The good in you

               


Matei trase adanc aer in piept, strangandu-si degetele pe bretelele ghiozdanului. Azi era prima zi de scoala de cand se mutase in cartier, si-avea emoti. Nu stia la ce se se astepte, si asta il cam speria putin. Nu era genu' de baiat cool, sau un pierde-vara. Era cuminte, mereu vazandu-si treaburile sale. Isi facea temele, invata, era respectos chiar si cu cei care nu meritau...asta era el.

- Ce avem noi aici? auzi un glas feminin, chicotind. In fata lui statea o fata destul de draguta, cu-n par castaniu cei cadea liber pe spate, si doi ochi ciocolati. Te-ai pierdut, dragutule? Ii zambi dulce, trecandu-si un deget peste obrazul lui fin. Mama lui intotdeauna ii spunea ca are pelea fina ca a unui bebelus, si ca parul blond, in contrast cu ochii de culoarea mierii il faceau sa semene c-o papusa de portelan. Extrem de frumoasa, dar de asemenea, si foarte fragila.

- Eu..hmm...c-caut sala 12, reusi sa zica printre balbaieli, evitand sa-i intalneasca privirea. Nu se simtea in largul lui cand il privea cineva.

- Drept inainte, si pe colt, ii zise, apropiandu-si fata mult prea mult de-a lui.

- S-scuze, t-trebuie...trebuie sa plec. Vru sa treaca pe langa ea, da' ii taie calea, prinzandu-l de gurelul treningului alb.

- Ce zici de-un sarut, frumuselule? Nu musc, sa stii, rase, acompaniata de alte glasuri. Matei isi lasa privirea in pamant, simtindu-si ochii inlacrimati. Mereu se luau de el. Si-n vechiul liceul, si-acum si aici. Mereu se luau de aspectul lui ce aducea mai mult a fata, decat a baiat, sau de timiditatea lui. Oh, baiatelul lu' mami n-a mai fost sarutat pana acum? Esti virgin, dragule? Sa stii c-o pot rezolva imediat, daca vrei.

- Ma indoiesc ca stie macar cum se face, rase o voce masculina.

- Nici nu cred c-a vazut in viata lui vreo femeie goala, continua un altul.

- T-te rog, pot...pot pleca? o implora pe fata, ridicandu-si ochii inlacrimati.

- Doamne, ce penibil esti! rase aceasta si mai puternic, eliberandu-l brusc. Baiatul isi pierdu echilibrul, cazand pe spate, atragand si mai multe rasete. Si ridica, fugind spre clasa, apoi se opri in fata usii, stergandu-si lacrimile. Se simtea rusinat. Rusinat ca era atat de slab si firav. Rusinat ca pana si o fata avea mai mult tupeu ca el.

- Intri sau ce? se rasti un baiat la el, vrand sa intre in clasa.

- Imi...cer scuze, sopti, facandu-i loc. Acesta trecu, privindu-l superior, apoi isi facu si el curaj, mergand cu pasi mici spre singura banca libera care mai exista.

Era langa el.

- Cautati alt loc, ii zise rece.

- Dar...sopti, vrand sa-i spuna ca cel de langa el era singurul liber, insa fu intrerupt de vocea acelei fete.

- Poti sa stai cu mine, frumuselule, daca acritura de Horatiu nu te lasa sa stai cu el.

- N-nu, multumesc frumos.

- Doar nu crezi ca te mananc, nu? Ranji spre el, rezemandu-se de catedra.

- Mergeti la loc, domnisoara Irina, se auzi vocea profesorului, iar Matei incepu sa se panicheze. Niciodata nu era in picioare cand intra profesorul. Daca-l va certa? Sau mai rau, il trimitea la directiune!

- Buna si tie, profule, chicoti ea, indreptandu-se spre banca cu miscari lente si senzuale.

- Stai jos, zise de-odata Horatiu, tragandu-l de brat. Si nu mai face fata aia, ca nu te omoara.

- M-multumesc.

- Cum zici tu. Isi trecu mana prin parul brunet, rezemandu-se de spatarul scaunului.

