If we meet again?

     
   Azi chiar n-am chef de scoala,asa ca voi sta in parc.

   Mi-am pus castile,mi-am scos pixul si caietul cu file albe,si m-am apucat de scris o poveste.

   Scriam,scriam,si scriam.

   Am luat o pauza,iar atentia mi-a fost atrasa de un baiat.Se indrepta spre o banca,impreuna cu doi tovarasi.Avea in jur de optispe ani,par brunet - tuns in stilul lui Ben Barnes in The Chronicles of Narnia:Prince Caspian - chipul ii era perfect.Nici prea bronzat,dar nici prea palid.Perfect.Purta o bluza de un albastru inchis,a carei maneci erau ridicate pana la coate,si o pereche de blugi.

  S-a asezat la doua banci distanta de mine,dar eu tot il puteam vedea.
  M-am intors la activitatea meu,am scric doua propoziti,si m-am intors la privitul acelui baiat - avand grija sa nu ma observe cineva ca ma holbez ca o proasta.Era aplecat in fata,c-o tigara in mana,si vorbind cu amicii lui.Vantul adia usor,jucandu-se in parul lui.Parea un inger.
   Doamne,ce-i cu mine?
   Mi-a trecut prin minte sa merg la el si sa-i vorbesc,dar ce naiba as putea sa-i zic?''Buna,eu sunt Ramo,tu?''E o tampenie!Mare de tot!Cum naiba m-am si putut gandi la asta?Offf!
   M-am intors din nou la scris,iar dupa cateva randuri m-am oprit,atentia fiindu-mi atrasa din nou de acel baiat.Care acum pleca.
   Voiam sa ma duc dupa el si sa-l opresc.Sa-l cunosc.Totul din mine striga sa fac asta.Dar mintea imi spunea ca-i o nebunie.Nu ma puteam duce asa la un necunoscut.Asa ca n-am facut-o.Am ramas pe banca,cu cu castile in urechi,pixul si caietul in mana,iar ochii urmarindu-l cum se indeparteaza.Din ce in ce mai mult.Pana a disparut din raza mea vizuala.
   Un oftat mi-a parasit buzele,si m-am intors la activitatea mea,nereusind deloc sa ma concentrez.Gandul imi zbura la el.La ochii lui,pe care nici nu i-am putut vedea destul de bine,dar as putea jura ca sunt caprui.
   Dupa ce am mai zabovit un timp,am plecat spre casa.Inca cu gandul la el.

   Zilele treceau,iar el tot imi alega prin minte.Chipul lui era inca prezent.Iar gandul la ce s-ar fi intamplat,daca m-as fi dus la el,nu-mi da pace.Incep sa regret ca nu mi-am facut curaj sa-i vorbesc.Trebuia sa-i fi vorbit...

   Eram in acelasi parc,pe aceasi banca.La aceasi ora.Tot intr-o zi de luni.
   Am luat o gura de apa,si era sa ma inec cu ea,cand l-am vazut.Era el.Acelasi baiat care l-am vazut acum o saptamana.
   Am pus dopul la sticla,si-am bagat-o in geanta.Apoi am inspirat adanc,si m-am dus in dreptul bancii pe care statea el - de data asta singur.
   -Buna!mi-am auzit vocea,iar el si-a ridicat privirea din telefon,la mine.
   -Te pot ajuta cu ceva?
   ''Da,cu o intalnire!'',am vrut sa spun,dar cuvintele mi-au ramas in gat.Ce faceam?Nu-i puteam spune asta!E un strain.Ce-i cu mine?N-o pot face!
   Fara sa stau pe ganduri,am fugit de acolo.Am fugit spre iesire,si-am luat primul autobuz care s-a oprit.
   M-am asezat in spate,si mi-am sprijinit capul de fereastra.
   Fir-ar!Fir-ar!Fir-ar!Cum am putut sa fiu atat de proasta incat sa cred ca chiar o sa am curajul de-a vorbi cu el?Abia de-am spus un amarat de ''Buna'',apoi m-am blocat.Oare puteam fii si mai penibila de-atat?Normal ca da!Doar sunt regina penibilitatii!

