Si mai rau!
  -E un drac de om,fato.Un drac!
  -Chiar ca e!
  -Oricum...n-am ce face.Hai acasa,ca maine ne asteapta scoala.
  -O nimica toata pe langa dementul de Joseph.
  -Stiu,si-mi vine sa ma impusc!
  Am pornit spre casa,si cum am ajuns,direct la somn.Eram franta.Cel mai mult mintal.
  

Ce mai faceti?

       Salut dragilor!Ce mai faceti?O duce-ti bine?Va bucurati de vacanta?Eu sper ca da:)

  Eu voi lua vacanta calumea abia pe 13 iulie,fiindca am 3 saptamani de practica.Si azi a fost prima zi,iar eu imi faceam o mie de griji.Ne-au pus sa aranjam alimente pe rafturi,si cam atat...azi.Plus ca profa noastra de practica intarziase o gramada,si-am facut doar 2 ore,in loc de 4.Dar de maine incolo...Am nevoie de Damon non-stop:X

   Si mai trebuie sa va zic ceva.
    
      Unche-miu a descoperit ieri ca calculatorul meu mananca mult curent [da' pana acu' oare de ce nu si-a dat seama?],si maica-mea mi-a facut program.Doar doua ore pe zi la calculator.Desigur ca imi venea sa zbier,sa arunc cu ce prindeam la mana si sa fac ca toate alea,da' nu rezolvam nimic.
      Chestia e ca...De fiecare data apare cate ceva intre mine si lumea blogurilor.Mereu!Si ma enerveaza....Da asta nu inseamna c-am degand sa renunt.Nici gand!Poate sa intervina si-o mie de probleme,dar eu voi fi mereu aici!
      Va fi mai greu,oricum...Trebuie sa impar alea 2 ore cu scrisul...cititul...uneri si vizionarea unor seriale...e cam naspa,dar ma voi descurca.

           Hai ca va las,dragilor*Ma duc sa vad daca-mi mai vine vreo idee,ceva de postat...Bye-bye!
 

Scott [Teen Wolf]

    Si nu puteam sa-l uit si pe Scott McCall,nu-i asa?O scumpete de lupisor-baiat:))

http://www.youtube.com/watch?v=MVN96pv27j0

http://www.youtube.com/watch?v=TVe6hdDDWTc