Blondul isi scoase caietul de romana, si-un pix, notand apoi titlul lectiei, urmat de cateva propoziti pe care le scrisese profesorul la tabla. Pe parcurul orei il cerceta pe Horatiu, curios, avand totusi grija sa nu-l observe. Parul brunet ii cadea pana peste umeri, ondulandu-se usor la varfuri, ochii ii erau negri, amintindu-i de noapte, iar buzele rozali si sexy. Purta o bluza neagra, cu manecile suflecate pana la coate, o pereche blugi taiati, si-o pereche de bocanci negri.

Odata ce ora se termina, isi stranse lucrurile, uitandu-se peste orar. Urma biologia. Scapa un mic oftat, punandu-si ghiozdanul in spate. Ura biologia. O ura pentru te puneau sa diseci animale nevinovate. Ce rau faceau saracele broscute, ca fie taiate in halul ala? Si pentru ce, ca sa-i invete pe copii ce-i inauntru ei? Puteau foarte bine sa citeasca despre asta, daca erau interesati.

- Frumosule, vii cu mine la o plimbare? Ii zambi Irina, apucandu-l de brat si tarandu-l dupa ea. Nu avu timp nici sa se impotriveasca, asa ca se trezi intr-o incapere aproape intunecata, singura lumina venind dintr-o fereastra mica, de deasupra lor. Fata il lipi de zid, lipindu-si buzele date cu prea mult ruj de-ale lui, in timp ce-si cobora mana spre pantalonii lui.

- Te rog, nu...sopti, incercand s-o dea de pe el. Da' era a naibii de incapatanata, si nu se lasa cu una cu doua. Lacrimile incepura sa-i cada pe obrajii palizi, facandu-l sa arate si mai patetic de cat era deja. Era singur de ceea ce urma, si desi nu-si dorea, tot n-avea tupeul sa dea intr-o fata. Era impotriva principiilor lui. Cand dintr-o data, cineva o apuca de par, trantind-o jos.

- Daca te mai prind o data ca-l deranjezi, jur ca te omor, tarfo care esti! se rasti la ea Horatiu, privind-o dezgustat. Haide de-aici, adauga, prinzandu-l pe blond de mana, si cu cealalta luandu-i ghiozdanul de pe jos. Il trase dupa el, oprindu-se in fata unei motociclete, si inmanandu-i bagajul. Se urca, cerandu-i baiatului sa faca la fel.

- Eu..eu nu...

- Vrei sa pleci de-aici? Incuviinta, asa ca Horatiu continua: Atunci urca mai repede. Inghiti in sec, urcandu-se cu stangacie in spatele lui, si prinzandu-se de talua lui. Tine-te bine! ii striga, pornind motorul, asa ca Matei isi stranse si mai tare bratele in jurul lui, ingrapandu-si fata in spatele lui. Bluza mirosea a tigari si rom, insa spre surprinderea lui combinatia celor doua mirosuri il calmau. Isi facu curaj sa priveasca in jur, ramanand cateva momente fara grai. Era atat de frumos!

Se opri in fata unui bar, zicandu-i sa-l urmeze, ceea ce si facu. Nu cunostea deloc zona, si nu voia sa se rataceasca. Horatiu il conduse intr-o zona mai retrasa, spunandu-i sa stea acolo pana se intorcea cu bauturile. Un pahar de rom, si-un ceai pentru el.

- Multumesc pentru ceai, sopti, sorbind din el. E bun. Horatiu ii zambi, adaugand:

- Daca tarfa aia te va mai deranja, sa-mi zici. O sa-i rup parul din cap, daca cu vorba nu vrea sa inteleaga.

- De ce...de ce m-ai ajutat?

- Nu-mi place cand oamenii sa iau de cineva doar pentru ca-l vad mai slab ca el. Da dovada de ipocrizie.

- Deci esti un fel de Superman.

- Daca zici tu, rase brunetul, dand pe gat si ultima gura de rom. Te-ai mutat de curand in cartier?

- Da. Parintii mei au divortat, iar eu am ramas cu mama.

- Nasol. O tigara? zise, intinzandu-i pachetul.

- Nu fumez.

- Destept baiat. Strecura o tigara intre buze, aprinzand-o cu bricheta, dupa care sufla fumul, fomand mici cerculete. Eu sunt Horatiu, da' presupun ca deja sti.