  Ma chinuiam sa compun o poezie,cand Corina m-a intrerupt.
  -Ramo,am nevoie de-o favoare.
  -Sigur,cu ce te pot ajuta?
  -Mergi la a 12-a H,si spune-i Danielei c-o caut.
  -La a 12-a?Nu cred...
  -Hai te rog!Eu nu pot merge,ca-mi fac tema la romana.Te rog!
  -Nici macar nu stiu unde este...,am incercat eu s-o fac sa renunte.Chiar nu eram in stare sa merg in sala la unii de a 12-a.Defapt,nu eram in stare sa merg in nici o alta sala,decat aceasta.
  -E la etajul doi,sala 6.
  -Corina,eu...
  -Ce-i draga,ti-e frica sa nu te manance careva?se baga si Andra in seama,razand..Cea mai enervanta fata din clasa.Pentru mine,normal.
 Imi venea sa ma duc la ea si sa-i trag o palma de nu se vede,dar n-am facut-o.N-aveam destul tupeu in mine.Cum n-aveam nici destul curaj.Asa sunt,si asa voi fi mereu.O fricoasa.
 -Ma duc,i-am raspuns Corinei,si-am plecat.
 Am coborat la etajul doi,si m-am uitat dupa sala 6.Cand am gasit-o,am intrat - dorindu-mi mai mult s-o iau la goana - ,si m-am uitat dupa Daniela,incercand sa ignor privirile celorlalti,sau comentarile de prost gust.I-am spus ca Corina o cauta,si mi-a zis ca va veni in cealalta pauza.Apoi am plecat - mai mult fugind.Odata ajunsa in sala mea,am informat-o pe Corina ca Daniela vine in urmatoarea pauza,si m-am dus in banca.Fix cand profa de romana intra.
 Dupa ce s-a terminat ora,am continuat sa lucrez la poezie.
 -Cine este Ramona?i-am auzit vocea venind chiar de langa mine.Era el!Baiatul din parc!Dar cum ajunse aici?Si cum imi aflase numele?
 -Stai chiar langa ea,veni raspunsul Corinei.
 Am ridicat privirea din caiet,si i-am intalnit ochii caprui.
 Simteam un impuls ciudat de-ai atinge obrazul...de-ami trece degetele prin parul lui perfect...de-ai gusta buzele...
 -Buna!ma trezi el din visare,zambindu-mi.
 -B-b-buna...
 Minunat!Acum ma si balbai!
 Lua scaunul de la catedra,si-l aseza in dreptul bancii mele,cu spatarul lipit de ea,apoi lua loc.
 -Ma gandeam daca mi-ai putea raspunde la o intrebare...
 -Ce intrebare?l-am intrebat atat de incet,incat ma mir ca m-a auzit.
 -De ce-ai fugit asa atunci?
 Ce-as putea sa-i raspund?C-am fugit fiindca m-am blocat ca o proasta?Ca n-am avut destul curaj pentru a lega mai mult de un cuvant,cand m-am vazut in fata lui?Cu siguranta nu!
 -Eu...
 Totii colegii ne urmareau,iar asta nu ma ajuta deloc.
 -Stii ceva?incepu el vazand ca nu raspund.Las-o balta.Hai s-o luam de la inceput.Imi intinse mana.Eu sunt Vlad.
 -Ramona,am spus apucandu-i mana.
 Atingerea lui mi-a trimis fiori in tot corpul.
 -Ce-ai zice sa mergem la o plimbare in parc,dupa ore?
 Ce?!Plimbare?In parc?Noi doi?!OMG!
 -Ar fi incantata!sarii Corina.
 Fata,te omor!
 -Perfect!spuse Vlad,ridicandu-se de pe scaun.Ne vedem mai incolo.
 Am dat din cap ca da,apoi mi-am ingropat fata in maini.
 -De ce-ai facut asta,Corina?
 -Sa fac ce?
 -Cum ce?
 -Pai ce?
 -Sa-i spui ca sunt de acord!aproape am tipat la ea,arucandu-i o privire suparata.
 -Fiindca esti,spuse ea,nebagandu-mi in seama nervii.
 -De unde stii tu?
 -Ca stiu.
 Ma saruta pe ambii obraji,si se intoarse la locul ei.
 Cum s-au terminat orele,am tasnit pe portile liceului,si-am urcat in autobuz.Care era cam aglomerat,dar nu conta.Cu cat plecam mai repede,cu atat scadea posibilitatea de-al intalni pe Vlad.
 -Hei,Ramo,vino aici!i-am auzit vocea lu' Vlad,si tot planul meu s-a dus pe apa sambetei.
 Era pe partea dreapta - la fereastra - ,impreuna cu cei doi baieti cu care il vazusem pruma data,si cu o fata.
