Cei cinci indragostiti de la rasarit

Ce plictiseala. Totu' era afurisit de plictisitor. De ce? Simplu. Fratii lui il lasasera de unul singur in oras. El, Kol Mikaelson, singur-singurel, intr-un orasel. S-am privit in oglinda, ranjind. Era al dracului de sexy. Par saten-inchis, doi ochi caprui-ciocolatii conturati de niste gene lungi si dese, si-un corp pefect. S-ar lua si singur de sot, daca ar putea.

- Oh, te rog! il auzi pe Damon Salvatore din spatele sau. Nu esti chiar asa de perfect pe cat te cezi.

- Chiar? surase Kol, intorcandu-se cu fata spre vampirul brunet cu ochi albastri-pali. Era putin mai in varsta ca el, fizic vorbind, caci daca statea sa calculeze secolele care trecusera de cand devenise vampir - unul dintre Originari - il lua somnul. Si de asemea, ii cam semana la caracter. Rau, fara niciun motiv anume, si capabil sa cucereasca pe oricine isi propunea cu zambetul lui de 200 kw. Facu un pas in fata, conturandu-i-se o idee in mintea lui nebuna. Zi-mi ce nu-ti place la mine, continua, incepand sa-i desfaca incet primii nasturi de la camasa bleumarin.

- Esti tacanit! exclama vampirul, apucandu-l de incheietura si prinzandu-i gatul cu cealalta mana. Il privi cu usa, runcandu-l in oglinda. Aceasta se sparse, cioburile cazand zgomotos pe podea. Kol se ridica, apucand o bucatica mica, si infingandu-o brunetului in gat.

- Te credeam mai destept, Damon. Stii doar ca nu trebuie sa te pui cu-n Originar. Mai ales cu mine. Il prinse de gat, strangandu-l usor, in timp ce-si infipse degetele in pieptul lui, strangandu-i inima. Acum o sa fii ascultator, si-o sa faci ce-ti zic, altfel scumpa ta Elena, pe care o iubesti atat de mult - Doamne, deja imi vine sa vomit numai cand ii pronunt numele - o sa ajunga mancare pentru cani. Baga-si la bibilica? Damon invuviinta, asa ca Kol isi retrase mana, eliberandu-l de asemenea si din stransoarea din jurul gatului. Acum, unde ramasesem? Ranji, continuand sa-i deschida camasa.

- Va rog, luati-va o camera, se auzi vocea lui Stefan din fata usii. Numai ca nu era Stefan, ci Silas. 

- Si eu care credeam ca fratii mei m-au lasat singur in orasu' asta, uitat de Dumnezeu. Tu ce cauti pe-aici?

- Mi-a soptit o pasarica ca marelui si neinfricatului Kol Mikaelson ii este frica de mine. M-am gandit ca trebuie sa-ti arat cat de dulce pot fii. Se apropie cu pasi rapizi de el, apucandu-l de gulerul bluzei maronii, ce-i venea mulata pe corp. Il zgaltai brusc, lasandu-l pentru o clipa dezorientat. Moment in care isi lipi buzele de-ale lui, sarutandu-le cu pasiune si salbaticie. 

- Hai c-am trait s-o vad si pe-asta, pufni Damon, vrand sa faca stanga imprejur si sa plece.

- Ne, ne, ne, facu Silas, desprinzandu-se de Kol, si trantindu-l pe vampir pe-un scaun, cu ajutorul magiei. Dupa care il imobiliza. Tu esti cadou' de nunta.

- Ce cadou de nunta? intreba Kol, inca incercand sa-si revina dupa sarut.

- A noastra, norma!

- Eu nu ma casatoresc cu tine! Hai ca asta-i culmea!

- Ba o faci! tuna vocea lui Silas, zburandu-l in perete.

- De ce nu te iei de cineva pe masura ta? intreba o voce, facandu-l pe vrajitor sa-si intoarca privirea spre intrare.

- Oh, tu cum naiba ai aparut aici? Nu suntem in Academia Vampirilor. E Jurnalele Vampirilor, pentru numele lui Dumnezeu!

