I swear to you! [partea a cincea]

           
     Zilele treceau,iar Dana tot nu dadea vreun semn ca-si revine.Trecuse patru lunu de la accident.Patru luni de cand era in comoa.Patru luni de cand era mai mult moarta decat vie.
     Doctorii nu-i dadeau nici o seanta,ba mai mult,chiar imi propuse s-o deconectez de la aparatele care inc-o mai tineai in viata,dar desigur ca eu n-am fost de acord.Mai aveam putin si-l omoram pe idiotul ala de doctor cand l-am auzit,dar fratii mei m-au impiedicat.
     Eram pe un scaun,langa patul ei,tinandu-i mana intr-ale mele(lucru care-l faceam mai mereu),cand Klaus intra in salon.Ajunse langa mine,si-mi puse o mana pe umar.
     -Tot nimic?
     -Nu,am spus c-o voce stinsa.
     -Trebuie sa speram,Kol.
     -Stiu...dar daca mai sta mult in starea asta,o sa innebunesc de-a binelea!
     -O sa-si revina,vei vedea.
     -De unde stii tu...?
     -Fiindca te-a ales pe tine.Iar cine e destul de intreg la cap,incat sa faca asta,stie ca daca ar indrazni sa plece de langa tine,ar primi o vizita de la dracusorul Kol,oriunde ar fii.
      Am schitat un juma' de zambet.
      Chiar si-n cele mai proaste momente ale mele,fratele meu tot ma face sa zambesc.
      -Mersi ca incerci sa ma faci sa ma simt mai bine,frate.
      -N-ai pentru ce.Doar pentru asta sunt fratii,nu?
      -Iha...
      I-am mangaiat obrazul,si chiar in acel moment,i-am simtit degele miscandu-se in mana mea.I-am strans mana usor,si mi-am concentrat toata atentia asupra ei,uitand de orice altceva.
      Mi-a strans-o si ea!
      -Dana,te-ai trezit!am exclamat fericit,in timp ce-i sarutam mana pe toate partile.Te-ai trezit!
      -Kol...,sopti cu greu.
      -Da,eu sunt!M-am ridicat in picioare si i-am sarutat usor buzele,apoi fruntea.Off,pisoias,credeam ca te-am pierdut!
      Ochii incepeau sa i se deschida incet,iar cand si i-a deschis complet,privea prin jur ca si cum n-ar vedea nimic
       -Pisoias,esti bine?am intrebat-o ingrijorat,cand i-am vazut expresia panicata de pe chip.
       -Nu...nu pot vedea...!
       Dumnezeule!
       -Nu pot vedea!Kol,nu vad nimic!
       -Ssss!Linisteste-te,totul o sa fie bine,vei vedea.Totul va fi bine.Mi-am intors privirea spre Klaus.Du-te rapid dupa doctor!
        Dupa ce Klaus a plecat,am incercat s-o linistesc pe Dana,dar in zadar.Tot imi repeta ca nu poate sa vada,si plangea.Cand doctorul a ajuns,mi-a cerut sa ies din salon,dar eu n-am fost de acord.Pana la urma ma tras Klaus dupa el pe hol.
       Dupa vreun sfert de ora,cand doctorul iesii,l-am bonbardat cu intrebari despre starea Danei.Si se parea ca accidentul i-a afectat nervii optici,si e posibil sa nu-si mai recapete nicioada vederea.
       Hristoase!Cum sa-i spun eu Danei ca a ramas oarba,si ca e posibil sa nu-si revina niciodata...?
       -Ce-ai degand sa faci?m-a intrebat fratele meu,imediat ce doctorul a plecat.
       -Deocamdata ii spun ca-i doar temporar.Si-asa,nici doctorul nu stie sigur.
       -Am inteles.

                                                          ***

       Trecuse doua saptamani de cand isi revenise,iar doctorul mi-a dat voie s-o iau acasa.
       -Gata!i-am spus dupa ce-am ajutat-o sa se imbrace,si-am luat-o in brate,lasand-o sa-si odihneasca capul pe umarul meu.Acum putem pleca.
       -Ce bine!
       Am iesit din salon si-am luat-o spre iesire.
       -Kol,cat mai dureaza pana imi voi reveni?
       -Nu stiu,pisoias,doctorul a zis ca vreo cateva saptamani...
       -Au trecut deja doua!
       -Stiu,dar...O sa te faci,bine,vei vedea!
       -Daca zici tu....
       Dupa ce-am ajuns acasa,i-am adus Danei ceva de mancare,si-am ajutat-o sa manance.Apoi am ajutat-o sa faca si un dus.Iar dupa ce era imbracata,si aranjata,am luat-o in brate si-am coborat in sufragerie.Am lasat-o pe picioarele ei,iar Elena si Rebekha au luat-o la o serie de imbratisari si saruturi,in timp ce eu m-am asezat pe canapea,langa fratii mei.
       -Kol?sopti Dana,cautand prin jur cu mainile.
       -Sunt aici,i-am raspuns apucand-o de mana,si ajutand-o sa se aseze in poala mea.
       Am sarutat-o pe crestet,iar ea s-a cuibarit in bratele mele,incolacindu-mi bratele in jurul ei.
       Cat puteam s-o iubesc pe fata asta!

                                                                ***

       Cand m-am trezit,Dana era in sezut,privindu-ma cu dragoste,si cu lacrimi in ochi.
       -Pisoias,ce este?am intrebat-o ridicandu-ma si eu in sezut,si tragand-o in bratele mele.
       -Pot vedea!Pot vedea din nou!
       I-am luat fata in maini,si i-am sarutat ochisorii,apoi obraji,dupa care gurita.Ea si-a dus bratele pe dupa gatul meu,si mi-a raspuns la sarut cu atata dragoste,incat credeam c-o sa ma topesc pe loc.Dupa care a ramas privindu-ma,si mangaindu-mi fata.
       -Te iubesc,Dana!
       -Si eu te iubesc,Kol!
       Am intins-o pe spate,iar eu m-am urcat peste ea,incepand s-o sarut,si sa-i scot boxerii.Dupa ce au ajuns pe jos,mi i-am dat si eu rapid jos,apoi i-am tras maieul de pe ea.Am inceput sa-i sarut sanii,in timp ce urcam din ce in ce mai sus,pana am ajuns din nou la buzele ei delicioase.Una din mainile ei se odihnea pe gatul meu,iar cealalta pe spatele meu,in timp ce ale mele coborau spre picioarele ei,mangaindu-le,apoi indemnandu-le sa se incolaceasca in jurul taliei mele,moment cand am intrat in ea.Dana a gemut de placare,si mi-a strigat numele.
       Dupa ce-am incheiat,am strans-o puternic la pieptul meu.Nevrand sa-i mai dau drumul.Niciodata.
       Este si va fi a mea,pentru totdeauna! 

                                                                      Sfarsit