 -Chiar crede-ai c-o sa scapi asa usor de el?ma certa Corina,facandu-si si ea aparitia.
 Am oftata infranta,si-am inceput sa inaintez spre el,facandu-mi loc printre ceilalti.
 -Hei Vlad!il saluta Corina asezandu-se in poala unuia dintre baieti.
 Fata asta e nebuna cumva?!
 -Hei Cori!o saluta si el,zambind amuzat.Stai bine in bratele lui Dan?
 -Foarte bine!
 -Si ia spune-mi,incepu Dan,esti libera in seara asta,scumpete?
 -Posibil...
 -Atunci vin sa te iau la 20:00.
 -Am zis ca e posibil.
 -Asta inseamna la mine ''da''.
 -Ei sunt Dan,Laur si sora mea,Mirela,ii prezenta Vlad.
 -Ne bucuram sa va cunoastem!vorbii Corina si-n numele meu.
 -Si noi!
 -Gasca,ele sunt Corina si Ramona.Si cum am terminat cu prezentarile,ce-ar fi sa vii aici?continua el,facandu-mi semn sa ma asez in poala lui.
 -Nu mersi,stau bine in picioare.
 -Hai ma,ca doar nu te mananc!
 -Normal c-o mananci,comenta si idioata de Andra,razand ca proasta.La ce te astepti de la o patetica ca ea?
  -Auzi draga,nu-mi aduc aminte sa te fi bagat in seama.
  -Eu n-am nevoie sa fiu bagata in seama ca sa vorbesc,precum altii...
  -Uite ca atunci cand vorbesti cu mine,trebuie,asa ca tine-ti gura.
  -Poftim?
  -Ce-ai auzit.
  -Cum iti permiti sa-mi vorbesti asa?
  -Dar tu cum iti permiti sa vorbesti asa despre altii?
  -Tu te-ai uitat la ea,macar?
  -Da,dar tu te-ai uitat la tine?
  -Mereu!Si stii ce vad?O diva!Pe cand ea e mai urata ca dracu'!
  -Inseamna ca tu estu ma-sa lu' dracu'.fiindca pe sub invelisul ala de ''diva'',esti dezgustatoare.
  Andra vru sa zica ceva,dar isi inchise gura la loc.
  A reusit s-o lase pe Domnisoara Perfectiune fara cuvinte!Uau!Nu crede-am ca voi apuca ziua asta...!
  -Mersi!i-am multumit lu' Vlad.
  -N-ai pentru ce.
  -Bai,trebuie sa coboram!spuse Laur ridicandu-se.
  -Asteapta-ma si pe mine!il striga Mirela,cand el deja coborase din autobuz.
  -Pai haide odata,iubito!
  -Cobori si tu aici?il intreba Corina pe Dan,punandu-se pe picioare.
  -Da,scumpete.
  -Ce bine!
  -Noi mergem in parc,asa ca ramanem,ii informa Vlad,facandu-mi semn sa ma asez langa el.Si m-am asezat.
  -OK!Pa-pa!isi lua la revedere amandoi,si coborara.
  Cum am ajuns in parc,ne-am plimbat...am vorbit despre noi...despre ce ne place...despre ce nu ne place....despre iubire...despre prietenie...despre o gramada de lucruri.
  -Imi arati si mie la ce poezie lucrai cand am venit la tine?
  -Sigur.Am cotrobait dupa ea in geanta,si i-am inmanat-o.Uite-o.
  -Mi-o citesti tu,te rog?ma intreba facand niste ochisori de catelus.
  -Bine.
  Am desfacut foaia,si-am inceput sa citesc:

                       Petale de trandafir,
                       Gingase,buzele-ti sunt.
                       Soare scanteietor,
                       Lumina orbitoare,ochii-ti sunt.
                       Inger pe Pamant,
                       Iubite,tu esti!

  -E superba!spuse unindu-si degetele cu ale mele,si apropiandu-si buzele de ale mele.La fel ca tine!Si ma saruta.Vlad ma saruta!OMG!
  Sarutul a fost scurt si inocent,iar cand l-a incheiat,mi-a luat fata in maini si m-a intrebat:
  -Vrei sa fi iubita mea?
  -Da!am strigat sarindu-i in brate.Da,da,da!De o mie de ori da!
  -Asta-i fata mea!striga si el,invartindu-ma,si punandu-ma pe picioarele mele intr-un final.Apoi ma saruta din nou.Lung si pasional de data asta.

                                         
                                                          Sfarsit!