- Matei.

- Numele unui sfant, ha? Presupun ca ti se potriveste. Cati ani ai? Pari cam tanar pentru clasa a XII - a.

- Aproape saptispe. Am sarit peste doua clase, deoarece profesorii mei credeau c-am nivelul de inteligenta mult mai ridicat decat a-l celor de varsta mea.

- Oh, cred ca-i nasol.

- Intr-un fel da, intr-un fel nu.

- Cum vine asta?

- As fi pierdut doi ani degeaba, din cauza ca eu deja studiasem materiile de clasa a X - a si a XI - a, numai ca fix din cauza acestui fapt, colegii mei ma luau peste picior.

- Copii prosti. Unde stai? intreba, ridicandu-se si lasand mucul de tigara in scrumiera.

- Pe Valea Lunga. Se ridica, punandu-si ghiozdanul in spate, si urmandu-l spre iesire. Cand se urca inapoi pe motor, invaluit de cele doua mirosuri, avu din nou senzatia de calm. Toate probleme dispareau, ramanand decat zgomotul motorului si persoana care-o conducea.

- Matei! striga Horatiu, iar baiatu' isi dadu seama ca nu era prima oara.

- S-scuze, se balbai, grabindu-se sa se dea jos, reusind astfel sa se impiedice, aterizand in fund.

- Parca ai fi un copil mic, rase brunetul, oferindu-i mana pentru a-l ajuta sa se ridice. Acesta i-o apuca, fiind saltat cu usurinta. Din cauza vitezei cu care fu ridicat, nu reusi sa-si pastreze echilibrul, cazand din nou - de data asta peste Horatiu. Drace! injura acesta, cand capul lui facu cunostinta cu asfaltul. Nu-si sparse capul, da-l durea destul de rau, iar cand Matei observa asta, se dadu repede de pe el, ajutandu-l sa se puna pe picioare.

- Ar trebui sa pui niste ghiata, ii zise, luandu-l de mana, fara sa se gandeaca, si ducandu-l in casa. Il lasa pe-o canapea, plecand sa-i aduca o punga cu ghiata.

- Mersi, zise brunetul, punandu-si ghiata la cap.

- Doresti ceva?

- O Cola ar fi buna. Pleca din nou, revenind cu-n pahar si-o farfurie plina de fursecuri cu ciocolata. Horatiu goli imediat paharul, infingandu-se si-n fursecuri.

- Cred ca e de ajuns, replica Matei, luandu-i ghiata din mana si lasand-o pe masa. Ca mai apoi sa-i atinga locul unde se lovise, vrand sa se asigure ca-i totul in regula. Brusc, brunetul il trase in poala lui, sarutandu-l. Baiatul fu luat prin surprindere, asa ca nu stia cum sa reactioneze, lasandu-se complet pe mana celuilalt. Horatiu isi dadu seama ca-i ceva nou pentru el, asa ca-l lua usor, sarutandu-i doar buzele, fara-i baga si limba in gura. Cand se opri pentru aer, se ridica in picioare - si pe blond odata cu el - luandu-l de mana si urca in camera lui, unde-l tranti in pat, repezindu-se din noua spre gura lui. De data asta isi facu loc printre buzele lui, masandu-i limba. Intre timp, degetele lui coborau spre pantalonii de trening, strecurandu-si mana in jurul intimitatii lui. Bratele blondului, care pana atunci ii ramasera nemiscate pe langa corp, incepura sa-si plimbe palmele pe abdomenul lui, bucurandu-se de senzatia ce i-o provoca simpla atingere a pielii lui, gemand din cand in cand, ca rezultat a ceea ce-i facea Horatiu.

Nu dura mult pana ramasera si fara haine, brunetul intrand cu totul in el, provocandu-i si cateva gemete de duere. Insa nu-l lasa sa-i dea atentie durerii, captivandu-l cu saruturile lui. Cand incheiara, Matei adormi la pieptul lui, epuizat. Avuse parte de-o experienta minunata, si iar placea s-o mai repete. Tot cu Horatiu, desigur. El era singurul care-l facuse sa simta asemenea placere...