- Poti sa nu-l mai enervezi atata, rostindu-i numele? zise o alta voce, sprijinita de braul usii, cu mainile incrucisate la piept. Parul blond ii incadra pefect fata palida, in timp ce ochii aurii ii scanteiau in intuneric. 

- Iar tu ar trebui sa fii..., incepu dhampirul cu ochi caprui, masurandu-l din priviri pe blond.

- Jace Wayland, normal!

- Scuze, n-am auzit de tine, frumosule.

- Iti bagi joc de mine? aproape ca tipa vanatorul de umbre.

- Minunat, exact ce mai lipsea, mormai Silas. Sa apara si increzutu' din Instrumente Mortale. Cred ca-l prefer pe Dimitri.

- Si de ce, ma rog?

- Nu stiu...poate fiindca nu-si da aere?

- Eu nu-mi dau aere!

- Nu, cum ai putea tu sa faci asa ceva...n-are nicio noima.

- Ia gata! tipa Kol, furios. Toata lumea sa plece de unde a venit, eu vreau sa mi-o trag cu Damon!

- Dar esti nevasta mea! se planse Silas.

- Bai tipule, eu nu sunt nevasta nimanui! Inca nu s-a nascut nimeni care sa-l joace pe Kol Mikaelson pe degete! Nimeni nu-mi zice mie ce sa fac, asa ca valea de-aici!

- Nu-i corect! zise Silas pe-un ton plangaret, facand o fata bosumflata.

- Maturizeaza-te, copil de mic ce esti, chicoti Dimitri.

- Nu vorbeam cu tine, dhampirule. De ce nu fugi la Roza ta? Iar tu la Clary a ta? continua, mutandu-si privirea spre Jace.

- Fiindca habar n-am cum sa ies de-aici, dah!

- Frumosu' are dreptate, fu de acord Dimitri. Suntem cu totii blocati aici.

- Pentru numele lui Dumnezeu...!

- Mai taci, dracului, din gura aia! facu enervat Jace. Ma scoti din pepeni!

Silas se aseza pe prima treapa a scarilor, facand un bot de rata de-a dreptul adorabil. Intre timp, Damon isi dadu seama ca vraja care-l imobilizaze disparuse, asa ca se ridica sa plece. Numai ca-n ultima secunda se napusti spre Kol, manat de-un impuls de moment, si-l saruta. Genul de sarut cu care isi facea toate victimile de sex feminin sa-i cada zapacite in brate. Doar ca cu Originarul nu mergea. Nu era deloc zapacit. Poate doar infierbantat.

Il arunca pe-o canapea, cu spatele lipit de pielea alba, si se urca peste el, cu-n genunchi de-o parte si de alta a vampirului. Isi baga degetele in parul lui, reluand sarutul, in timp ce mainile lui Damon urcau pe sub bluza satenului, in curand aruncandu-i-o fix in capul blondului.

- Pe bune? Luati-va-n pana mea o camera!

Kol isi ridica degetul mijlociu, aratandu-i-l, apoi isi lasa capul pe spate, deoarece brunetul incepu sa-i sarute gatul, muscandu-l usor. Dupa inca vreo cinci minute de saruturi si mangaieri, ajunsera in sfarsit goi, intinsi pe toata lungimea canapelei.

- Cred c-o sa am cosmaruri, se planse Jace, acoperindu-si urechile cand Damon scoase un geamat de zgudui dracu' si casa.

- Gelos? chicoti Dimitri, asezandu-se langa Silas.

- Foarte!

- Las', ca trece, il linisti dhampirul, trezindu-se apoi pe jos, cu vrajitorul peste el.

- Pe toti Ingerii, ce faceti?! urla vanatorul de umbre, venindu-i sa-si dea pumni in fata. Ce era cu toata lumea? Sufereau de futare cronica sau ce?

Silas nu mai avea niciun piculet de rabdare, asa ca-i zbura hainele dhampirului, trecand direct la actiune. 

- Ah, ce bun esti! se mira Damon, gata de a doua partida. Kol? 

