I-am ciufulit parul roscovan si m-am lasat sa alunec pe canapea, langa el. L-am tras in poala mea, sarutandu-i obrajii, fruntea, si-apoi buzele dulci. Era fratiorul meu, si-l iubeam. Il iubeam atat de mult, incat simteam ca ma sufoc. El a zambit, incepand sa joace c-o suvita din parul meu. I-am luat cealalta mana, sarutandu-o. Mi-a zambit din nou, trecandu-si degetele peste buzele mele. Ii placea sa le atinga. Daca-l lasai, ar face asta si-o zi intreaga. Se simtea bine cand eram impreuna. Cand ne aratam dragostea unul pentru celalalt. Cand nu trebuia sa ne ascundem de ceilalti. Oamenii judeca, si cand o fac, o fac cu rautate. Nimeni n-ar putea sa inteleaga ce simtim noi. Iubirea care crescuse in noi, in ultimii doi ani. O iubire atat de pura si de imensa, incat nici macar moartea n-o va putea distruge.
El era sufletul meu, iar eu al lui. Eram facuti unul pentru altul.
Ce conta ca aveam acelasi sange? Ce conta ca am fost nascuti de aceeasi mama? Ne iubeam, si doar asta conta cu adevarat.
Brusc, usa de la intrare s-a deschis, facandu-si aparitia parintii nostri. Ne-ai privit cu dispret, ducandu-se in bucatarie. Flavius a inceput sa planga, ingropandu-si fata in camasa mea alba. Il durea cand il priveau asa. Si pe mine, dar invatasem sa-i ignor. El nu. Plangea de fiecare data cand ii aruncau o privire dezgustata, sau cand ii scuIpau un miliard de reprosuri in fata. Suferea, si ma facea si pe mine sa sufar. Nu voiam sa-l vad trist. El trebuia sa fie fericit. Sa zambeasca mereu, aratandu-si gropitele alea adorabile, si sa rada, umpland casa de veselie.
- Shh, gata, dragul meu! L-am strans puternic la pieptul meu, sarutandu-i parul.
- Daca ne vor desparti? Ii era frica. Stia ca parintii nostri ura relatia noastra. Iar daca mai adaugam si faptul ca-n ultima perioada au fost cam secretosi, avea motive sa fie speriat.
- Niciodata! i-am promis. Niciodata nu ma vor lua de langa tine!
Zgomotul usii mi-a atras atentia, indreptandu-mi privirea spre ea. Doi barbati masivi, imbracati in alb, au intrat, fiind imediat intampinati de mama mea, care alerga spre ei. Le sopti ceva, aratand spre mine, apoi barbatii aceia s-au repezit spre mine si Flavius, smulgandu-mi-l din brate. Le-au cerut mamei si tatei sa-l tina, in timp ce ei ma inhatau pe mine. Am inceput sa ma zbat, dand din picioare si lovindu-i cu pumnii, in timp ce fratele mele tipa sa-mi dea drumul. Am reusit intr-un final sa scap, fugind spre bucatarie. Daca era nevoie ca sa-i ranesc, aveam s-o fac. Nu-mi pasa. N-aveau sa ma ia de langa el. Niciodata!
Am luat un cutit, pregatit sa atac. Se apropiau usor, fiecare dintr-o parte, asa ca m-am repezit sa mai iau un cutit, dandu-i unuia dintre ei sa ma prinda de la spate. Mi-am indreptat arma ce-o aveam deja spre bratul lui, facandu-i o crestatura destul de frumoasa. M-a eliberat, injurand in barba, iar eu am zambit satisfacut. Doar ca dintr-o data am simtit o intepatura in gat, si cum incaperea incepe sa se invarta cu mine. Am scapat cutitul, simtindu-mi picioarele cum imi cedeaza, numai ca in loc sa cad pe jos, am fost aruncat pe umarul cuiva. A inceput sa mearga, urmat de celalalt. Nu mai puteam sa fac nimic. Eram fara puteri.
- Nu! Daniel! l-am auzit pe Flavius stringand. Am vrut sa-i zic ca sunt okey, si ca voi gasi o cale de-a ma intoarce la el, numai ca nu-mi gaseam vocea. Ma simteam atat de slabit...