Cand deschise ochii, buzele i se intinsera instantaneu intr-un zambet larg, reactie la vederea chipului lui Horatiu in fata lui. Brunetul ii raspunse la zambet, sarutandu-l usor. Nu se asteptase sa prinda atata drag de baietelul din bratele lui. Il facea sa sa se simta fericit, ceea ce nu i se mai intamplase de multa vreme. Dar fericirea lui nu se compara cu a blondului. Se simtea ca si cum ar pluti pe norisori, in timp ingerii cantau la harpa. Simtea ca in sfarsit a aflat ce inseamna iubirea adeevarata, pe care-o gasea mereu numai in cartile pe care le citea. Totusi, stia ca-i destul de stupid din partea lui sa se gandeasca la astfel de lucruri. Abea de-l cunoscuse. Dar momentan nu-i pasa. Conta doar ca era cu el.


Zilele treceau, iar Matei era din ce in ce mai fericit. Devenise oficial iubitul lui Horatiu, asa ca ii propuse sa mearga sa sarbatoreasca impreuna. Alesera acelasi bar care i-a adus unde sunt acum, comandant o sticla de rom. El nu bau prea mult, multumindu-se doar sa-l vada pe Horatiu ca se simte bine. Dansara timp de trei ore jumate' fara oprire, cazand intr-un sfarit franti pe canapea.

- Horatiu? Un baiat de aceeasi varta cu brunetul aparuse in fata lor, privindu-l bucuros.

- Lucian. Horatiu deveni brusc serios, pierdut pentru cateva momente in ganduri. Ce cauti aici? adauga apoi, ridicandu-se de pe canapea.

- M-am hotarat ca S.U.A. nu-i pentru mine, zise acesta, zambindu-i intr-un fel intimp. Matei realiza ca Lucian era probabil cineva foarte important in viata lui. Cineva pe care nu-l mai vazuse de mult timp. Se scuza, ducandu-se la baie.

Stiam eu, gandi cu tristete, lasandu-se pe gresia rece, si rezemandu-se de perete. Era prea frumos ca sa dureze. Prea multa fericire. Fara sa-si dea seama, incepu sa planga incetisor, strangandu-si genunchi la piept. Nu voia sa se termine, dar asa trebuiau sa fie lucrurile. Singurul motiv pentru care a aparut in viata lui, a fost ca sa-i readuca zambetul pe buze. Un zambet pe care si l-a pierdut cand Lucian a plecat din viata lui. Iar acum venise inapoi...

- Matei, esti bine? auzi vocea lui Horatiu, in secunda urmatoare usa deschizandu-se. Ce faci acolo jos? De ce plangi? Il trase la piept, sarutandu-i parul.

- Plang pentru noi. Plang pentru ca totul trebuie sa se termine atat de repede.

- Ce tot zici acolo? Shh, gata, gata. Sunt aici.

- Dar nu vei mai fi.

- Ba normal ca da. Ii lua fata in palme, privindu-l serios. Unde as putea sa plec?

- Cu Lucian.

- Matei...! Ofta, strangandu-l din nou la piept. Lucian e de domeniul trecutului, tu esti prezentul meu.

- Dar am vazut...Am vazut cat e de important pentru tine! Nu-as putea sa stau in calea fericirii tale!

- Dar tu esti fericirea mea, prostutule.

- Si daca te inseli? Daca arunci cu piciorul fericirii tale adevarate?

 - Tu esti cel pe care-l iubesc, ii zise, sarutandu-i buzele, si stergandu-i lacrimile. Acum pe tine te iubesc, intelegi?

- Si eu! Isi ingropa fata in camasa lui neagra, invaluita in acelasi miros de care devenise dependent, de tigari si rom.

Horatiu il lua in brate, ducandu-l la motocicleta. Acesta se ura in spatele lui, incolacindu-si bratele in jurul taliei sale. Isi lipi obrazul de spatele lui, zambind cand auzi motorul torcand, gata de-un nou drum. Un drum pe care-l vor parcurge impreuna.



  Am pus mult suflet in povestea asta, incat mai aveam putin si izbicneam in plans cand am scris ultima propozitie. Efectiv m-am indragostit de iubirea dintre Horatiu si Matei.


                                                                                            Love you guys :*