The King of New Orleans-Capitolul 5~White Werewolf

Niklaus zbura pe sus, aterizand direct pe parbizul unei masini. Rebekah cazu in genunchi, simtind ca se sufoca, iar Elijah isi duse mainile la cap, in incercarea de-a opri durerea. Pe Mikael il imobiliza de-un perete, infingandu-i o creanga de copac, aproape de inima. Apoi o prinse pe Caroline de par, amenintand-o cu-n tarus.

-Sa nu misti un muschi, Niklaus, sau fata moare.

Hayley inghenuchie langa Elijah, cerandu-i sa-i zica ce poate face, insa Originarul nu putea sa fie deloc atent la ea. Era prea preocupat de durerea agonizant ce-i inundat incet-incet tot trupul. David incerca sa gaseasca o cale de iesire din toate astea, fara a-i pune in pericol iubirea lui Klaus, in timp ce restul lumii incepea sa se retraga, facandu-se disparuti. Ramanand doar Marcel,care-i oferea sange Katerinei pentru a se vindeca.

-Inceteaza! Henrik se pozitionase in fata ei, cu lacrimi in ochi. Il durea sa-si vada fatii in halul asta. Il durea ca nu putea face nimic. Ca era doar un amarat de om.

-Henrik, stai departe de ea! ii ceru Klaus, luandu-l in viteza de-acolo.

-Doar nu crezi ca mi-as rani propiul copil? se mira Esther, arucandu-i varco-vamipurului o privire plina de ura si dezgust.

-Si noi suntem copiii tai! tipa el.

-Te inseli. Copiii mei au murit cu mult timp in urma. Voi sunteti doar niste monstri ce le purtati chipurile.

-Jur ca de data asta o sa am grija sa dispari de-a binelea!

-N-o sa se intample. Si stii de ce, Niklaus? Fiindca o sa mori!

Hibridul se izbi de-un zid, doua crengi strapungandu-i ochii. Urla din cauza durerii, si-a furiei. O ura atat de mult in momentul ala pe Esther. Voia s-o omoare, dar stia c-ar pune-o pe Caroline in pericol. Si putea face asta. O iubea prea mult, ca s-o lase sa moara de mana vrajitoarei asteia blestemate, care din nefericire ii era mama. 

-Esther, te rog, inceteaza cu sarada asta! incerca Mikael s-o induplce, alegandu-se in schimb c-o durere de cap.

-Klaus, n-o lasa sa te omoare! ii striga Caroline.

-Gura! ordona vrajitoarea, infingandu-si si mai tare degetele in parul ei. Dupa care ii rupse gatul, lasand-o inconstienta pe asfalt. Inainta spre Klaus, zambind satisfacuta. In sfarsit venise momentul. Momentul cand il va ucide pentru totdeauna pe criminalul din fata ei. Bestia care luase atatea vieti, numai pentru a se distra. Ultimile cuvinte, Niklaus?

-Arzi in IAD!

-Ma tem ca tu vei fi cel care-o va face.

Scoase din jacheta un tarus din lemn de stejar alb, pregatita sa-si duca misiunea la bun sfarsit.



De pe lumea cealalta, Kol privea neputincios toata scena. Fratii lui vor murii. Vor murii, iar el nu putea face nimic.

-Kol...sopti Bonnie, atigandu-l pe umar.

-Sunt inutil...Se prabusi jos, lacrimile facandu-si aparitia pe obrajii lui palizi.

Bonnie nu stia ce sa faca, nici ce sa zica. Niciodata nu-l vazuse in halul asta. Lui Kol Mikaelson nu-i statea in caracter sa fie vulnerabil. Sau sa planga. Furios, da. Pus pe soti, da. Malefic, da. Insa nu asa. O facea sa se simta trista, si nu-si permitea sa se simta trista din cauza lui. Nu dupa cate facuse. 



Ca de nicaieri, un lup alb se napusti asupra vrajitoarei, marand feroce, coltii taiosi ca lama aproape atingandu-i fata. Isi infipse ghiarele in abdomenul ei, facand fantoma vrajitoarei Originare sa se retraga inapoi in lumea cealalta. Dupa care arunca o privire spre Klaus, ca mai apoi sa dispara printre copaci.

Marcel se repezi spre Davina, saltand-o in brate si luandu-si talpasita de-acolo. Hayley il imbratisa pe Elijah, bucuroasa ca era in regula, in timp ce David se preocupa de starea lui Niklaus.

-Sunt bine, il asigura varco-vampirul, ducandu-se la Caroline - care abia se trezise.Cum te simti? o intreba, ajutand-o sa se ridice.

-Inca in viata, se pare. Tu?

-La fel ca tine, se pare.

-Asta zic si eu petrecere, replica Katherine, aranjandu-si parul.

-Sa nu te mai aud,i-o arunca hibridul cu ochi albastri, alegandu-se cu-n semn obscen din partea ei. 

-Plecam, o anunta blonda, luandu-si la revedere de la Klaus printr-un zambet.

-Bine, si-asa nu cred ca se mai intampla nimic interesant.

-El a fost! striga incantat Henrik. Varcolacul care m-a salvat!

-Ce?! facu Klaus.

-El te-a salvat, Nik, el te-a salvat! canta baiatul, imbratisandu-si fratele mai mare.

-Tata este in New Orleans, sopti David, nevenindu-i sa creada. Este aici! Aproape ca-i venea sa urle de fericire, da' in schimb se napusti spre Rebekah, sarutand-o.

Iar ea ii raspunse.

-Luati-va o camera, le-o tranti Klaus, chicotind.

                 

David pleca in cautarea tatalui sau. Voia sa-l revada. Sa-l intrebe despre fratele lui. Unde era? Era bine? Stia despre el? Avea atatea sa-l intrebe. Si normal ca Niklaus il acompanie in cautare. Avea si el cateva intrebari de pus. De exemplu: De ce incercase sa-i salveze fratele in urma cu mii de ani? Si de ce acum il salvase pe el? Nu putea sa inteleaga deloc de ce-ar fi facut-o. Mai ales, avad in vedere ca nu-l cunostea. Aproape toata lumea il ura - la naiba, pana si propia mama il ura - asa ca de si-ar bate un strain capul cu el? Si de ce n-a omorat-o pe vrajitoarea aceea? De unde a stiut ca doar ranind-o ar fi alungat-o pe Esther? 

Intre timp, Elijah o ajuta pe Rebekah sa stranga mizeria dupa petrecere. Hayley fusese trimisa la culcare de catre vampirul cu ochi verzi, deoarece trebuia sa se odihneasca. Iar Mikael ii citea o poveste baiatului, in speranta ca-l va adormi, insa Henrik era asa de prin de povestite fratilor Grimm incat i ceruse sa i le citeasca pe toate. Adormi abia la mijlocul noptii, imediat ce tatal sau incheie basmul Frumoasa Adormita. 

Mikael ii saruta parul, invelindu-l cu cearceaful, apoi cobori jos sa vada ce fac Rebekah si Elijah. Terminasera curatenia, si-acum Elijah pregatea o ciorbita de legume si niste placinta cu mere, blonda doar pierzand timpu' nefacand nimic. Era mult prea preocupata de cartea care-o citea.

-Nu stiam ca citesti, zise Mikael, intrand in bucatarie.

-Tu nu stii multe despre noi, Mikael. Inchise cartea, zambindu-i fortat. Dupa care pleca.

-Te ajut cu ceva? intreba Originarul, simtindu-se aiurea doar sa stea degeaba.

-Poti sa dai merele pe razatoare, in timp ce eu termin de taiat legumele.

Zis si facut. Mikael lua un castron, razatoarea, se facu confortabil pe-un scaun, si se apuca de treaba. Odata ce termina cu merele, Elijah ii arata cum sa intinda foaia, astfel incat el sa termine cu ciorbita. Dupa ce bagara si placinta la cuptor, Elijah se apuca de facut o lista. Voia sa-i faca niste suc proaspat viitoarei mamici, asa ca avea nevoie de fructe, plus ca planuia sa pregateasca un tort pentru Henrik. 



A doua zi, Elijah o insoti pe Hayley la spital, insarcinandu-l pe Mikael cu cumparaturile. Ii promise, si nu putea da inapoi. Si-n plus, cu aceasta ocazie, tatal sau il putea scoate pe fratele lui mai mic la plimbare. Sa cunoasca lumea.

- Sa nu pleci departe, i-a zis Mikael baiatului, intrand in supermarket.

Henrik alerga vesel spre leagan. Murea de cruiozitate sa vada cum e sa plutesti in aer, acesta fiind si motivul pentru care refuzase sa intre in acea cladire, de unde tatal sau urma sa faca rost de fructe si alte chesti care habar n-avea ce erau. Se urca in leagan, asteptand sa se miste, insa n-o faca. Isi dadu seama ca trebuie sa-si miste picioarele, precum ceilalti copii, asa ca se apuca de treaba. Tot nimic. Mai incerca o data, obtinand acelasi rezultat.

-Ce nu fac bine? se planse, intristandu-se. Se simtea mic si nestiutor in aceasta lume mare si noua pentru el.

- Trebuie sa-ti misti picioarele in acelasi timp, auzi o voce din spatele lui, leaganul incepand sa se miste cu el.

Incepu sa rada, placandu-i senzatia, facand apoi si ce-i spusese strainul. Si chiar mergea.

- Multumesc, ii zise necunoscutului, cand se aseza pe-o banca din fata lui. Stia ca-i el deoarece ii zambea.

Cand se opri, alerga spre el.

- Eu sunt Henrik, se prezenta, intinzandu-i mana.

- Victor, ii zambi acesta, cuprizandu-i mana.

- Ce faci pe-aici de unu' singur, Victor? De ce nu esti cu familia ta?

Victor rase amar, ciufulindu-i parul.

- Familia mea e despartita si va dura o vreme pana-i strang pe toti.

- Si a mea era la fel. Intr-un fel, inca este, deoarece mama nu mai e cu noi. Dar il am pe tata si pe fratii mei, asa ca sunt fericit. Tu ai frati?

- Nu, doar doi baieti.

- Si unde sunt? V-ati certat?

- Nu chiar. Pe cel mic a trebuit sa-l parasesc pentru a-l proteja, iar cel mare nici nu stie de existenta mea. Totusi, sunt bucuros ca ei sunt impreuna.

- Sunt sigur ca-i vei gasi in curand.

- Deja i-am gasit, asa ca poti sta linistit, pustule.

- Chiar? Si cel care nu stia de tine ce-a zis? A fost incantat sa te cunoasca?

- Inca nu m-am intalnit cu ei. Incerc sa-i protejez de-o persoana foarte rea.

- Ce persoana?

- Cineva din trecut, care vrea sa se razbune. Stii cum sunt treburile astea.

- Mda...Totusi, n-ar trebui sa te ascunzi de ei. Veti fi mult mai puternici impreuna.

-  Poate.

-Vrei sa fim prieteni?

- Cum doresti, pustule. Il ciufuli, razand usor.

- Henrik!

- Ah, e tata! Trebuie sa plec. Ma bucur ca te-am cunoscut. Il imbratisa repede, apoi pleca.

- Cu cine vorbeai? se interesa Mikael, privind spre locul de unde venise baiatul. Nu era nimeni.

- Cu-n domn foarte dragut. Vrea sa-si intalneasca baiatii, da' poate deoarece trebuie sa-i protejeze de-o peroana din trecut.

- Nu poti sa vorbesti cu oricine, Henrik.

- Stiu, dar el e diferit. E prietenul meu.

Ajunsi acasa, aflasera ca Klaus si David nu-l gasise pe varcoacul alb, si ca Hayley avea baiat. Normal ca Henrik a inceput sa tipe in gura mare c-o sa fie unchi, in timp ce toti radeau. De altfel, Elijah se apuca de tort, avandu-l ca ajutor pe fratioru' lui neindemanatic. Ii explica tot cea punea, pentru ce punea si cum punea, invatandu-l cum sa de unul singur un tort. Cand terminara, il baga la frigider, zicandu-i baiatului ca mai intai trebuie sa manance mancare. Au pregatit amandoi masa, primind laude din partea celorlalti pentru asezarea ei, iar cand servira tortul, complimentele continuara in numar mare.


La hotel, Katherine se planse toata dimineata de durere de cap, blestemandu-l pe Marcel pentru ca-i bagase sampanie pe gat, insa Caroline nici n-o baga in seama, mintea fiindu-i in alta parte. Era ingrijorata pentru Klaus. Daca Esther incerca sa-l omoare din nou? 

- Da fa-i o vizita, si gata! i-o arunca bruneta.

- Nu pot! I-am zis c-am venit cu Tyler.

- Daca esti proasta.

- Uite cine vorbeste. Ai uitat ce dezastru ai cauzat aseara? Klaus aproape ca te-a omorat!

-''Aproape'', fiind cuvantul esential. Acum fugi, pana nu vomit pe pantofii tai.

- Si sa te las in halul asta? Nici gand.

- Sunt Katherine Pierce, nu ma bate pe mine o mahmureala. Acum dispari la iubitul tau.

- Ne e iubitul meu, replica blonda, neputandu-si insa sa-si abtina un zambet. O saruta pe prietena ei pe obraz, apoi se facu nevazuta pe usa.

- Nu, nu-i iubitu' ei. Decat viitorul sot. Se ridica din pat, intrand sa faca o baie. Avea nevoie sa se relaxeze, si asta parea singura modalitate.

Dupa o ora de lenevit in cada, se infasura intr-un prosop, ducandu-se sa-si caute niste schimburi. Alese o lenjerie intima de culoare lila, niste colanti negri, un maieu pe care sria ''Vampire Heart'', si -si prinse parul intr-o coada de cal. Atentia ii imediat atrasa de sonerie, asa se duse sa deschida, dand peste nimeni altul decat vampirul care-o imbatase.