- Da-te de pe mine! Jace era prins cu mainile la spate, incercand cu disperare sa ajunga la pumnalul de la brau, cand...Sa moara Iadul! zise cand Originarul il patrunse, facandu-l sa scoate sunete pe care nici el nu se credea in stare de ele. Pe mine nimeni nu ma domina! adauga apoi, reusind sa-si elibereze un brat si sa-i infinga pumnalul in stomac. Kol se dadu in spate, impiedicandu-se si cazand in fund. Acum eu sunt la comanda, ranji, trecand la treaba.


                                                   ~ ~ ~


- Nu, nu, si nu! facu Dimitri, aruncand costumul grena pe jos, calcandu-l apoi si-n picioare. Tie iti trebuie ceva alb, continua, aratandu-i lui Silas spre cateva costume de-un alb imaculat. Acesta doar ridica din umeri, urmandu-si viitorul sot. Da, se insura cu Dimitri. De fapt, toti se insurau cu Dimitri, deoarece toti se insurau cu toti. Cea mai mare nunta din istorie, ce mai! Uite aici, ii zise dhampirul, punandu-i unul dintre costume in brate. Acum sa cautam pantofii.

La magazinul de masini, Damon casca ochii la o Impala albastra. Era perfecta.

- Ce zici de asta? intreba Kol, cercetand un Lamburghini rosu.

- O vreau pe asta! zise vampirul, nemiscandu-se din loc. Inca nu se simtea in stare sa-si ia ochii de la frumusetea aia de masina. Atat de sexy si dinamica.


- E cam simpla, comenta el, trecandu-si alene bratul pe dupa umerii brunetului.

- Cum poti sa zici asa ceva? E perfecta!

- Daca zici tu. O luam.

- Ah, te iubesc! surase Damon, aruncandu-si bratele pe dupa gatul satenului, sarutandu-l cu foc.

- Kol! se auzi vocea lui Jace, de undeva din departare.

- Hopa, trebuie sa fug. Il saruta scurt, ducandu-se sa vada care-i treaba. Ce s-a intamplat Jacey?

- Vreau un vultur, da' n-au, se planse el, din fata magazinului de animale.

- E un vultur, prostutule, normal ca n-au, chicoti el, strangandu-l in brate.

- Da eu vreau unul! insista blondul, strangandu-l si el la randul lui.

- Supriza, supriza! striga Silas, facandu-i pe cei doi sa-si intoarca privirile spre el. Purta un costum alb, combinata c-o cravata sangerie, iar pantofii avea aceeasi culoare ca costumul: albi. Insa nu acesta era motivul pentru care zambetul lui Jace se lati, ochii incepand sa-i sclipeasca asemeni razelor de soare, de bucurie. Ci pentru ca pe brat avea un vultur. Unul mare si frumos. Auriu, la fel ca ochii lui. Alerga ca un copil mic, care-si primea primul cadou de Craciun, si-si mangaie noul tovaras.

- E atat de frumos! exclama, simtind ca-i dau lacrimile. Silas il ajuta sa-l puna pe bratul lui, lasandu-i un sarut pe frunte.

- Orice pentru tine, ingeras.

- Sunteti gata? se interesa Damon, de la volanul noii lui masini, mangaind usor volanul.

- A facut asta tot drumul, rase Dimitri, din partea pasagerului.

- E complet vrajit, lasa-l, chicoti Kol. Sa mergem, baieti! Se urcara toti trei in spate, ca-n urmatoarea clipa sa goneasca cu cea mai mare viteza pe strazile pusti ale orasului. Era o senzatie placuta. De libertate.

Ajunsi la restaurantul pe care-l decorasera de petrecere, dadura drumul la o melodie lenta, asezandu-se cu totii in cerc, si jurandu-si unul altuia iubire eterna. Dupa aceea, incepu adevarata petrecere. Muzica la maxim, bauturile alcoolice, sexul...Nimic nu se compara cu asta. Si nimeni nu se compara cu ei cinci.

Cinci indragostiti de la rasarit.






   Dedicatie speciala pentru cea mai geniala :* Te iubesc sis!

http://gandurilezburatoare.wordpress.com/