M-am trezit intr-o incapere cu pereti albi, eu fiind legat la maini si la picioare de-un pat. Am inceput sa ma zbat, vrand sa scap, dar era inutil. Eram prins.
Zilele care au urmat au fost pline de dusuri cu apa rece ca ghiata, de biciuri pe spatele meu, si de mancare de rahat. Cam asa mi-am petrecut eu ultimile doua saptamani. Ziceau ca-l am pe Diavol in mine, si ca trebuiau sa-l scoata. Ca El m-a pus sa pacatuiesc, ispitindu-l si pe fratele meu. Numai porcari, daca ma intrebati pe mine. Nu-l aveam deloc pe Satana in mine - desi mi-ar fi placut sa-l am, ca sa le scot la toti inimile - si nici n-am comis niciun pacat. Iubirea nu-i un pacat. Iubirea e cel mai frumos dar pe care-l poti primi. Iubirea e frumoasa si nepretuita. Dar stiau ei? Ei credeau doar ce voiau sa creada.
Oamenii sunt niste fiinte atat de ipocrite, incat mi se face si scarba. Ar trebui toti ucisi. Asa cum au ucis si ei planeta asta. Poluand-o cu toxine, si-i taindu-i copacii. Omorandu-se intre ei, si animalele care n-au nicio vina, ca apoi sa dea vina pe Diavol. Au fost posedati, ma, n-au stiut ce fac. Ipocritii dracu'!
- Mancarea! anunta o femeie, scotandu-ma din gandurile mele. M-am ridicat de la masa, mergand cu pasi usor sa-mi iau rahatu' de supa, sau ce dracu' era, cand mi-a venit o idee.
Stiam exact cum sa plec de-aic!
Am luat tava, m-am asezat inapoi l-a masa, si-am inceput sa mananc, asteptand ca afurisita aia de Karla sa-si faca aparitia, si sa-mi scuipe in mancare. Un obicei tampit de-al ei, pentru care-si luase vreo cativa pumni de la mine.
- Hei, Dany baiete, ma saluta, pregatita sa-si faca numarul. Atunci a fost momentul cand am actionat. I-am tras un pumn in barba, daramand-o jos. S-a ridicat nervoasa, repezindu-si pumnu' spre fata mea,. Nu m-am ferit. Voiam s-o faca. Cabinetul medical era singura mea cale de iesire, din cate-mi spusese o tipa zilele trecute. Era de treaba, da' destul de dilie. Oricum, in ceea ce privea cabinetul, o credeam, deoarece la doua zile dupa ce-am ajuns aici, unul dintre nebuni a disparut dintr-o data. Ei ziceau ca l-au mutat, da' puteam sa vad pe fata loc ca minteau.
Dupa ce-am scapat din locul ala, am fugit spre casa. Am avut parte de-o fuga plina de julituri prin padure, da' intr-un final am ajuns pe-o sosea, de unde o batranica draguta s-a oferit sa ma duca cu masina pana acasa, dupa ce i-am zis c-am fost rapit, da' am reusit sa scap. Odata ajuns, m-am catarat pe fereastra in camera mea, unde l-am gasit pe Flavius dormind. Era imbracat in hainele mele, strangand in brate o fotografie cu noi doi de cand eram mici. Iar pe obraji avea dare de lacrimi, si-o vanataie in jurul ochilui drept. Nenorocitii! Au idraznit sa-l atinga?! La ce nervi aveam, voiam sa ma duc si sa-i iau la bataie, da' Flavius s-a miscat in pat, deschizandu-si ochii.
- Daniel! striga fericit, sarindu-mi in brate. L-am imbratisat si eu, sarutandu-i buzele. Eram fericit sa-l simt din nou la pieptul meu. Singurul loc unde era in siguranta. Cum ai reusit sa scapi?
- Poveste lunga, acum hai sa plecam de-aici inainte sa ne desparta din nou. Flavius a zambit incantat, scotand o cutie de sub pat. Economiile mele. I-am ciufulit parul, apucandu-ma sa-i scot si sa mi bag in buzunarul jachetei de pe spatarul scaunului din fata biroului. Dupa care m-am schimbat repede de hainele jpuite de la spitalul ala, si-am coborat amandoi pe fereastra. Ne-am dus la gara, si-am plecat cat mai departe de orasul asta. Undeva unde nimeni nu ne cunostea, si puteam sa fim impreuna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu